Trei întâmplări din romane de ficţiune care s-au adeverit

De unde vine inspiraţia? Iată o întrebare la care merită să reflectăm puţin.

1. Edgar Allan Poe pare să prezică moartea lui Richard Parker prin canibalism

În secolul al 19-lea, Edgar Allan Poe a scris romanul "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", în care povesteşte despre un băiat pe nume Richard Parker care călătorea la bordul unei nave. După naufragiul acesteia, el a fost ucis apoi mâncat de către cei trei camarazi ai săi.

În 1884, la aproape 50 de ani după ce cartea a fost scrisă, iahtul Mignonette a pornit din Southampton, Anglia, spre Sydney, Australia. Un băiat pe nume Richard Parker s-a îmbarcat în această călătorie alături de alţi trei camarazi, la fel ca în povestea lui Poe.

Mignonette s-a scufundat pe drum şi bietul Parker a avut aceeaşi soartă cu a omologului său fictiv.

Carnea de broască ţestoasă a susţinut iniţial membrii echipajului Mignonette, aşa cum s-a întâmplat şi cu personajele lui Poe. Dar la un moment dat au rămas fără carne de broască ţestoasă, şi cum Parker se simţea slăbit după ce băuse apă de mare, colegii lui l-au ucis şi l-au mâncat.

2. Morgan Robertson pare să prezică scufundarea Titanicului

Autorul Morgan Robertson a scris în 1898 despre scufundarea unei nave fictive numită "Titan", care este remarcabil de asemănătoare cu Titanicul. Titanicul s-a scufundat în aproape aceleaşi condiţii ca cele descrise cu 14 ani în urmă în cartea intitulată "Inutilitatea".

Buffalo News a rezumat asemănările într-un articol postat în 1998 pe site-ul Universităţii din Buffalo:

Titan din povestea lui Robertson avea 800 de metri lungime, Titanicul avea 882,5.
Ambele nave erau construite în totalitate din oţel cu trei elice şi două catarge.
Fiecare a fost construită pentru a transporta aproximativ 3.000 de oameni.
Tonajul brut al Titanului era de 46.328, iar al Titanicului de 45.000 .
Titan avea 40.000 de cai putere, Titanicul 46.000.
Fiecare a fost descrisă ca fiind cel mai mare vas de pasageri construit vreodată.
Ambele au fost considerate de nescufundat până când au călătorit în Atlanticul de Nord.
Au fost mult prea puţine bărci de salvare pe fiecare dintre cele două nave.
Titan călătorea cu 24 de noduri, Titanic 22,5.
Ambele eşuări au avut loc în luna aprilie.
Ambele au lovit un iceberg la tribord aproape de miezul nopţii.

3. Autorul Philip K. Dick îşi întâlneşte personajul în viaţa reală

Popularul autor de science-fiction, Philip K. Dick, a scris o carte intitulată "Lacrimile mele curg, a spus poliţistul" în 1970. El a scris foarte repede, sub influenţa unei puternice inspiraţii.

Dick a întâlnit mai târziu o femeie care avea acelaşi nume cu unul dintre personajele sale feminine. Ea era de aceeaşi vârstă şi prietenul ei avea acelaşi nume ca şi iubitul personajului. Mai mult, ea a fost implicată într-o organizaţie criminală la fel ca şi personajul din carte şi, mai târziu, i-a mărturisit aventura pe care o avea cu un ofiţer de poliţie, la fel ca şi personajul lui Dick.

Misterul nu se opreşte aici, scrie Dick în eseul său din 1978 intitulată "Cum să construieşti un univers care nu se dărâmă două zile mai târziu".

"Desigur, acestea sunt coincidenţe ciudate. Poate că am capacitatea de previziune. Dar misterul devine şi mai uimitor, următoarea etapă mă nedumereşte în totalitate...”

"Într-o după-amiază am fost să vorbesc cu preotul meu şi s-a întâmplat să-i menţionez o scenă importantă, aproape de sfârşitul romanului, în care personajul Felix Buckman întâlneşte un străin negru, la o staţie de benzină non-stop, şi încep să vorbească. În timp ce descriam scena din ce în ce mai în detaliu, preotul meu a devenit treptat mai agitat. În cele din urmă preotul mi-a spus: "Aceasta este o scenă din cartea Faptele Apostolilor, din Biblie!".

Dick a controlat şi a descoperit că evenimentele se potriveau în detaliu şi chiar numele din povestea lui erau aceleaşi cu cele din Biblie.