Steaua lui Blair începe să apună în Orientul Mijlociu

În calitate de emisar special pentru pace al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, fostul premier britanic Tony Blair ar trebui să reprezinte dorinţele celor patru forţe care îl integrează şi care sunt decisive pentru procesul de pace: SUA, Uniunea Europeană, Rusia şi ONU. Problema nu este prezenţa fizică a lui Tony Blair, care a vizitat Ierusalimul de sute de ori şi care îşi petrece aici o săptămână pe lună, comentează luni ziarul El Pais.

În 2011, el a închiriat un apartament în cartierul arab Sheikh Jarra, după ce timp de patru ani a ocupat succesiv peste 14 camere la hotelul American Colony. Totuşi, fostul premier britanic nu este prezent implicat în procesul de negocieri, în fruntea căruia s-a instalat acum secretarul de stat al SUA, John Kerry, cel care a reuşit să-i readucă pe israelieni şi pe palestinieni în jurul mesei. Cele două părţi au ajuns chiar să elaboreze un acord-cadru pe care îl vor prezenta până la sfârşitul lunii aprilie.

'Domnul Blair nu face nimic. Nu vorbeşte niciodată cu partea palestiniană. Singurele sale acţiuni se limitează la câte o întâlnire cu preşedintele palestinian, Mahmud Abbas, nimic mai mult. Este o figură complet absentă', a declarat Mustafá Barghouti, parlamentar şi fost ministru palestinian, potrivit căruia 'Tony Blair este complet aliniat intereselor israeliene'.

Barghouti a precizat că Blair 'face uz de poziţia sa doar pentru a face să avanseze propriile afaceri', fără să dea alte detalii. Potrivit datelor sale, firmele lui Blair au rulat în ultimul an fiscal 16 milioane de euro şi au avut un profit de 2 milioane de euro, fără să spună care au fost veniturile personale ale lui Blair. Mass-media îi atribuie însă lui Tony Blair o avere personală de 85 de milioane de euro. Totuşi, el nu primeşte nicio recompensă financiară pentru activitatea desfăşurată în Orientul Mijlociu. Biroul său este însă plătit de Cvartet, iar securitatea i-o asigură Scotland Yard-ul.

Un înalt funcţionar guvernamental israelian, care a preferat anonimatul, a declarat că Blair a jucat un rol eficient în anticamera negocierilor, plasate acum sub bagheta lui John Kerry. Adevărul este că activitatea sa, definită de membrii Cvartetului, nu este de a impulsiona negocierile, ci de a facilita dezvoltarea instituţiilor civile, economice şi de securitate ale viitorului stat palestinian. Lui i se atribuie, din mai multe surse, o serie de realizări de anul trecut, precum reducerea posturilor de control în zona ocupată sau dinamizarea relaţiilor economice israeliano-palestiniene.

Dar negociatorii palestinieni pun aceste lucruri la îndoială şi consideră că Blair îşi atribuie merite care nu i se cuvin. 'Evaluarea noastră este net diferită. Credem că trimisul Cvartetului nu are nicio realizare şi de aceea cerem o schimbare de conducere pentru această zonă', a declarat negociatorul palestinian Mohamed Shtayeh, care a demisionat în noiembrie anul trecut pentru ceea ce el a considerat o lipsă de angajament din partea Israelului în procesul de pace.

Deşi moştenirea lui Blair este discutată din diferite optici, inclusiv naţională, numele lui Tony Blair rămâne inevitabil legat de cel al războiului din Irak. El continuă să susţină invazia care a sfârşit prin a-l slăbi politic şi a-l lăsa la cheremul marelui său rival politic, Gordon Brown. Blair spune, ori de câte ori are ocazia, că istoria îl va judeca. Însă britanicii şi mai ales stânga politică deja l-au judecat şi îl condamnă pentru un război nepopular şi pe care mulţi îl consideră ilegal.

Un raport din 2012 al Centrului Saban pentru Orientul Mijlociu arată că Blair a fost ales emisar al Cvartetului tocmai pentru că a fost 'un aliat loial eforturilor administraţiei Bush în strângerea de sprijin internaţional pentru a-l înlătura pe Saddam Hussein în 2003'. În privinţa bilanţului său, se arată că 'Tony Blair a ajutat la întărirea dominaţiei americane asupra procesului' - subliniază raportul intitulat semnificativ 'Cvartetul din Orientul Mijlociu: o autopsie'.