Sub ochii îngăduitori ai Europei / Turcia continuă războiul împotriva jurnaliştilor: Un jurnalist mort şi 3 arestaţi

“Am fost arestaţi. Nu va îngrijirăţi, acestea sunt medalii de onoare pentru noi”, a scris joia trecută Dündar pe Twitter.

El a explicat mai departe: “Suntem acuzaţi de ‘spionaj’. Preşedintele a declarat ‘trădare’. Nu suntem trădători, spioni sau eroi; suntem jurnalişti. Ceea ce am făcut aici este un act de jurnalism”, a declarat Dündar înainte să depună mărturie joi. “Bineînţeles, aceast proces va ajuta la elucidarea modului în care au avut loc aceste incidente, mai degrabă decât modul în care am redat aceaste fapte.”

Acum a fost arestat un al treilea jurnalist, conform rapoartelor locale. Ertugrul Özkök, reporter de la ziarul turcesc Hüriyet, a fost arestat pentru o critică considerată calomniatoare împotriva unei persoane despre care se presupune că ar fi Erdogan, chiar dacă preşedintele nu a fost numit în mod explicit nicăieri în articolul jurnalistului. Ca şi cum ar fi fost nevoie de dovezi suplimentare privind strivirea libertăţii presei şi de exprimare de către Turcia, Özkök ar putea primi 5 ani şi 4 luni de închisoare pentru exprimarea opiniei sale, conform website-ului Zero Hedge.

Dündar şi corespondentul din Ankara Erdem Gül, dacă sunt găsiţi vinovaţi de spionaj şi de susţinerea unei organizaţii teroriste, şi-ar putea petrece restul vieţii într-o închisoare turcească – pentru că şi-au făcut meseria. Există o ironie dureroasă în spatele acuzaţiilor formulate împotriva celor doi, ţinând cont de faptul că subiectul articolului este complicitatea administraţiei Erdogan la înarmarea extremiştilor sirieni (a se citi: terorişti).

Erdogan însuşi l-a dat în judecat pe Dündar şi a acuzat ziarul Cumhuriyet de publicarea de informaţii false şi spionaj atunci când a apărut ştirea prima dată, sugerând la acea vreme că jurnalistul responsabil “va plăti un preţ greu”, după cum a raportat Wall Street Journal.

În ciuda premiului recent obţinut de Cunhuriyet de la organizaţia Reporters Sans Frontières (RSF sau Reporteri Fără Frontiere), sub privirea paranoică şi atentă a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, jurnaliştii – şi dizidenţii – au fost supuşi unei cenzuri generale cuprinzătoare. Dündar şi Gül ar putea fi cele mai proeminente exemple ale încercărilor lui Erdogan de a ţine “secretele de stat” departe de ochii publicului, deşi ei nu sunt primii jurnalişti care au atins acest punct sensibil.

De fapt, ultima dată când o reporteră a încercat să expună complicitatea Turciei la înarmarea extremiştilor sirieni, aceasta a murit în circumstanţe extrem de suspecte şi încă neelucidate – necunoscute chiar şi de familia ei.

Serena Shim, reporteră pentru PressTV şi cetăţean american, investiga fluxul militanţilor anti-Assad şi al armelor dinspre regiunea de frontieră a Turciei către nord-vestul Siriei, în mijlocul unor lupte puternice în apropierea oraşului Kobane. La acea vreme, ea a atras atenţia serviciului turc de informaţii (MiT). Deşi localnicii au cunoscut-o personal şi au ştiut despre integritatea articolelor sale, MiT i-a interogat şi a dorit să afle locaţia acesteia – sub pretextul nefondat că Shim ar fi acţionat ca o spioană.

În realitate, Shim a dezvăluit dovezi privind un ajutor occidental secret pentru Statul Islamic – un subiect sensibil pentru Erdogan, după cum s-a văzut în cazul arestărilor lui Dünbar şi Gül. Înregistrarea ei video cu privire la acel ajutor occidental – aparent o “dovadă a faptului că teroriştii din Statul Islamic folosesc vehiculele Programului Alimentar Mondial al ONU pentru un convoi” în Siria, probabil asemănător cu descoperirea lui Dünbar şi Gül – nu a fost recuperată niciodată. Paşaportul şi verigheta, confiscate de autorităţile turce după moartea sa, nu au fost înapoiate niciodată familiei.

Serena Shim şi verişoara ei, cameramana Judy Irish, spre deosebire de mult mai norocoşii Dünbar şi Gül, “au fost lovite de un camion pe o autostradă”, după cum a raportat wtfrly.com. Shim a fost ucisă, însă există discrepanţe în rapoartele oficiale, inclusiv dacă aceasta a murit la faţa locului sau o oră mai târziu din cauza unei insuficienţe cardiace la spital. Shim şi Irish au fost duse în mod inexplicabil la spitale aflate la o distanţă de peste 40 km unul de celălalt, ambele fiind transportate de către oficiali ai armatei turceşti şi nu de către poliţie, care a “investigat” accidentul. După nemulţumirile manifestate de familia lui Shim, autorităţile turceşti – care la început au susţinut că nu au putut localiza camionul care a lovit maşina în care se aflau Shim şi Irish – au făcut în cele din urmă fotografii ale accidentului şi ulterior au declarat că incidentul a fost cauzat de un şofer al unui camion cu ciment.