Televizorul – prieten sau duşman?

Nu putem nega că prin intermediul televizorului putem fi informaţi cu privire la anumite situaţii existente în lume, sau suntem expuşi la lucruri frumoase care ne pot încânta ziua.

Totuşi există un număr tot mai mare de dovezi că televizorul este o “cianură” pentru sănătatea fizică şi morală a telespectatorilor, mai ales în contextul în care oamenii petrec un număr exagerat de mare de ore în faţa televizoarelor.

Există doi factori dăunători aici. Expunerea telespectatorului la un mesaj imoral transmis printr-o pleiadă de programe şi atacul asupra structurii chimice a creierului uman.

În cazul primului aspect lucrurile sunt mult mai clare pentru cei care vor să analizeze problema. Este mai uşor să identifici un film sau program televizat care urmăreşte coruperea caracterului tău moral, încercând să ţi-l modeleze după o altă croială.

Copiii şi televizorul

Comparativ cu adulţii, care totuşi au avut şansa de a-şi dezvolta un discernământ, copiii, care sunt doar la începutul unui lung drum către maturizare, sunt cei mai uşor şi mai rapid de influenţat sau manipulat prin intermediul televizorului sau a altor mijloace media.

Dr. Thomas N. Robinson, profesor de pediatrie la Stanford, a spus recent că “expunând copiii la mai puţină televiziune pentru adulţi [nu se referă strict doar la pornografie, n.r.], la mai puţină agresiune la televizor şi la mai multă televiziune prosocială, acest lucru va afecta [pozitiv] comportamentul lor.”

De asemenea, în cadrul unui studiu, Dr. Dimitri Christakis, director al Centrului pentru Sănătatea, Comportamentul şi Dezvoltarea Copiilor din cadrul Institutului din Seattle de Cercetare pentru Copii, a spus “Noi ştim de decenii că copiii imită ceea ce văd la TV. Ei imită comportamente bune dar şi comportamente rele.”

În acel studiu, au fost monitorizate 617 familii ce aveau copii cu vârste între 3 şi 5 ani. Aceste familii au fost împărţite în două grupe. În cadrul primei grupe, familiile au fost de acord să restricţioneze accesul copiilor la televizor şi să îi expună doar la programe prosociale care încurajează comunicarea, socializarea, respectul şi bunătatea. Cealaltă grupă de familii a continuat să îşi expună copiii la emisiuni şi filme "normale", în care se promova printre altele şi multă violenţă. La şase luni după începerea studiului, cercetătorii au descoperit că subiecţii din prima grupă au fost mult mai înclinaţi spre cooperare, comunicare, au manifestat mai multă bunătate, au fost mai puţin violenţi faţă de copiii grupei a doua.

Dr. Christakis, a concluzionat că “există o legătură între ceea ce văd copiii la televizor, nu doar în termeni ai violenţei dar şi în termeni ai unui comportament îmbunătăţit.” Sfatul fiind ca părinţii să aibă grijă la ce se uită copiii la televizor, mai ales când vine vorba de noile genuri de desene animate, filmele pentru tineret care promovează sexul în liceu ca un pas esenţial în viaţă fără de care viitorul îţi este grav afectat sau filmele excesiv de violente aflate la dispoziţia tuturor prin intermediul Internetului.

Nici adulţii nu sunt scutiţi

Bineînţeles, nu doar copiii sunt expuşi unei deteriorări morale prin programele difuzate la televizor. Acelaşi lucru este valabil şi la adulţi, deşi procesul are loc într-un alt ritm şi pe alte niveluri.

Într-un studiu, condus de James B. Weaver III, şeful Departamentului de Comunicaţii la Virginia Tech şi Dolf Zillmann de la Universitatea din Alabama, câţiva zeci de studenţi au fost expuşi la filme violente sau nonviolente. După terminarea studiului, cercetătorii au observatori că studenţii care au vizionat filme “paşnice” au avut un comportament mai liniştit, au reacţionat cu calm în faţa unor provocări şi chiar şi-au îmbunătăţit anumite trăsături. Spre deosebire de ei, studenţii care au vizionat numai filme violente au înregistrat o schimbare în comportament, tindeau să reacţioneze violent dacă erau provocaţi şi unii considerau că violenţa este un mijloc potrivit pentru a rezolva problemele.

În alte cazuri, vedem cum tinerii aplică în viaţa reală diverse metode de a face rău oamenilor, aşa cum au văzut în filme. Lejeritatea cu care se comit crime în filme şi expunerea prelungită la violenţă poate avea un efect negativ asupra oamenilor, mai ales a tinerilor, ajungându-se chiar la situaţia în care aceştia consideră că omorul nu e atât de grav.

Mai sunt filmele horror, în care şocul emoţional este amplificat de efectele speciale tot mai complicate care aproape că transformă scenele de groază în realitate. Există o documentaţie bogată cu privire la impactul pe care filmele de horror îl au mai ales asupra copiilor şi adolescenţilor, care deseori manifestă simptome precum coşmaruri, somn tulburat, agitaţie sau o înclinaţie accentuată către morbid.

Structurile chimice şi televizorul

Efecte comune ale privitului la televizor: reducerea unei gândiri critice; o motivare mai slabă; creativitate şi perseverenţă redusă în rezolvarea unor probleme; o separare mai mare a gândului de emoţie, rezultând într-un comportament uman tot mai conformist.

O altă problemă, cu caracter puţin mai “misterios”, se referă la afectarea structurii chimice a creierului. Există studii care confirmă această ipoteză tot mai circulată şi conştientizată.

Profesorul Herbert Krugman a descoperit că în decursul a 30 de secunde de privit la televizor, creierele noastre devin, din punct de vedere neurologic, mai puţin capabile să evalueze ceea ce vedem sau auzim. Krugman a declarat că: “Televiziunea este un mediu care transmite fără niciun efort cantităţi uriaşe de informaţii la care nu te gândeşti în momentul expunerii.”

În Jurnalul de Cercetare în Domeniul Publicităţii, dr. Aric Sigman spune: “Schimbările în funcţionarea creierului şi a procesului de gândire generate doar prin intermediul ecranului permit conţinutului televizat să aibă un impact mult mai puternic asupra minţii.”

Cercetătorii arată că lobul frontal al creierului – responsabil pentru organizarea, plănuirea şi ordonarea comportamentului pentru autocontrol, judecată morală şi atenţie – este complet subjugat când ne uităm la televizor. La fel ca mecanismul implicat în hipnoză, privitul la televizor reduce abilitatea noastră de a analiza critic ceea ce ni se spune sau ceea ce vedem. Mai mult, privitul la televizor nu numai că blochează lobul frontal dar duce şi la o dezvoltare deficitară a acestuia în cazul unei expuneri îndelungate la programe şi filme televizate.

Dr. Sigman, în cartea sa Remotely Controlled (Controlat de la distanţă), înşiră câteva efecte comune ale privitului la televizor: reducerea unei gândiri critice; o motivare mai slabă; creativitate şi perseverenţă reduse în rezolvarea unor probleme; o separare mai mare a gândului de emoţie, rezultând într-un comportament uman tot mai conformist.

În plus, privitul la televizor a fost asociat cu o creştere a activităţii undelor alfa ale creierului şi o deplasare a activităţii creierului de la stânga la dreapta. Pentru a explica acest fenomen, dr. Sigman a spus că “în timp ce te uiţi la televizor devii mai puţin conştient şi capabil să înţelegi motivul pentru care ţi se spune sau arată ceva.”

Doar bani sau şi interese ascunse?

Pornind de la aceste două aspecte ar apărea următoarea întrebare: ţinând cont de efectele negative ale expunerii la violenţă si manipulare, cine ar avea de câştigat din tot acest proces?

Este posibil ca implicaţiile să fie mult mai extinse, să depăşească sfera câştigului financiar sau a manipulărilor politice. Câţi dintre noi nu am întâlnit acasă sau în cinematografe următoarea situaţie: cu ochii pironiţi la ecran, cu popcorn şi un suc în mână, (tele)spectatorii stau liniştiţi şi savurează toate împuşcăturile, exploziile, înjurăturile, batjocurile, omorurile sau torturile fără să aibă o reacţie evidentă şi normală de dezaprobare a unor astfel de fapte.

Devenim imuni la aceste scene violente.

Fiind expuşi în mod constant la acest tip de filme, oamenii vor deveni mai imuni la suferinţele şi cruzimile ce au loc în viaţa reală. Cu siguranţă, nu este ceva bătut în cuie, nu toţi ajungem acolo, dar există o tendinţă care se aplică unui număr suficient de mare de oameni.

Fără a se intra în domeniul “teoriei conspiraţiei”, totuşi, cineva are de câştigat de pe urma unei populaţii de oameni imuni la suferinţa celor din jur, care ia foarte uşor nişte probleme existenţiale, care îşi permite să facă lucruri imorale doar pentru că în filme sunt mediatizate ca fiind normale şi la modă sau care încalcă aproape orice normă de bun simţ doar pentru că actorul principal dintr-un film de acţiune sau moderatorul unui show TV popular se comportă ca atare.

Indiferent cine sunt cei care au de câştigat, noi, oamenii, avem doar de pierdut. Şi nici nu ne dăm seama decât prea târziu….sau deloc.

Cred că trebuie să avem grijă la ce ne uităm şi pentru cât timp. Să fim conştienţi de ceea ce facem, de ceea ce ni se face şi să nu ne lăsăm prinşi în mrejele universului televizat.