Stanomir, lecţie de istorie pentru "nostalgici": N-a fost nimic accidental. Stalin verifica personal listele de execuţie
Politologul Ioan Stanomir a subliniat, în podcastul „Rezilienţa prin cultură” realizat de Cristian Pătrăşconiu, că liderii comunişti istorici – de la Stalin la Mao şi Pol Pot – nu erau ignoranţi, ci conştienţi de consecinţele acţiunilor lor, iar crimele nu au fost accidentale, ci rezultatul direct al unei ideologii totalitare cu rădăcini intelectuale.
Redăm mai jos o parte din discuţie.
Jurnalist: "Cartea Neagră a Comunismului" a lui Stephane Courtois. Ce facem noi aici este ceva vechi, ceva verificat nu de secole, ci de milenii am zice, un fel de navigare antică. Mergem în cercuri în jurul Cărţii negre a comunismului, în jurul istoriei comunismului, în particular în jurul istoriei comunismului românesc. Comunismul, deşi oficial se sfârşeşte în ’89 sau în ’91 în alte ţări, nu cade în acelaşi timp pentru toţi oamenii şi nu cade dintr-odată, aşa cum cade la catastifele istoricilor. Pentru tine când a căzut comunismul, Ioan Stanomir? În decembrie 1989 sau mai devreme? Sau mai târziu?
Ioan Stanomir: Sigur, după decembrie 1989, oricât de mari ar fi criticile noastre faţă de regimul post-comunist, represiune de stat nu mai există. Există mineriade, există o formă de represiune violentă. Dar nu mai există teama de a dispărea din rândul celor dragi. Aici cred că trebuie să folosim cuvântul dispariţie într-un mod adesea literal. Unii au dispărut.
Jurnalist: E o cifră pe care o avansează cartea aceasta, publicată în premieră în Franţa acum 28 de ani... sunt zeci, sute de milioane de victime.
Ioan Stanomir: Revoluţia Culturală a lui Mao, care a produs atâtea orori.
Jurnalist: Cele mai multe orori din istoria ştiută a comunismului. Cifra, numărul avansat, o sută de milioane de morţi.
Ioan Stanomir: Comuniştii chinezi şi kmeri sunt probabil în ordine istorică, cei mai mari asasini.
Jurnalist: Kmerii ca proporţie, comuniştii chinezi ca număr absolut.
Ioan Stanomir: Dar fiecare în felul lor. Dar în ordinea rigorii demente, kmerii roşii sunt pe primul loc. Ei sunt gradul zero al atrocităţii. Ei totuşi au avut posibilitatea aproape să anihileze o societate.
Jurnalist: Dar incontestabil, citez „Laurii revin Cambodgiei, unde Pol Pot, în trei ani şi jumătate, a reuşit să ucidă în cea mai atroce modalitate – foame generalizată, tortură – aproximativ un sfert din populaţia totală a acestei ţări” – 2 milioane de morţi în trei ani şi jumătate, din 8 milioane de locuitori.
Ioan Stanomir: Oamenii trebuie să înţeleagă că avem de-a face cu o monomanie ideologică transformată într-o vărsare de sânge teribilă. Şi o ultimă remarcă: rădăcinile sunt intelectuale. Nici Pol Pot, nici Mao, nici Stalin nu au fost persoane lipsite de repere intelectuale. Dimpotrivă, erau persoane care au avut exact realizarea, conştiinţa consecinţelor actelor lor. Nu a fost nimic gratuit, nimic accidental. Stalin verifica personal listele de execuţie.
Jurnalist: Nu, e mai mult decât atât, le verifica şi le augmenta: ai aici cinci mii de morţi norma pe zi, hai zece mii, totuşi, că se poate. Ăsta este un stahanovism al crimei, cum s-ar zice. De ce Stephane Courtois şi cartea aceasta sunt o referinţă de răscruce inevitabilă pentru ceea ce înseamnă comunismul – crime, teroare, represiune?
Ioan Stanomir: Comunismul nu poate produce altceva. Tot ceea ce s-a realizat în regimurile comuniste, în sensul de supravieţuire, s-a realizat împotriva acestei dogme. Adică dogma comunistă a fost înfruntată uneori oblic, tăcut, de cei care au supravieţuit regimurilor comuniste.
Jurnalist: A, ce s-a realizat împotriva comunismului. Am crezut că în contabilitatea directă a comunismului. Căci dacă vorbim de această contabilitate directă a comunismului, atunci lucrurile sunt perpendiculare, sunt într-o simetrie care cântă, de la carte, de la Marx, crimă întemeietoare şi ea e pusă în practică.
Ioan Stanomir: Karl Marx, este foarte limpede, a formulat punctele de vedere al căror potenţial cuprindea crime de stat. După care, leninismul şi stalinismul au dezvoltat acest potenţial. Iar maoismul este cu siguranţă foarte important, pentru că a permis expansiunea acestei ideologii nu doar în lumea a treia, cum se numea pe vremuri Sudul Global, ci şi în Occident.
Jurnalist: Stephane Courtois însuşi a fost pentru câţiva ani maoist militant şi s-a trezit din visul acesta.
Ioan Stanomir: Maoismul a fost, alături de troţkism, ideologia dominantă în 1968, în Franţa.
Jurnalist: În Franţa, nu în 1968 din Cehoslovacia, cum confundă încă multă lume. E opusul.
Ioan Stanomir: Se poate discuta şi despre Primăvara de la Praga. Primăvara de la Praga a fost întemeiată pe o iluzie, că poţi să fii liber. Cehii au dus nobil o luptă suicidară. Ei au crezut până la capăt că pot să cucerească libertatea sub tirania sovietică.
Jurnalist: Ieşind mutatis mutandis ca şi polonezii, cu săbii în faţa tancurilor.
Ioan Stanomir: Prietenii francezi au încercat să facă un carnaval...
