Stelian Tănase: Securitatea a fost obsedată de fiecare nume din străinătate

"Securitatea a fost convinsă că exilul era realmente periculos pentru regimul de la Bucureşti şi au fost obsedaţi de fiecare articol, de fiecare nume din străinătate", a afirmat scriitorul Stelian Tănase miercuri, la lansarea volumului 'Cârtiţele Securităţii. Agenţi de influenţă din exilul românesc" a lui Dinu Zamfirescu.

Fostul deţinut politic aflat în exil după plecarea din ţară în 1975, şi-a lansat volumul la Jockey Club din Bucureşti şi a avut ca invitaţi pe scriitorul Stelian Tănase, istoricul Zoe Petre şi ministrul Culturii Daniel Barbu. Moderatorul lansării a fost cercetătorul şi jurnalistul Liviu Tofan.

Volumul tratează fenomenul exilului românesc din perioada comunismului şi este o cercetare complexă a notelor de informare aflate în arhivele Securităţii, despre şi de la membrii diasporei româneşti.

Potrivit lui Stelian Tănase, unii dintre cei care au colaborat cu aparatul represiv românesc, nu au lăsat în urmă o mare operă literară, adevărata lor operă fiind în amplele note de informare din arhivele Securităţii. În context, Stelian Tănase a declarat că majoritatea membrilor exilului românesc din perioada comunistă care acceptau să colaboreze cu Securitatea o făceau din motive personale sau pentru că rudele lor din ţară să nu fie hărţuite sau pentru a-şi asigura un trai decent sau pentru că erau şantajaţi.

De asemenea, Tănase a adăugat că, într-o mare măsură, Securitatea şi autorităţile române au supraestimat puterea celor din exil şi au reacţionat în concordanţă cu această percepţie. "Cioran era înconjurat de securişti, rudele sale erau supravegheate numai pentru că Cioran era la Paris", a notat acesta, reiterând că, în mare parte exilul românesc era format din oameni care voiau să supravieţuiască şi să trăiască o viaţă decentă departe de ţara natală.

În calitate de fost corespondent la Paris al postului de radio BBC, secţia română, timp de 14 ani, Zamfirescu a afirmat că propria sa experienţă de exil l-a convins să scrie acest volum. Dincolo de experienţa personală, autorul a declarat că la baza cercetării sale au stat documentele. "Sunt foarte multe basme dar cred că istoria adevărată nu se poate face decât cu documente".

Cititorii pot afla din volum detalii despre metodele prin care Securitatea încerca să-i înlăture pe românii din străinătate ce criticau conducerea comunistă de la Bucureşti: tentative de compromitere a opozanţilor mai virulenţi, menţinerea insidioasă a unui aşa-zis "dialog cu ţara", etc, totul în scopul de a anihila acţiunile exilaţilor. Exilul românesc a reprezentat o preocupare constantă pentru autorităţile politice de la Bucureşti, deoarece criticile acestuia la adresa totalitarismului afectau grav imaginea României în străinătate.

Pentru a destabiliza diaspora, Securitatea a recurs la agenţi recrutaţi chiar dintre membrii acesteia, numite "cârtiţe". Volumul dezvăluie acţiunile regimului comunist împotriva exilului desfăşurate prin intermediul a trei agenţi: Virgil Veniamin, Eftimie Gherman şi Pamfil Şeicaru ale căror influenţă în diasporă a avut în multe cazuri rezultate de dezinformare şi a încurajat şi întreţinut intrigi.

Autor a numeroase articole şi studii publicate în presa exilului românesc (BIRE, Lupta, Dialog, Curierul Românesc), Dinu Zamfirescu a iniţiat împreună cu Radu Câmpeanu prima Asociaţii a Foştilor Deţinuţi Politici din România, cu sediul la Paris. Membru în Biroul Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, cu sediul la Paris, Zamfirescu a fost profesor de drept în cadrul Academiei Créteil, Franţa şi a deţinut funcţia de preşedinte al Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc de la înfiinţare, în 2003, până în 2010. În prezent el este preşedintele Consiliului Ştiinţific în cadrul IICCMER şi membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.