O ocazie unică pentru UE de a ajuta ca soluţia a două state să devină realitate (Mary Robinson, Martti Ahtisaari)

Votul privind acordarea statutului de stat observator nemembru la ONU pentru palestinieni, luna trecută, a adus o promisiune rară de speranţă unui teritoriu lipsit de acest lucru. Este dezamăgitor, totuşi, faptul că ţările europene nu au reuşit să sprijine demersul în unanimitate. În calitate de fost preşedinte al Irlandei şi fost preşedinte al Finlandei, Mary Robinson şi respectiv Martti Ahtisaari, semnatarii articolului publicat de cotidianul britanic The Guardian, apreciază că o astfel de lipsă de coerenţă este dificil de conciliat cu sprijinul UE pentru soluţia a două state - Israel şi un stat palestinian.

Acelaşi decalaj între retorică şi acţiune poate fi văzut în politica UE privind aşezările israeliene din Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, care încalcă teritoriul potenţialului stat palestinian făcându-l tot mai greu de realizat, potrivit autorilor articolului. Săptămâna trecută, guvernul israelian a autorizat aşezări într-o zonă crucială care leagă Ierusalimul de Est de Cisiordania.

Un raport al 22 de ONG-uri europene, ''Trading Away Peace'', arată că Europa importă de 15 ori la fel de mult din aşezările israeliene cât de la palestinieni. UE a îndemnat în mod repetat Israelul ''să pună capăt imediat oricărei activităţi privind aşezările'. Cu toate acestea, făcând comerţ cu aşezările, Europa sprijină neintenţionat viabilitatea lor economică şi contribuie la permanenţa lor. În acelaşi timp, înlătură şansele de dezvoltare economică în Cisiordania, subminând miliardele pe care UE le investeşte simultan în edificarea unui stat palestinian, consideră semnatarii articolului.

O delegaţie a ''The Elders'' (''Înţelepţii')', grupul de lideri independenţi din care fac parte şi autorii articolului, a revenit recent dintr-o vizită în Israel şi Cisiordania. Cea mai puternică impresie a fost una de dezamăgire, chiar oboseală, atât în rândul israelienilor cât şi al palestinienilor, care simt că soluţia a două state este împinsă şi mai departe în timp.

Contrar percepţiei larg răspândite de impas, situaţia din teren este departe de a fi statică, afirmă Mary Robinson şi Martti Ahtisaari: peste 40% din Cisiordania a fost deja luată pentru aşezări, drumuri şi utilizări militare, la fel cum s-a întâmplat cu majoritatea apei şi altor resurse naturale.

Acesta este un moment propice pentru ca UE să arate un leadership mai mare, subliniază autorii articolului. În calitate de cel mai mare partener comercial al Israelului, UE ar putea începe prin diferenţierea între bunurile israeliene şi cele produse în aşezările israeliene ilegale. În majoritatea supermarketurilor europene, este imposibil de spus dacă curmalele sau avocado-urile marcate 'Israel' au fost cultivate în Israel sau pe terenurile palestiniene confiscate.

O gamă largă de produse fabricate în zonele industriale israeliene stabilite în Cisiordania sunt vândute pe pieţe europene sub eticheta înşelătoare 'made in Israel'. Guvernele britanic şi danez au luat deja iniţiativa prin adoptarea unor orientări simple de etichetare, care permit consumatorilor să facă distincţia între produsele din aşezări, cele fabricate în Israel şi produsele palestiniene.

Ceea ce au făcut aceste guverne nu este nimic mai mult decât ce este cerut de legislaţia UE în vigoare de protecţie a consumatorilor. Ca urmare a politicii, retailerii mari din Marea Britanie şi Danemarca au oprit vânzarea de produse din aşezările israeliene ilegale. Etichetarea corectă a mărfurilor din aşezări nu este o politică anti-israeliană, susţin semnatarii articolului. Este un demers pro-consumator, pro-pace şi pro-legislaţie internaţională, spun ei. Este o abordare care sprijină viziunea a doua state, Israel şi Palestina, care să coexiste în pace şi securitate.

Prin trasarea unei distincţii clare între produsele provenite din aşezări şi produsele israeliene, UE are o ocazie unică de a reconcilia poziţiile şi acţiunile sale în aşezările din Cisiordania şi de a-şi restabili credibilitatea privind procesul de pace din Orientul Mijlociu.

''Acesta ar fi un pas mic, dar responsabil, venit de la laureatul din acest an al Premiului Nobel pentru Pace, de a menţine soluţia a două state şi prin urmare fezabilitatea păcii'', concluzionează semnatarii.