Stanomir le recomandă pesediştilor "să nu-i mai privească de sus de la înălţimea pantofilor lor foarte scumpi pe cetăţeni"
Politologul Ioan Stanomir a vorbit, într-o emisiune Digi24, despre negocierile care au loc în aceste zile pentru formarea noului Guvern sub coordonarea noului preşedinte al României, Nicuşor Dan.
Jurnalist: PSD şi celelalte s-au exprimat cât se poate de clar şi în legătură cu premierul tehnocrat. NU spun şi USR şi UDMR. "Intrăm la guvernare oricum", spun cei de la PNL, "cu Ilie Bolojan sau fără Ilie Bolojan". USR spune că trebuie să fie PSD neapărat în acest guvern. Sunt poziţii clare. La PSD totul e fluid. Aveţi vreo explicaţie?
Ioan Stanomir: Sigur, PSD este într-o situaţie destul de ingrată. Nu mai are ponderea parlamentară de pe vremuri. Are un preşedinte interimar. A ieşit într-o situaţie proastă după şirul de alegeri. Ezită şi încearcă să pună condiţii. (...) După părerea mea, marea provocare a perioadei care urmează este refacerea încrederii dintre stat şi cetăţeni. Aceasta este marea problemă. Deficitul se poate gestiona. Te poţi împrumuta la dobânzi mai mici. Poţi să reeşalonezi. Poţi să întăreşti propria ta credibilitate în ochii creditorilor.
Dar propria ta credibilitate în ochii cetăţenilor este foarte greu de realizat. Şi aici este, în primul rând, misiunea preşedintelui, care e un preşedinte independent. Ca preşedinte independent el are ca unic aliat naţiunea şi vom vedea cât de dornic va fi preşedintele Nicuşor Dan să se adreseze naţiunii. Pentru că dacă nu se adresează naţiunii şi se adresează doar partidelor politice, va fi prizonierul acestora. El nu are un partid în spate. Eu cred, poate este impopular ce spun, că pentru funcţia de preşedinte e bine totuşi să provii dintr-o familie politică, pentru că ai experienţă, ai tracţiune, ai contacte.
Partidele noastre politice au eşuat, din păcate, şi aşa s-a şi creat culoarul pentru Nicuşor Dan. Nicuşor Dan este, la rândul lui, un om politic. A câştigat alegeri. Ştie foarte bine care sunt tipurile de compromisuri pe care trebuie să le facă, dar principala sa responsabilitate este să nu împingă compromisul dincolo de limitele acceptabile pentru cetăţeni. Cred că toţi cei care au participat la scrutin au avut aceeaşi doleanţă în minte: să fie respectaţi şi să nu-şi mai bată nimeni joc de ei.
Dacă domnul Grindeanu crede că, în urma unei largi consultări cu PSD, poate să ajungă la această teribil de dificilă concluzie – că nu-şi vor mai bate joc de cetăţenii acestei ţări, că nu se vor mai urca în avioane private, că nu vor mai contracta cheltuieli aberante şi că nu-i vor mai privi de sus de la înălţimea pantofilor lor foarte scumpi pe cetăţeni – mi se pare că, iertaţi-mi brutalitatea, nu e nevoie de o foarte mare consultare ca să-ţi dai seama că principala cale de a câştiga încrederea compatrioţilor tăi este respectul.
Eu cred că dacă intri într-o companie ca CEO şi primele lucruri pe care le faci sunt exclusiv în folosul tău, cariera ta de CEO va fi destul de scurtă. Dar dacă eşti preşedintele PSD, mi se pare că acest tip de comportament pare să garanteze social-democraţilor viaţă lungă. Viaţă lungă, poate; respect în ochii cetăţenilor, nu. Şi, mai devreme sau mai târziu, PSD se va afunda şi mai mult în acest marasm electoral, pentru că s-a văzut şi la turul 2 că electoratul social-democrat este un electorat pe cale de a părăsi acest partid. Iar domnul Grindeanu, aş spune, că duce mai departe decât domnul Ciolacu arta dispreţului faţă de propriii săi compatrioţi.
Domnul Ciolacu era mai iscusit – un om care simula, până la un punct, cu oarecare succes, bonomia, cumsecădenia. Domnul Grindeanu nu face aceste eforturi. Eu n-am să uit niciodată cum era el dus de mână de Liviu Dragnea când era prim-ministru. Nu cred că uităm aceste lucruri prea uşor şi ştim foarte bine care este plămada morală din care este făcut domnul Grindeanu. Nu cred că ne facem iluzii. Nici domnul Nicuşor Dan nu îşi face iluzii, iar unii dintre noi avem memorie.
După ce-l succezi pe Klaus Iohannis, daţi-mi voie să fiu mai puţin patetic. Oricine faţă de Klaus Iohannis pare un model de modestie, de seriozitate şi de empatie. E bine să fie modest, dar modestia trebuie însoţită şi de alte calităţi. Până la urmă, Palatul Cotroceni nu a fost proprietatea domnului Iohannis. Eu nu înţeleg de unde această logică patrimonială. În palatul prezidenţial trebuie să intre şi iobagi, şi cetăţenii acestei ţări. Mi se pare că e trecută epoca în care unul se instalează, se pune pe tron şi spune: "Dar unde sunt supuşii mei credincioşi?" Îmi pare rău, asta este o logică care poate merge în Arabia Saudită, în Qatar, în Oman, în Bahrain, în Emiratele Arabe Unite, unde sunt şeici şi regi. Noi avem preşedinte.
Iar preşedintele trebuie să ştie că nu stă pe tron, stă pe o poziţie aleasă şi că mai presus de el se află Constituţia, iar mai presus de Constituţie se află cetăţenii. Klaus Iohannis a preluat mandatul când domnul Victor Ponta era bine mersi prim-ministru. Şi a fost nevoie de tragedia de la Colectiv ca domnul Ponta să-şi facă o reevaluare. Repet, critica mea faţă de preşedintele Iohannis, ca să fiu bineînţeles, nu este o critică absurdă şi oarbă. Eu nu fac parte dintre cei care au alimentat în această societate faliile prin ură.
Într-adevăr, preşedintele Iohannis a avut mai puţină putere în momentul preluării mandatului. Graţie incompetenţei în serie a celor care au guvernat această ţară, domnul Nicuşor Dan are, într-adevăr, o oportunitate. Modestia îl poate ajuta, competenţa, seriozitatea. În primul rând, cred că nu trebuie să aşteptăm miracole. Faptul că domnia să se comportă ca un om normal nu trebuie să fie privit ca un miracol. Trebuie să fie un standard de comportament.
