Ţelina - regina sănătăţii, în trei reţete după Păstorel Teodoreanu
Un simbol în gospodărie pentru unii, un aperitiv sau o gustare pentru alţii, într-un fel sau altul, de-a lungul anilor, ţelina şi-a făcut un loc anume în milioane de gospodării. Deşi cultivată pentru prima dată pentru proprietăţile sale medicinale, ţelina a fost mult timp considerată a avea şi proprietăţi afrodisiace. Este menţionată în Odiseea lui Homer, iar în antichitate, grecii utilizau frunzele de ţelină ca o coroană pentru sportivii lor. Romanii au folosit seminţele de ţelină pentru a aroma alimentele, iar mai târziu, în timpul Evului Mediu, au utilizat-o contra artritei or ca adjuvant în digestie.
De aceeasi părere era şi Costache, prietenul apropiat a lui Păstorel Teodoreanu. Iată ce spunea el despre ţelină: "Cred că această legumă din familia ombeliferelor, cu toate că se găseşte din belşug la noi şi că e folosită şi în bucătăria noastră, nu e chiar atăt de preţuită pe căt ar merita. Faima ei e străveche. Chiar dacă nu va fi împărtăşit eresul locuitorilor Romei antice, care credeau că o cunună de ţelină pusă pe cap apără creierul de aburii vinului, Horaţiu a purtat-o şi el pe poetica-i frunte, în timpul ospeţelor. Mai tarziu, cand medicina i-a descoperit virtuţile terapeutice, ţelina a fost (şi este încă) folosită în farmaceutică”.
Am pregătit pentru dumneavoastră trei feluri delicioase cu ţelină, gătite după reţetele originale a lui Păstorel Teodoreanu.
SALATĂ DE ŢELINĂ CU MUŞTAR
Se alege o ţelină tinără care să nu fie nici găunoasă, nici aţoasă. Ţelina se curăţă de coajă şi rădăcini şi se taie în felii subţirele precum chibriturile.
Punem într-o salatieră două-trei linguriţe de muştar, peste care se toarnă, picătură cu picătură, untdelemn. Se amesteca mereu cu o lingură de lemn, pină ce se obţine o alifie de consistenţa maionezei, pe care o asezonezi cu sare şi piper după gust. Se adaugă apoi, tot picătură cu picătură, un păhărel mic (ca pentru votcă) cu oţet de vin.
Sosul astfel preparat se varsă peste ţelina tăiată, adăugind pătrunjel tocat sau haţmaţuchi, tăiat foarte mărunt.
Opţional, se poate completa această salată cu sfeclă fiartă sau coaptă, pe care o tai întocmai ca ţelina.
ŢELINĂ CU BRINZĂ
Ţelina se curăţă şi se taie în felii subţiri şi lungi. Se pune în apă sărată în clocot şi se fierbe circa 20 de minute. După ce feliile sunt fierte, se scurg bine şi se usucă. Într-o tigaie se topeşte o bucată de unt proaspăt, în care apoi rumeneşti feliile de ţelină, pe o parte şi pe altă, avand grijă să nu se farame (e bine să nu pui prea muIte felii deodată). Piperezi puţin.
Într-un vas de sticlă care merge la foc se pune o bucată de unt peste care se rade o bucată de brânză din care-ţi place, sau din care ai. Peste stratul acesta se pune un strat de ţelină rumenită, pe urmă iar brânză rasă (parmezan, e cea mai indicată) şi iar ţelină, avand grija ca ultimul strat să fie de brânză. Peste acest ultim strat, dacă vrei ca mâncarea să prindă o crustă frumoasă, torni câteva ouă întregi bătute în prealabil cu furculiţa.
Pentru gusturile mai rafinate, stratul de ţelină se poate combina cu morcov ras şi prăjit. Dacă doriţi, puteţi de asemenea intercala şi un strat de dovlecel tăiat în rondele. Acesta va absorbi ca un burete excesul de grăsime resultat din prăjirea ţelinei.
Se pune la cuptor la 180 grade Celsius. După o jumătate de oră, mâncarea este rumenită şi gata de servit.
TELINĂ FACALUITA (PIURE)
Se curăţă ţelina, se spală şi se taie în bucăţele. Se fierbe în apă sărată împreună cu un cartof făinos şi o ceapă tăiată felii. Se poate adăuga şi zeamă (vită, pasăre sau zarzavat) dacă ai la îndemână. Se acoperă şi se lasă să fiarbă la foc potrivit, circa o jumătate de oră. Se strecoară şi apoi se zdrobeşte, pană se obţine o pastă omogenă, pe care apoi se trece printr-o sită foarte fină. Se adăuga unt şi smântână (două -trei linguri). Se mai lasă la foc blajin să fiarbă cam cinci minute.
Se poate servi ca atare, dar e preferabil s-o serveşti ca garnitură la ce vrei: la friptură de porc, la şniţele, dar mai ales la momiţe de miel sau de viţel.
