Studiu BCR: Scăderea şi îmbătrânirea populaţiei vor duce la încetinirea creşterii eonomice
Scăderea şi îmbătrânirea populaţiei vor duce la încetinirea creşterii economice, menţinerea dependenţei României de capitalurile străine şi creşterea presiunii asupra bugetului de stat pe termen lung, potrivit unui raport care a fost prezentat miercuri de BCR.
În raportul „Implicaţiile economice ale procesului de îmbătrânire a populaţiei în România“ se arată că în prezent unul din şapte români are peste 65 de ani, iar în lipsa unei îmbunătăţiri rapide a natalităţii, unul din cinci români va avea peste 65 de ani în anul 2030, în 2060 raportul urmând să ajungă la unul din trei. Astfel, România se află în top cinci state membre UE, alături de Slovacia, Polonia, Letonia şi Slovenia, care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de îmbătrânire a populaţiei în următoarele decenii. Totodată, studiul relevă că populaţia României va îmbătrâni într-un ritm mai accelerat în următorii 20 de ani faţă de ultimii 20 de ani, spre deosebire de alte ţări din Europa Centrală şi de Est.
În ceea ce priveşte scăderea numărului total de locuitori, în studiu se afirmă că aceasta va continua şi în anii următori, chiar dacă sporul natural negativ va fi mai atenuat faţă de cel consemnat între anii 2002 şi 2011. Totodată, autorii cercetării se aşteaptă ca migraţia românilor spre alte ţări membre ale Uniunii Europene să încetinească în anii următori.
De asemenea, studiul mai arată că îmbătrânirea populaţiei ocupate din România este mult mai accentuată în agricultură, unde o treime din persoanele ocupate au vârsta de peste 55 de ani. În plus, evoluţia atipică a numărului de naşteri din perioada 1967-1970 va amplifica presiunea asupra sistemelor publice de sănătate şi pensii în jurul anului 2035. Studiul menţionează şi faptul că în anul 1990 la fiecare salariat existau 0,4 pensionari, raport care s-a inversat începând din 1998, în prezent la fiecare salariat fiind 1,2 pensionari şi care va ajunge la orizontul anului 2060 la 1,5. Procesul de îmbătrânire şi reducere a populaţiei se suprapune peste problemele structural ale pieţei muncii din România, respectiv o ocupare excesivă în agricultură şi încă redusă în domeniul serviciilor, mai spun sursele citate. Astfel, 29% din forţa de muncă din România se regăseşte în agricultură faţă de 3,4% în zona euro, iar sectorul serviciilor reprezintă 42% din forţa de muncă ocupată la noi ţară, faţă de 72% în zona euro.
Potrivit studiului, o primă consecinţă economică a îmbătrânirii şi reducerii populaţiei totale este scăderea PIB-ului potenţial, prin diminuarea contribuţiei forţei de muncă dar şi a capitalului, în condiţiile afectării economisirii interne. Astfel, PIB-ul potenţial al României a scăzut la 1,3% în 2013 de la 5% în 2004, pe seama contracţiei investiţiilor private.
Autorii cercetării consideră că o prioritate pentru România o reprezintă oferirea de alternative viabile pe piaţa forţei de muncă persoanelor cu vârste de peste 50 de ani, în condiţiile în care populaţia inactivă din această grupă de vârstă a crescut puternic după anul 2008 ca urmare a pensionarilor efectuate inclusiv pe fondul recesiunii economice. O soluţie în acest sens poate fi reforma agriculturii, cu participarea sectorului privat şi public. Astfel, o lege care să stimuleze comasarea terenurilor agricole în mari exploataţii, prin subvenţionarea cheltuielilor notariale şi de cadastru efectuate de fermierii vârstnici cu ocazia vânzării terenurilor, ar fi benefică în opinia celor care au realizat cercetarea.
O a doua consecinţă a îmbătrânirii şi scăderii populaţiei este presiunea tot mai mare asupra bugetului de stat, atât pe partea de venituri prin efectuarea creşterii economice, cât şi pe partea de cheltuieli, prin majorarea sumelor alocate pentru asistenţă socială şi sănătate. Astfel, autorii studiului sunt de părere că orice creştere a cheluielilor publice pentru protecţie socială peste nivelul actual poate avea loc numai în condiţiile în care se produce şi o creştere a ponderii veniturilor bugetare în PIB, care sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană, la 32,9% în 2011. Totodată, creşterea veniturilor bugetare în PIB ar trebui să se facă prin intensificarea luptei împotriva evaziunii fiscal şi nu prin majorarea fiscalităţii, care ar degrada mediul de afaceri, se mai arată în studiu.
Reprezentanţii BCR consideră că reforma sistemului public de pensii deja începută este un pas în direcţia corectă, iar eforturile trebuie continuate cu reforma sistemului public de sănătate după un model relativ similar. “Noi credem că reforma sistemului public de pensii deja implementată trebuie să continue în forma actuală, inclusiv prin sprijinirea persoanelor care doresc să contribuie la Pilonul III al pensiilor private de către Guvern, iar similar acestei reforme ne-am dori să vedem şi o reformă a sistemului public de sănătate prin care să fie acesibile diverse variante de asigurări private de sănătate pentru populaţie astfel încât, în funcţie de suma pe care o poate plăti fiecare cetăţean corelată cu veniturile sale, să poată beneficia de un anumit pachet de servicii. Noi considerăm că o implicare mai activă a sectorului privat atât pe partea de pensii, cât şi pe partea de sănătate poate reduce din această presiune care va creşte exponenţial asupra sistemului public”, a spus Eugen Sinca, analist şef BCR, cu ocazia prezentării raportului.
A treia consecinţă a îmbătrânirii şi reducerii populaţiei este afectarea ratei interne de economisire şi implicit a investiţiilor. Astfel, autorii cercetării consideră că stimularea economisirii populaţiei este esenţială pentru reducerea dependenţei României de fluxurile externe de capital şi finanţarea internă a creşterii economice. În acest sens pot fi avute în vedere depozitele bancare clasice, fondurile de pensii private, fondurile de investiţii cu grade diverse de risc, asigurările de viaţă cu o componentă investiţională, obligaţiunile de stat sau piaţa de capital.
Studiul mai relevă că România are în continuare un deficit de cont curent mare în raport cu noul set de indicatori de evaluare a vulnerabilităţii macroeconomice la nivelul Uniunii Europene, care solicită o valoare cuprinsă între -4% şi +6% din PIB în ultimii trei ani. Astfel, autorii cercetării consideră că politicile de restrângere a creditului de consum în valută sunt justificate în acest context. Totodată, în studiu se arată că performanţa slabă a României în domeniul serviciilor comercializabile (turism) lasă loc suficient pentru o îmbunătăţire a deficitului de cont curent.
Totodată, în raport se arată că activele financiare ale unui român sunt de 13 ori mai mici decât cele ale unui german, iar structura acestora este dominată de activele ilichide de tipul acţiunilor necotate şi alte participaţii, ceea ce ridică probleme majore cu privire la resursele financiare care pot fi utilizate la bătrâneţe. De asemenea, raportul arată că în prezent numai 9% din pensionarii români îşi permit o vacanţă de o săptămână pe an departe de casă, faţă de 76% din pensionarii germani.
În plus, unu din trei angajaţi români avea un salariu brut de peste 2.000 de lei la finalul anului 2011, în timp ce numai unu din 70 de pensionari cuprinşi în sistemul asigurărilor sociale de stat avea o pensie mai mare de 2.000 de lei la acea dată. Potrivit autorilor studiului, completarea veniturilor la bătrâneţe din surse alternative devine astfel o necesitate majoră.
Pe lângă acestea, în 2011, 29% din populaţia totală a României era afectată de sărăcie materială severă, vulnerabilitatea vârstnicilor în faţa sărăciei materiale severe fiind uşor mai mare decât a persoanelor cu vârste sub 65 de ani. Autorii studiului consideră că răspunsul principal al autorităţilor trebuie să fie dezvoltarea domeniilor economice care pot reduce sărăcia, precum agricultura orientată spre piaţă, şi numai în subsidiar acordarea de ajutoare sociale. Totodat, în studiu se afirmă că asigurarea resurselor financiare ale persoanelor vârstnice trebuie să se facă prin patru metode principale: sistemul public de pensii, sistemele private de pensii (pilon 2 şi 3), transferul de resurse de la membrii mai tineri ai familiei către cei vârstnici şi utilizarea activelor financiare şi nefinanciare acumulate pe parcursul vietii active. Potrivit reprezentanţilor BCR, toate aceste metode cunosc constrângeri în cazul României.
