Spadasin japonez menţine vie arta samurailor

Masami Shioda, 60 de ani, are în mână o sabie din bambus înfăşurată în piele, fiind îndreptată cu faţa către Vernon Church - 48 de ani şi director al unei companii de Internet - care ţine în mână o sabie similară. Poc! Poc! Podeaua tremură cu fiecare lovitură, în timp ce ei fandează şi se retrag. După fiecare set de lovituri existând un moment de linişte şi calm.

Cursurile din Manhattan de Shinkageryu Hyoho, unul dintre cele mai renumite stiluri tradiţionale japoneze de luptă cu sabia, au misiunea de a păstra cultura antică a samuraiului. Arta a fost fondată în perioada Statelor Războinice din Japonia (1480-1570) şi a fost păstrată aproape intactă, potrivit lui Shioda.

“Aţi putea spune că nu există aproape nici o diferenţă în modul în care practicăm acum comparativ cu perioada din trecut a samurailor”, susţine sensei Shioda referindu-se la clasele sale din New York. “Din acelaşi motiv puteţi spune că nu este la fel de popular ca şi Kendo.”

Zâmbăreţ şi vesel, cu privire blândă şi comportament umil, puţini ar ghici ce pregătire de samurai are acest bărbat. El predă într-o cameră închiriată într-un studio de dans. Muzica clasică se poate auzi uşor din sala învecinată unde se predau ore de dans. Această muzică se îmbină cu zgomotul provocat de lovirea săbiilor şi de mişcările practicanţilor — o scenă vioaie, într-adevăr.

O cultură veche

Din moment ce tradiţia acestei arte interzice oricărei persoane să perceapă bani pentru lecţii — excepţie făcând Marele Maestru al artei — Shioda îşi desfăşoară orele de predare în mai multe studiouri închiriate. El şi studenţii săi împart costurile de închiriere. “El face acest lucru pentru că iubeşte sa îl facă”, susţine Church, unul dintre studenţii seniori.

Rostind diferite cuvinte de atac ei armează şi lovesc, oprind sabia la o mică distanţă de gât sau încheietură. După un set de mişcări cu un student, Shioda ia o pauză pentru a corecta mişcările studentului său. “În acest mod”, susţine el, predându-i lui Vernon Church modul adecvat de executare a tehnicii.

Shioda a practicat Shinkageryu de peste 20 de ani. El a crescut în Kamakura, 60 de mile de Tokyo. “Nu se practică în oraşul meu”, susţine el, unul dintre studenţii săi traducând din japoneză.

“Nu am fost mulţumit cu Kendo”, susţine el, referindu-se la fosta sa practică. “Numele de Shinkageryu este foarte renumit dar nu am crezut că încă mai se mai practică în această epocă modernă. Chiar şi în Japonia, numărul oamenilor care practică Shinkageryu este poate 500.”

Afară, este doar o altă zi ploioasă în New York City. Studioul de la etajul al doilea ar putea fi oriunde în lume — o artă ce transcende timpul şi care păstrează totul de la costumaţia tradiţională până la metodele de antrenament.

“Pur si simplu iubim modul de gândire de atunci”, susţine Shioda.

Shioda adaugă că o parte a misiunii stilului Shinkageryu este păstrarea culturii samurailor. “Este important să păstrăm esenţa”, susţine el. “Toate acele lucruri care ar fi putut lua naştere doar în acele vremuri de război şi transformarea lor în ceva ce poate fi transmis, aceasta este esenţa pe care încercăm să o păstrăm.

“Pentru mine există ceva foarte unic pentru o artă care foloseşte sabia japoneză spre deosebire de arta cu mâinile goale”, susţine el. “Nu vreau să folosesc cuvinte ieftine precum “spirit de samurai”, dar simt că există ceva foarte japonez, foarte unic într-o artă care foloseşte doar sabia japoneză.”

Cultivarea păcii

În ciuda mişcărilor rapide şi a zgomotului puternic produs de încrucişarea săbiilor de bambus — Yagyu Shinkageryu Fukuro Shinai — artă este de fapt paşnică.

Fondatorul Aikido-ului, O-Sensei Morihei Ueshiba, a afirmat la un moment dat, “Calea luptătorului a fost înţeleasă greşit. Nu înseamnă să îi ucizi şi să îi distrugi pe alţii. Cei care caută să concureze şi să se întreacă între ei fac o greşeală teribilă.”

Ueshiba, care şi-a câştigat un renume mondial pe când avea 80 şi ceva de ani, a continuat: “Adevărata cale a unui luptător este de a preveni un astfel de măcel.”

Shioda împărtăşeşte o filosofie similară asupra artei sale. El susţine că prin practică, el şi studenţii săi “înţeleg importanţa vieţii.”

Există multe înţelegeri greşite asupra artelor marţiale, explică Shioda. El susţine că, deseori, oamenii vin la el cu dorinţa de a se lupta sau chiar de a-l provoca. El a râs când şi-a adus aminte că la un moment dat un luptător cu sabie l-a provocat la un meci când era tânăr, şi Shioda a acceptat. El a declarat că meciul “a fost egal. Am pierdut puţin deoarece el îmi tot împungea vârful piciorului.” Shioda râde şi imită o mişcare de împungere către picioarele unui student.

“Foarte greu de blocat”, adăugă el.

O mare parte din tehnici sunt bazate pe predarea autocontrolului şi folosirea cât mai puţină a forţei pentru a obţine un rezultat mai bun. Shioda adaugă că el doreşte ca studenţii săi să înţeleagă “că nu ai nevoie de viteză, nu ai nevoie de putere. Ai nevoie doar de fluiditate în mişcare şi dinamică, şi să ai potenţialul de a atinge măreţia fondatorului.”

“Nu este vorba de muşchi şi viteză. Este tehnică”, susţine el. “Din acest motiv este atât de interesantă.”

El adăugă că în predarea filozofiei şi principiilor artei, el doreşte ca studenţii săi să “fie încântaţi în primul rând, şi dacă le place acest tip de cunoaştere, atunci aşa să fie”.