Teatrul Naţional din Iaşi şi-a redeschis porţile după şase ani

După o pauză de şase ani, actorii Teatrului Naţional din Iaşi (TNI) au jucat din nou, în week-endul trecut, pe scena Sălii Mari, renovată şi făcută să arate asemeni bijuteriei arhitectonice construite acum 126 de ani.

La redeschiderea Sălii a fost o atmosferă de sărbătoare, scrie publicaţia locală „Ziarul de Iaşi”, la care au dorit să fie prezenţi peste 700 de spectatori de toate vârstele. Înainte de începerea spectacolului "Iaşii în carnaval", regizat de Alexandru Dabija, maestrul Radu Beligan le-a vorbit celor prezenţi despre emoţia pe care a trăit-o atunci când a intrat pentru prima dată în Sala Mare. "M-am aşezat pe banca de aici şi, când am ridicat ochii în sus, am văzut că îmi zâmbea un înger. Am zis că m-am rătăcit şi am nimerit într-o biserică şi mi-am făcut cruce. Îmi amintesc cu multă plăcere de această întâmplare intrând din nou, după 83 de ani, în această minunată sală", a mărturisit maestrul.

Spectacolul pus în scenă după un text de Vasile Alecsandri, patronul spiritual şi primul director al TNI, a fost foarte bine primit de public, oamenii aplaudându-i la final minute în şir pe actori şi pe muzicieni. Ieşind din clădirea TNI, publicul a asistat pe esplanadă la un alt spectacol, de sunet, lumini şi proiecţii, încheiat cu un foc de artificii. "A fost foarte frumos, am trăit o mare bucurie. Când am văzut la început că sala era aproape goală (lumea rămăsese în foaier, pentru a asculta un scurt discurs al directorului - n.r.), am avut un gol în inimă", a spus o ieşeancă.

Totul în interiorul Teatrului Naţional impresionează prin rafinamentul ornamentelor de inspiraţie barocă şi rococo, fie că este vorba despre reprezentările sculpturale sau picturale. Pe mijlocul sălii atârnă candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneţia, iar în sală un număr de 1.418 lămpi electrice iluminează alegoriile paradisiace, nimfele şi îngerii încadraţi de o structură rococo, pe plafonul pictat de Al. Goltz. Cortina principală este concepută sub forma unei alegorii a vieţii, cu cele trei vârste în plan central, la dreapta fiind imaginată simbolic Unirea Principatelor. Pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se află stema celor patru provincii reunite, cu însemnele heraldice ale fiecăreia.

Toate elementele de arhitectură interioară au fost refăcute aşa cum au fost proiectate acum 126 de ani. De pildă, în perioada Primului Război Mondial, pe una dintre lojele din apropierea scenei exista stema Principatelor Române, iar mai apoi, prin 1954, atunci când clădirea teatrului a suportat intervenţii în urma cutremurului, aceasta a fost înlocuită cu stema Republicii Populare România. În urma lucrărilor, stema Principatelor Române a fost reaşezată la loc de cinste.

Un alt element modificat la ultimele lucrări din anul 1957 sunt geamurile de cristal, care au fost schimbate cu geamuri de sticlă obişnuită. „Am ţinut ca în cadrul acestei lucrări să readucem geamurile de cristal la teatru, aşa că am făcut comandă, cu mulaje, pentru fiecare foaier sau sală, direct la Curtea Sticlarilor de la Bucureşti. Tot ce este în jurul sălii de spectacole este cristal de Murano. Tot cu cei de la Curtea Sticlarilor am făcut şi stema principatelor”, a spus inginerul Gheorghe Băean, directorul tehnic al firmei care s-a ocupat de reabilitarea clădirii teatrului.

Clădirea Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi a fost inclusă, în 2006, în Proiectul de Reabilitare a monumentelor istorice din România, finanţat printr-un împrumut extern acordat Guvernului României de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Contractul, în valoare de 4.246.622 euro, fără TVA, a fost semnat pe 27 iulie 2009, iar finalizarea lucrărilor era programată în august 2011.