Siria: planul secret al lui Obama

Pentru prima dată de la declanşarea, acum 14 luni, a conflictului sirian, care s-a soldat până acum cu 13.000 de morţi, Moscova, deşi iniţial s-a opus ferm oricărei rezoluţii de condamnare a regimului sirian, a semnat în favoarea unei rezoluţii a Consiliului de Securitate care condamnă în unanimitate regimul lui Bashar el-Assad pentru masacrul de la Houla, scrie săptămânalul Le Point în ediţia de luni.

În noaptea de vineri spre sâmbătă, trupele siriene susţinute de miliţii alawite au ucis în acest oraş 108 persoane, din care 49 copii.

Deşi rezoluţia de condamnare nu implică nicio măsură coercitivă, ea marchează totuşi o unitate de opinie în cadrul acestei instanţe executive onusiene, la o lună de la votarea primelor două rezoluţii privind trimiterea de observatori internaţionali în Siria. 'Votând aceste două rezoluţii, Moscova s-a angajat într-un ciclu de sancţiuni', explică pentru Le Point Ignace Leverrier, fost diplomat francez. 'În faţa realităţii de la faţa locului, adică continuarea violenţelor de către Damasc, îi va fi greu să se opună la infinit altor rezoluţii mai coercitive', explică specialistul în Siria.

În timp ce diplomaţia oficială îşi urmează interminabilul curs la New York, o alta, mult mai strategică, începe să se contureze în culise. Potrivit New York Times, Statele Unite i-ar fi propus Rusiei un plan de ieşire din criză ce implică plecarea lui Bashar el-Assad, dar păstrarea unor lideri ai partidului său, Baas, la putere. Acest proiect, în genul planului aplicat în Yemen, negociat de Arabia Saudită, care i-a permis preşedintelui Ali Abdallah Saleh să plece de la putere în schimbul numirii în fruntea statului a vicepreşedintelui său, se pare că a captat atenţia Moscovei.

Potrivit cotidianului american, consilierul lui Barack Obama, Thomas Donilon, s-a deplasat în Rusia acum trei săptămâni ca să discute despre acest proiect cu noul preşedinte Vladimir Putin. După o primă undă verde, preşedintele american se pare că a evocat această chestiune la summitul G8 de la Camp David într-o discuţie cu noul premier (şi fost preşedinte) rus Dmitri Medvedev, care s-ar fi arătat cel puţin 'receptiv'. 'Cu ocazia întâlnirii', povesteşte un înalt funcţionar citat de New York Times, 'Medvedev a dat exemplul lui Hosni Mubarak, care era într-o cuşcă cu gratii', la proces. 'În acel moment, Barack Obama a replicat referindu-se la Yemen. Medvedev a răspuns atunci că da, era un lucru despre care ar putea vorbi', potrivit înaltului funcţionar.

După aceste prime semnale pozitive, Barack Obama ar putea evoca planul direct cu Vladimir Putin, cu ocazia întâlnirii bilaterale de luna viitoare. O schimbare a atitudinii Rusiei în ceea ce priveşte criza siriană ar fi cu atât mai surprinzătoare cu cât Siria lui Bashar el-Assad reprezintă pentru Moscova ultimul bastion în Orientul Mijlociu. Siria găzduieşte o bază militară rusă, la Tartus. Damascul este, de asemenea, un client solid al Moscovei în ceea ce priveşte vânzarea de arme. În ianuarie, Rusia a închiriat o navă cargo, cu destinaţia Siria, care avea la bord 35-60 de tone de muniţie. De asemenea, Moscova i-a vândut aliatului ei 36 de avioane ruseşti de vânătoare, Yak 130, pentru suma totală de 550 de milioane de dolari. Această sumă se adaugă contractelor de armamente în valoare de 529 de milioane de euro semnate de cele două ţări în 2010.

Pentru a convinge diplomaţia rusă, administraţia Obama ar fi garantat, în schimbul sprijinului Rusiei pentru planul său, menţinerea legăturilor strânse cu Siria, dar fără Bashar el-Assad. 'Ştim că Rusia doreşte să aibă în continuare o influenţă în Siria', explică un înalt responsabil american pentru New York Times. 'Interesul nostru este să stabilizăm situaţia, nu să eliminăm influenţa rusă'. Aceste declaraţii sunt primite cu scepticism de Philippe Migault, specialist în Rusia, cercetător la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS). 'Rolul Statelor Unite a fost dintotdeauna să reducă la maxim influenţa Moscovei în Orientul Mijlociu', spune acesta.

Potrivit cercetătorului, planul american are foarte puţine şanse de materializare. 'Deja discreditaţi în faţa minorităţii lor, alawiţii cu greu ar reuşi să ajungă la putere', explică acesta. 'Nu este cazul fundamentaliştilor sunniţi proamericani din Consiliul naţional sirian, care nu ar ezita să intre la putere'. Declaraţiile Moscovei referitoare la masacrul de la Houla nu angajează la nimic, potrivit lui Philippe Migault. 'Rusia adoptă clar cartea aşteptării bazându-se pe o degradare a situaţiei în favoarea lui Bashar el-Assad. Mai ales că nu deţine niciun instrument de presiune dacă ar vrea să-l facă să plece'.