Strategia divide et impera a lui Donald Trump

Frazele folosite de Trump tind să alimenteze conflicte şi probleme care deja mocnesc. Viitorul preşedinte al SUA profeţeşte destrămarea UE, care îi este total indiferentă, laudă Brexitul ca pe un ”lucru extraordinar” şi susţine că în viziunea sa NATO este o ”alianţă învechită şi depăşită, obsoletă”.

Cu toate că politica externă a lui Obama a fost un eşec, el slăbind credibilitatea SUA în rândul aliaţilor, de la Orientul Mijlociu, Asia şi până în Europa, discursul lui Trump este periculos pentru că subminează deliberat bazele euratlantismului pe care s-a sprijinit ordinea internaţională din ultimii ani.

Afirmaţia că Uniunea Europeană este de fapt doar un instrument al Germaniei pentru ca aceasta să-şi asigure pieţe de desfacere pentru exporturi este foarte dură pentru că Angela Merkel a fost criticată în timpul crizei din zona euro fiind percepută ca zbirul austerităţii, pe care-l impune unor ţări precum Grecia. Alimentarea angoaselor celor care se tem deja de o putere prea mare a Germaniei în UE nu face decât să amplifice diviziunile între statele membre. În contextul crizei refugiaţilor, tensiunile între Germania şi ţări precum cele din grupul de la Vişegrad erau deja puternice.

Preşedintele ales al SUA pare că nu înţelege faptul că un stat nu poate fi condus ca o companie, iar alianţele nu pot fi privite doar dintr-o perspectivă tranzacţională, un business. Fără aliaţi, America este mai slabă, nu mai puternică, iar lipsa de interes pentru viitorul Europei sau chiar încercarea de a contribui la dezintegrarea acesteia contravine chiar intereselor americane.

Donald Trump tinde să alimenteze un conflict comercial UE-SUA. El a susţinut în interviul acordat celor două ziare că UE a fost fondată ”pentru a bate SUA în materie de comerţ”. În viziunea sa, comerţul este un domeniu al confruntării şi nu unul al cooperării, un joc de sumă nulă, în care unii pierd şi alţii câştigă. Tehnica sa este să facă presiuni asupra companiilor străine mari care exportă în SUA fie să producă şi să deschidă fabrici acolo, fie să plătească mai mult pentru exporturi către piaţa americană. De exemplu, producătorul german de automobile BMW a fost ameninţat cu o suprataxă de 35% în cazul în care va construi o uzină în Mexic şi va dori să vândă automobile în SUA.

Un alt clivaj pe care Trump îl încurajează este acela dintre germani şi Merkel. E adevărat, cancelarul german a manifestat reţinere faţă de noul preşedinte american, asigurându-l de cooperarea ei, dar numai pe bază de democraţie, libertate şi demnitate umană, dar replica acestuia vulnerabilizează poziţia internă deja şubredă a cancelarului german şi capacitatea ei de a oferi leadership Europei. Trump a vorbit despre ”greşeala catastrofală a lui Merkel de a-i primi în ţară pe toţi ilegalii”.

Sigur, politica Angelei Merkel în criza refugiaţilor a fost şi este criticată şi criticabilă, dar Trump riscă să-i favorizeze pe populiştii care sunt în plină ascensiune, speculând fricile populaţiei. Atentatul de la Berlin este dat ca un exemplu în acest sens.

Pe de altă parte, Donald Trump se implică şi în subminarea relaţiei dintre Marea Britanie şi UE, care deja este complicată de Brexit. El susţine că ”dacă ei nu ar fi fost forţaţi să preia atâţia refugiaţi, nu s-ar fi ajuns la Brexit”. În realitate însă decizia britanicilor de a părăsi Uniunea nu s-a datorat fricii de refugiaţii care vin din Siria sau astfel de ţări, ci de muncitorii din alte ţări europene. Marea Britanie s-a angajat să preia 20.000 de refugiaţi din Siria până în 2020, un număr extrem de mic raportat la cei peste un milion pe care i-a primit Germania doar anul trecut.

Un stat nu poate fi condus ca o companie, iar alianţele nu pot fi privite doar dintr-o perspectivă tranzacţională, un business. Fără aliaţi, America este mai slabă, nu mai puternică, iar lipsa de interes pentru viitorul Europei sau chiar încercarea de a contribui la dezintegrarea acesteia contravine chiar intereselor americane.

Dezmembrarea UE

Viitorul preşedinte al SUA pare încântat de posibilitatea dezmembrării UE şi anunţă că noi state vor părăsi Uniunea. Mai mult, el s-a grăbit să-i asigure pe britanici că după Brexit SUA va da prioritate unui acord cu Marea Britanie şi-i va trata în continuare preferenţial. Cu alte cuvinte, mesajul este: Nu vă temeţi că veţi pierde accesul la piaţa internă a UE pentru produsele voastre, noi vă vom susţine! Astfel, UE va fi slăbită pentru că Londra va fi într-o poziţie mai favorabilă în negocierile legate de relaţia viitoare.

Cel mai îngrijorător semnal dat de Trump este însă minimalizarea rolului NATO, alianţă considerată ”învechită”. În loc să-i reasigure pe esticii care se tem de agresiunea Rusiei şi să reafirme angajamentele luate faţă de securitatea acestora, noul preşedinte american reia teza potrivit căreia cei care nu plătesc pentru propria securitate nu vor fi apăraţi. Prin urmare articolul 5 al Tratatului NATO este condiţionat, ceea ce pe bună dreptate le dă frisoane balticilor, polonezilor şi nu numai.

Pragmatismul excesiv şi tranzacţionalismul lui Trump pot costa scump Europa. Faptul că el pune în discuţie ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei pentru anexarea Crimeei în schimbul unui acord privind reducerea armelor nucleare arată o naivitate sau o necunoaştere a realităţilor.

O astfel de abordare poate fi în avantatajul Moscovei. Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat că Rusia îşi pune speranţele în Trump şi că este pregătită să discute cu SUA despre arsenalele nucleare, doar dacă discuţia va cuprinde şi scutul american anti-rachetă din Europa, printre altele. Kremlinul va încerca să obţină concesii importante, fără a oferi nimic în schimb.

Nu putem decât să sperăm că viitorul locatar al Casei Albe nu va cădea în capcanele care-i vor fi întinse. Deocamdată declaraţiile sale, deliberat sau nu, fac din păcate perfect jocul Rusiei, slăbind UE şi întărind forţele care vor să distrugă Uniunea din interior.