Summitul NATO de la Haga începe pe fondul disensiunilor privind cheltuielile pentru apărare

Preşedintele american Donald Trump şi omologii săi din NATO se reunesc, marţi, pentru un summit care ar putea consolida cea mai mare organizaţie de securitate din lume în jurul unui nou angajament privind cheltuielile pentru apărare – sau, dimpotrivă, ar putea adânci diviziunile dintre cei 32 de aliaţi, transmite France24.

Cu doar o săptămână în urmă, lucrurile păreau favorabile. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, se declara optimist că statele membre europene şi Canada vor accepta să investească în apărare cel puţin proporţional cu creşterea economică de care beneficiază Statele Unite, pentru prima dată.

Însă Spania a respins noul obiectiv NATO ca fiecare stat să aloce 5% din PIB pentru apărare, considerându-l „nerezonabil”. Trump susţine ferm această ţintă. Alianţa funcţionează pe baza consensului, ceea ce presupune sprijinul tuturor celor 32 de membri.

A doua zi, Trump a declarat că SUA nu ar trebui să respecte acest obiectiv.

„Nu cred că ar trebui, dar cred că ei ar trebui”, a spus el. Trump a criticat dur guvernul prim-ministrului Pedro Sanchez, afirmând: „NATO va trebui să se ocupe de Spania. Spania a contribuit foarte puţin”. A lansat critici şi la adresa Canadei, pe care a numit-o „contribuitor redus”.

Spania a fost, anul trecut, ţara cu cele mai mici cheltuieli din cadrul Alianţei, alocând mai puţin de 2% din PIB pentru apărare, în timp ce Canada a cheltuit 1,45%, potrivit datelor NATO.

Ulterior, Trump a ordonat bombardarea unor instalaţii nucleare din Iran. În 2003, războiul condus de SUA împotriva Irakului a provocat o ruptură majoră în cadrul NATO, Franţa şi Germania conducând opoziţia faţă de atac, în timp ce Marea Britanie şi Spania au susţinut intervenţia.

Aliaţii europeni şi Canada doresc ca Ucraina să ocupe un loc central pe agenda summitului, dar se tem că Trump ar putea să nu fie de acord, din dorinţa de a nu-i permite preşedintelui Volodimir Zelenski să-i „fure lumina reflectoarelor”.

Summit scurt, impact de durată

Summitul de două zile de la Haga include o cină informală marţi şi o sesiune de lucru miercuri dimineaţă. A fost pregătită o declaraţie finală foarte concisă, pentru a evita ca reuniunea să fie deturnată de dispute legate de formulări sau detalii tehnice.

De altfel, multe aspecte ale acestui summit sunt succinte, chiar dacă consecinţele sale ar putea fi resimţite mai mulţi ani.

Fondată în 1949, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a fost creată de 12 state pentru a contracara ameninţarea reprezentată de Uniunea Sovietică în contextul Războiului Rece, beneficiind de o prezenţă consistentă a SUA în Europa.

Relaţia cu Moscova este parte din ADN-ul NATO. Menţinerea păcii în afara zonei euro-atlantice nu a fost însă o prioritate tradiţională a Alianţei.

De la semnarea Tratatului de la Washington, acum 75 de ani, NATO s-a extins la 32 de membri. Suedia s-a alăturat anul trecut, în urma îngrijorărilor privind agresivitatea tot mai pronunţată a Rusiei.

Garanţia de securitate colectivă oferită de NATO – articolul 5 din tratat – este pilonul credibilităţii alianţei. Ea rSUA domină militar, NATO e condusă de civilieprezintă angajamentul politic al tuturor statelor membre de a interveni în sprijinul oricărui aliat atacat. Trump a sugerat că susţine acest angajament, dar a semănat şi incertitudine cu privire la intenţiile sale. A afirmat că SUA nu intenţionează să părăsească Alianţa.

SUA domină militar, NATO e condusă de civili

SUA este cel mai puternic membru NATO. Cheltuieşte mult mai mult pentru apărare decât oricare alt aliat şi depăşeşte semnificativ ceilalţi membri în capacitatea militară. Washingtonul a condus tradiţional agenda Alianţei, dar a devenit mai rezervat sub administraţia Trump.

Arsenalul nuclear american oferă o importantă capacitate de descurajare strategică împotriva adversarilor.

Activitatea zilnică a NATO este coordonată de Mark Rutte, fost premier al Olandei. În calitate de cel mai înalt oficial civil al Alianţei, el prezidează aproape săptămânal reuniunile ambasadorilor din Consiliul Nord-Atlantic de la sediul NATO din Bruxelles, precum şi reuniuni la nivel ministerial şi de lideri.

Rutte conduce aparatul civil al NATO, promovând consensul şi reprezentând organizaţia în ansamblu. Cartierul general militar al NATO este situat în Mons, Belgia, fiind condus întotdeauna de un general american de rang înalt.

Ucraina, prezentă, dar cu rol incert

În contextul presiunilor lui Trump pentru creşterea cheltuielilor de apărare, nu este clar ce rol va juca Ucraina la summit. Preşedintele Zelenski a fost invitat, dar nu este sigur dacă va avea un loc la masa negocierilor NATO, deşi ar putea participa la cina oficială de marţi.

Războiul dus de Rusia în Ucraina domină în mod obişnuit astfel de reuniuni.

Trebuie precizat că NATO, ca organizaţie, nu furnizează arme. Alianţa oferă doar sprijin non-letal – combustibil, raţii, echipamente medicale, veste antiglonţ, echipamente anti-dronă şi pentru deminare.

La nivel individual însă, statele membre trimit arme. În 2024, 60% din sprijinul militar acordat Ucrainei a venit din partea aliaţilor europeni. NATO coordonează aceste livrări printr-un centru situat la frontiera poloneză şi ajută la organizarea instruirii militarilor ucraineni.

Noi planuri NATO privind mobilizarea militară

Un element esenţial în strategia NATO de descurajare a Rusiei – sau a oricărui alt adversar – este capacitatea de reacţie rapidă.

Conform noilor planuri, 300.000 de soldaţi ar urma să fie mobilizaţi în cel mult 30 de zile, pentru a contracara un posibil atac terestru, naval, aerian sau cibernetic. Însă mulţi analişti se îndoiesc că aliaţii ar putea pune în practică o asemenea mobilizare într-un interval atât de scurt.

Nu este vorba doar despre cifre sau echipamente. Un adversar ar fi descurajat doar dacă ar crede că NATO este dispusă să îşi folosească efectiv forţele. Ameninţările lui Trump la adresa aliaţilor – inclusiv impunerea de taxe vamale – au slăbit această percepţie.

SUA rămâne liderul militar al Alianţei

Statele Unite poartă cea mai mare povară militară din cadrul NATO. Datorită investiţiilor constante, armata americană dispune de personal mai numeros, echipamente superioare şi o capacitate logistică de neegalat.

Totuşi, şi ceilalţi membri încep să aloce mai multe resurse. După ani de reduceri bugetare, în 2014 – anul anexării ilegale a Crimeei de către Rusia – ţările membre s-au angajat să crească cheltuielile pentru apărare.

După invazia rusă pe scară largă a Ucrainei din 2022, NATO a stabilit un prag minim de 2% din PIB pentru cheltuieli militare. Anul trecut, 22 de ţări urmau să atingă acest obiectiv, faţă de doar trei cu un deceniu în urmă.

La Haga, se discută ridicarea acestui prag la 3,5%, plus un supliment de 1,5% pentru modernizarea infrastructurii – drumuri, poduri, porturi, aerodromuri – şi pentru pregătirea societăţilor în eventualitatea unui conflict. Rămâne de văzut dacă acest obiectiv va fi asumat.