Siria, un război ce devine tot mai mult o confruntare internaţională între mai multe tabere

Conflictul a devenit o scenă militară de nivel internaţional în care se confruntă mai multe facţiuni. Ceea ce a început ca un conflict armat între regimul sirian şi insurgenţa, formată majoritar din dezertori, a devenit o scenă de confruntare internaţională cu mai multe tabere implicate, similară celei din Liban din anii '80, notează luni ziarul ABC.

O parte din dificultatea pentru a înţelege ceea ce se întâmplă în Siria derivă din faptul că nu este vorba de un singur război, ci de mai multe. La prima vedere este un conflict între şiiţi şi suniţi: atât preşedintele Bashar Al-Assad cât şi anturajul lui sunt alawiţi (o ramură a şiiţilor) şi mizează pe sprijinul miliţiei libaneze şiite Hezbollah. De partea cealaltă, se află opoziţia copleşitoare sunită sprjinită de ţările acestei ramuri a islamului, precum Arabia Saudită, Qatarul şi Turcia.

Trei sferturi din cetăţenii sirieni sunt suniţi care au fost înlăturaţi de la putere de minoritatea alawită, ceea ce explică amploarea revoltei împotriva regimului. Totuşi, comportamentul virulent sectar al insurgenţilor, nu numai că a încurajat şi alte minorităţi, druzii şi creştinii, ci i-a radicalizat şi pe alawiţi şi şiiţi. Hezbollah luptă deja deschis alături de trupele guvernamentale şi există evidenţe a prezenţei de voluntari şiiţi din ţări precum Afganistan.

Dar războiul sirian are şi o importantă dimensiune internaţională. Damascul mizează pe susţinerea Rusiei, principalul furnizor de arme al regimului sirian. China nu este implicată direct, dar nu vede cu ochi buni amestecul puterilor occidentale în conflict şi a sprijinit Moscova, votând împotriva tuturor iniţiativelor de condamnare a regimului sirian în Consiliul de Securitate al ONU. Insurgenţa pare fragmentată şi puţin dispusă se coordoneze pentru a lansa mari ofensive, chiar şi în cazul primirii de armament greu. Batalioanele din nord sunt susţinute de Turcia şi Qatar, în pofida creşterii radicalizării în rândurile lor, cu tot mai multe episoade de jafuri şi de încălcare a drepturilor omului.

În schimb, SUA, Franţa, Iordania şi Arabia Saudită par să fi optat pentru strategia 'frontului de sud' format din combatanţi profesionişti antrenaţi pe teritoriul iordanian şi infiltraţi puţin câte puţin în speranţa lansării unei campanii de amploare la Damasc. Toţi observatorii sunt în schimb preocupaţi de prezenţa jihadiştilor din întreaga lume pe teritoriul sirian. Între diferitele grupuri se numără Emiratul Islamic al Irakului, înfiinţat din fosta Al-Qaeda din Irak şi Frontul Al Nusra. Ambele grupuri au câţiva combatanţi experimentaţi şi disciplinaţi, dar campania lor de islamizare forţată a populaţiei civile suscită tot mai multă antipatie între opozanţi.

Kurzii, în schimb, au o strategie independentă. Populaţia kurdă din Siria numără circa 4 milioane de persoane şi este minoritatea cea mai maltratată de regim. Nici opoziţia nu s-a arătat prea dispusă să abordeze problema kurdă, prin urmare au decis să-şi formeze propria autonomie 'de facto' în nordul ţării. Miliţiile kurde au preferat să evite pe cât posibil înfruntările cu trupele guvernamentale, dar acum luptă înverşunat împotriva jihadiştilor Frontului Al-Nosra, foarte activ în zonele kurde.