Statul de drept şi Marea Chinei de Sud

Judecătorii au decis că orice drepturi istorice ar fi avut China, acestea sunt nule dincolo de 200 de mile marine (370 de kilometri), zonă stabilită în temeiul tratatului Naţiunilor Unite. Prin ratificarea acordului respectiv, partidul-stat de la Beijing a acceptat oricum competenţa instanţei. Încercarea de a se retrage din angajamentul de soluţionare obligatorie a litigiilor, un deceniu mai târziu, este, prin urmare, nulă şi neavenită în dreptul internaţional.

Cu toate acestea, Beijingul continuă să-şi afirme dreptul de proprietate asupra a 90% din Marea Chinei de Sud, pe baza unor hărţi antice. În centrul disputelor se află o serie de insule sterpe situate în două grupuri, din care fac parte şi Insulele Spratly, în largul coastelor filipineze. Instanţa a considerat că Insulele Spratly, revendicate de Filipine, China, Vietnam, Malaezia şi Brunei, sunt "doar nişte stânci" sau nişte "formaţiuni aflate sub apă, fără statut teritorial", care nu pot susţine viaţa umană şi, prin urmare, nu sunt zone economice, conform Legislaţiei privind marea.

Financial Times relatează că în luna martie, preşedintele Barack Obama a avertizat că vor fi consecinţe serioase dacă armata Chinei va continua să-şi revendice Scarborough Shoal (aflate la mai puţin de 125 de mile de coasta Filipinelor, care este aliat al Statelor Unite, în baza unui tratat de apărare reciprocă).

Prin urmare, Marina şi Forţele aeriene americane a început să patruleze tot mai agresiv în zonă. La scurt timp după hotărârea instanţei, Beijingul a avertizat celelalte ţări să nu mai ameninţe drepturile legale inexistente chineze în Marea Chinei de Sud, spunând că va lua toate măsurile necesare pentru a-şi proteja suveranitatea asupra apelor.

De curând, Beijingul ia în calcul declararea unei Zone de Identificare de Apărare Aeriană (ADIZ) peste Marea Chinei de Sud. Acest lucru ar cere tuturor aeronavelor străine să se identifice mai întâi şi apoi să ceară permisiunea Chinei de a utiliza spaţiul aerian. La începutul lunii iulie, a efectuat exerciţii navale şi aeriene în regiune. Curtea Permanentă de Arbitraj (de la Haga) a decis acum în mod definitiv că Beijingul nu are "nici un drept istoric" asupra apele contestate. Bogate în resurse, acestea au devenit rute maritime cheie, vitale pentru economia globală, care aduc peste 5 trilioane de dolari (SUA) din comerţ, în fiecare an.

Mass-media partidului-stat din China a ignorat iniţial hotărârea, numind-o, în mod bizar "o farsă" şi o conspiraţie americană. Cu puţin timp înainte ca hotărârea să fie publicată, agenţia de ştiri Xinhua a relatat că avioanele civile chineze au efectuat cu succes teste pe două aeroporturi nou construite pe "Insulele Spratly" - Beijingul construieşte insuliţe artificiale acolo pentru a organiza mini-aerodromuri cu posibile scopuri militare.

SUA a trimis în mod regulat nave de război şi avioane de recunoaştere, prin linia "nine-dash" pe care Beijingul o pretinde drept graniţă maritimă, pentru a sublinia decizia în privinţa libertăţii de navigaţie. Apele, produc, de asemenea, o zecime din peştele lumii; iar sub fundul mării se crede că sunt în jur de 10 miliarde de barili de petrol şi 190 de trilioane de metri cubi de gaze naturale.

Verdictul a fost anticipat de trei ani. Filipine a solicitat iniţial o decizie după ce ambarcaţiunile chineze împiedicau, în mod repetat, pescarii filipinezi să ajungă la un afloriment numit Scarborough Shoal, la vest de insula filipineză Luzon. Instanţa a decis că, deşi nu era în măsură să se pronunţe în legătură cu cine deţine suveranitatea asupra aflorimentului, poate să se pronunţe că China "a încălcat obligaţia de a respecta dreptul tradiţional la pescuit ale pescarilor filipinezi", împiedicându-i să aibă acces la zona bogată în peşte din jurul Scarborough Shoal.

China, a mai adăugat tribunalul, a mai cauzat şi prejudicii grave mediului recifului de corali, de exemplu Recifului Mischief, din cauza lucrărilor dragare a fundului mării pentru construcţia insulelor artificiale. În acest fel, Beijingul şi-a încălcat angajamentul solemn de a proteja ecosistemele marine fragile.

Ziarul chinez Global Times, aflat sub controlul Partidului Comunist, a numit decizia o "încălcare brutală", care ar putea intensifica tensiunile militare, dar, mai degrabă ar încuraja alte ţări din Asia de Est să caute decizii cu privire la propriile lor dispute teritoriale cu China. Aeronavele chineze ar putea continua să-şi afirme dreptul de proprietate, în ciuda faptului că instanţa internaţională a dat o lovitură pretenţiilor Chinei de suveranitate asupra celei mai mari părţi a Mării Chinei de Sud.

În ciuda afirmaţiilor Beijingului că alte guverne sunt de partea Chinei, toţi cei care au avut observaţii până acum, au cerut tuturor părţilor să respecte decizia. Nimeni nu pare să fie de acord cu afirmaţia Beijingului că tribunalul ar fi ilegitim. Statul-partid ignoră statul de drept în propria ţară, dar s-ar pune într-o poziţie chiar mai gravă dacă arată că se consideră deasupra dreptului internaţional.

David Kilgour, este avocat şi a lucrat pentru Canera Comunelor din Canada, 27 de ani. A fost secretar de stat pentru Africa şi America Latină şi Secretar de Stat pentru Asia-Pacific, în timpul cabinetului Jean Chretien. Este autorul mai multor cărţi şi co-autor, împreună cu David Matas la“Bloody Harvest: The Killing of Falun Gong for Their Organs.”