Soluţia cu două state Israel-Palestina dispare încet

Posibilitatea unei soluţii cu două state între Israel-Palestina se pierde treptat, susţine fostul ambasador american în Israel, Daniel C. Kurtzer, dar Statele Unite ar trebui să o resusciteze.

Deşi acesta nu pare a fi momentul cel mai propice pentru a revigora procesul de pace - tensiunile şi neîncrederea între cele două popoare atingând cote foarte înalte - Kurtzer face referire la unele sondaje de opinie credibile care arată că o majoritate de israelieni şi palestinieni continuă să prefere o soluţie cu două state.

"Ideea unei soluţii cu două state - baza politicii americane în regiune - se pierde treptat, iar şansele sale de supravieţuire nu pot fi îmbunătăţite fără o diplomaţie activă", spune el.

Kurtzer, profesor de Studii Politice din Orientul Mijlociu la Universitatea Princeton, cu o cariera de 29 de ani în Serviciul de Externe al Statelor Unite, îşi exprimă recomandările pentru o "politică americană coerentă" în cartea intitulată "Pathways to Peace." Cartea include colaborări din partea a 15 diplomaţi experimentaţi şi experţi pe Orientul Mijlociu.

Deşi aceştia oferă un set divers de perspective şi recomandări, toţi sunt de acord cu fostul ambasador că fereastra de oportunitate pentru o soluţie cu două state se închide şi că realizarea unui acord de pace între Israel-Palestina este în interesul Statelor Unite.

"Gestionarea status quo-ului nu a fost o opţiune bună pentru Statele Unite", a declarat Kurtzer în cadrul unor dezbateri de la Woodrow Wilson Center, pe 9 ianuarie, la Washington, DC. El a afirmat că colegii săi sunt de acord cu el cu privire la acest aspect.

"Status quo-urile nu sunt statice. ... Dacă nu acţionezi când trebuie, există şansa ca ele să se înrăutăţească pe cont propriu. "

"Status quo-ul din Cisiordania este înşelător de calm", scrie Kurtzer, "dar sub acest calm se ascunde o frustrare şi o mânie tot mai mare."

Cartea lui a fost scrisă în vara anului 2012 şi lansată în noiembrie, chiar înainte să înceapă lansările de rachete între Hamas din Fâşia Gaza şi Israel. În timp ce Cisiordania este condusă de Autoritatea Palestiniană, Fâşia Gaza este controlată de Hamas, care a fost desemnată de Departamentul de Stat american ca o organizaţie teroristă.

"Activitatea israeliană de colonizare s-a accelerat în ultimii ani, iar sprijinul activ şi finanţarea infrastructurii coloniilor de către guvernul israelian, au crescut foarte mult." Pe măsură ce tot mai mulţi colonişti intră pe teritoriul ocupat, perspectivele pentru un stat palestinian sunt reduse foarte mult, susţine Kurtzer.

Este greşit să se "creadă că palestinienii vor accepta un stat limitat doar la centrele lor principale de populaţie", a afirmat Kurtzer.

În privinţa Hamasului, Kurtzer susţine că nu trebuie să fim atât de inflexibili în condiţiile de negociere cu grupul terorist. Robert Malley, director al programului pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord al Grupului Internaţional de Criză, a afirmat în această carte că "în interiorul Hamas are loc o dezbatere intensă."

Cu toate acestea, o mulţime de motive sunt invocate pentru susţinerea inacţiunii. El le enumeră: "Nu este o problemă rezolvabilă; este prea greu; chiar părţile sunt dezinteresate; există o criză de conducere în regiune; este mai bine să nu încerci decât să încerci şi să eşuezi."

Dar Kurtzer spune că el şi colegii săi percep aceste motive ca "scuze jalnice pentru inacţiune."

Opinia americană privind o soluţionare definitivă

Mai mulţi colaboratori au spus că este o greşeală gravă să se perceapă politica Statelor Unite drept o linguşire a părţilor reticente pentru a le convinge să se întoarcă la masa negocierilor şi acordarea ajutorului atunci când acesta este solicitat.

Experţii încearcă să orienteze percepţiile lumii departe de abordările elementare, cum ar fi reluarea negocierilor şi implementarea unor măsuri care să consolideze încrederea. Deşi consolidarea încrederii este necesară, dacă ea va fi folosită drept o strategie "după faptă şi răsplată", fără un cadru politic global, atunci nu va funcţiona, au scris colaboratorii PJ Dermer şi Steven White, care sunt experţi pe Orientul Mijlociu şi foşti oficiali militari americani.

În schimb, Statele Unite ale Americii trebuie să aibă o vedere mult mai largă şi o idee mai bună privind ceea ce doresc în acordul final, evidenţiază experţii în carte. Acest lucru nu înseamnă că Statele Unite vor impune ideile lor asupra părţilor, dar că ar trebui să sugereze unele soluţii în caz de impas în cadrul discuţiilor finale.

O componentă esenţială a politicii americane va fi garantarea securităţii ambelor popoare. Statele Unite trebuie să asigure Israelul că va primi un sprijin continuu de securitate. Palestina şi-ar câştiga securitatea prin retragerea Forţelor de Apărare ale Israelului (IDF), despre care Dermer şi White susţin că sunt uneori destul de opresive.

Kurtzer vrea să vadă o intensificare a activităţii Coordonatorului de Securitate al Statele Unite ale Americii (USSC), devenind o prezenţă pe teren care acţionează pentru consolidarea cooperării şi încrederii.

Dermer şi White au colaborat amândoi cu USSC şi au atribuit succesul său faptului că avea adesea prezent un interlocutor american la faţa locului. Interlocutorul a reuşit în cele din urmă sa tragă de partea sa un cerc mic de înalţi funcţionari palestinieni şi israelieni de securitate.

Un stat palestinian viabil

Pentru ca acordul să fie viabil, statul palestinian ce va fi înfiinţat trebuie să fie unul viabil.

Palestinienii au realizat în ultimii ani progrese majore în proiectele de infrastructură şi de dezvoltare economică, sub conducerea prim-ministrului Autorităţii Palestiniene, Salam Fayyad. Siguranţa s-a amplificat foarte mult de când el a preluat puterea, în 2007.

"În timp, comunitatea internaţională, inclusiv Israelul, au ajuns să vadă că palestinienii au devenit mai eficienţi în privinţa guvernării, dezvoltării economice şi, cel mai important pentru Israel, în privinţa securităţii", scrie Robert Danin, un fost oficial al Departamentului de Stat, cu peste 20 de ani de experienţă în Orientul Mijlociu.

Kurtzer susţine că o Palestina viabilă din punct de vedere economic este în interesul Statelor Unite şi a regiunii. Noi nu vrem ca Palestina să fie un stat eşuat din "prima zi", afirmă el. Kurtzer a declarat că Statele Unite şi alte ţări, care au contribuit la succesul Autorităţii Palestiniene, vor trebui cu siguranţă să furnizeze şi mai multe resurse.

Revenind la calea de urmat

Politica americană trebuie să îşi extindă abordarea şi modul de acţionare de jos în sus, spune Kurtzer. Acest lucru înseamnă acţionarea constantă în scopul schimbării comportamentelor israelienilor şi palestinienilor.

Începând cu anul 2003, când "Calea de urmat" a fost dezvoltată de Cvartet (Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Rusia şi Naţiunile Unite), atât Israelul, cât şi Autoritatea Palestiniană, au fost de acord să înceteze orice comportament perturbator la adresa construirii păcii.

Danin susţine că Israelul s-a angajat să îngheţe toate activităţile de colonizare, inclusiv sporul natural; palestinienilor li s-a cerut „să pună capăt tuturor formelor de violenţă şi terorism ... şi să înfrunte şi să dizolve orice infrastructură teroristă.”

Kurtzer vrea ca Statele Unite să tragă cu seriozitate la răspundere ambele părţi, în caz de nerespectare a căii de urmat.

O înţelegere finală va implica acorduri cu privire la frontiere, securitate, refugiaţi şi Ierusalim. Multe progrese au fost deja realizate în rezolvarea acestor probleme, în special a primelor două.

Cu toate acestea, "procesul de construire a păcii în Orientul Mijlociu nu este pentru cei slabi de inimă", a afirmat Aaron David Miller, fost negociator al Departamentului de Stat şi consilier pe probleme legate de Orientul Mijlociu pentru secretarii americani de stat. Acest proces este greu pentru că o soluţie presupune acomodarea "identităţii politice şi religioase şi securităţii fizice ce îi impulsionează pe israelieni şi palestinieni."

Un acord de pace între Israel şi palestinieni este contestat de "problemele religioase, ideologice şi istorice", susţine Kurtzer. "Israelienii trebuie să se gândească la ceea ce înseamnă să fii un stat evreu, iar asta nu înseamnă doar a avea un stat palestinian la graniţele sale, ci şi o populaţie palestiniană numeroasă ca parte a cetăţenilor săi."

Arabii vor trebui să regândească problema refugiaţilor, care predomină povestea lor naţională. Dacă un stat palestinian suveran va fi creat, Israelul nu va mai primi refugiaţi palestinieni, aşteptându-se ca aceştia să meargă la statul lor suveran. Kurtzer susţine că rezolvarea problemei refugiaţilor este "unul din cei mai determinanţi factori critici ai succesului procesului de pace."