Sharp în pragul falimentului

Într-un timp Sharp putea încasa şi 1.000 de dolari pentru un calculator. Dar asta se întâmpla în 1966, iar rezultatele recente arată că societatea, cândva lider în producţia electronicelor de consum, nu poate ţine pasul cu tehnologia şi costurile.

"Sharp se află într-o situaţie care produce îndoieli cu privire la continuitatea activităţii", a declarat compania într-un comunicat la Bursa de Valori din Tokyo, pe 1 noiembrie. În afaceri, ipoteza privind "continuitatea activităţii" înseamnă că societatea va funcţiona cel puţin pentru următoarele 12 luni fără ameninţarea lichidării. Investitorii şi angajaţii Sharp cu siguranţă au sperat într-o perspectivă mai optimistă, după ce firma a sărbătorit aniversarea a 100 de ani în luna septembrie.

Pentru prima jumătate a anului fiscal, care se încheie în martie 2013, au fost raportate pierderi nete de 4,8 miliarde de dolari, care sunt mult mai mari decât deficitul său anticipat de 2,6 miliarde de dolari.

Compania a instituit un control mai mare asupra inventarului şi creanţelor privind impozitul amânat, o poziţie care i-ar fi permis să economisească impozitele pentru profituri viitoare. Având în vedere că autoritatea de reglementare a forţat-o să reducă această poziţie, profiturile viitoare sunt puţin probabile pentru producătorul de televizoare LCD, telefoane mobile, imprimante şi panouri solare.

Acest raport continuă seria volatilă de profituri minore şi pierderi majore. Din păcate pentru Sharp, timpul pentru a reveni la profitabilitate se scurge repede. Moody's şi S&P au redus ratingul companiei pentru datoriile sale pe termen lung de 4,2 miliarde de euro la junk. Compania îşi poate continua operarea doar datorită unei linii de credit bancar de 4,5 miliarde de dolari, dar aceasta se va termina în luna iunie 2013.

Cifrele financiare slabe sunt consecinţa mai multor factori ce afectează industria japoneză de electronice de consum, care a dominat odată lumea.

Factori interni: costurile ridicate şi inovarea minimă

"Japonia corporatistă, împreună cu o mare parte din restul Asiei, se face vinovată de compensarea prea multor disponibilizaţi. Este o politică dezastruoasă, care evidenţiază un eşec în confruntarea cu decizii dure şi care elimină încet, dar sigur, toată valoarea remanentă a capitalurilor proprii în mult prea multe întreprinderi", scrie managerul de fond de hedging Hugh Hendry într-o scrisoare adresată investitorilor.

Sharp oferă un bun exemplu al acestei politici. Din martie 2008 până în martie 2012, veniturile companiei au scăzut cu 28 la sută. Cu toate acestea, forţa sa de muncă a crescut cu 5,7 la sută, ajungând la 56.756 de angajaţi.

Compania intenţionează să abordeze această problemă prin introducerea unor planuri facultative de pensii şi reducerea costurilor forţei de muncă prin tăierea salariilor şi bonusurilor. Dacă va decide să concedieze muncitorii - societatea nu a menţionat în mod explicit acest lucru - asta nu va fi ieftin. Într-o recentă restructurare, Sony a trebuit să plătească între 75.000 şi 100.000 de dolari per disponibilizat.

De asemenea, compania a anunţat că va reduce baza de costuri fixe prin vânzarea activelor neproductive şi reducerea inventarului său. Declararea unei mari părţi a inventarului său proaspăt produs drept lipsită de valoare, evidenţiază lipsa cererii pentru produsele sale. Produsele japoneze nu ţin pasul cu evoluţiile tehnologice din altă parte.

"Numele produselor de uz casnic, cum ar fi Sharp, NEC şi Sony, produc rapoarte de câştiguri care ilustrează numeric cum au fost acestea puse într-o situaţie dificilă de o combinaţie de tehnologie americană devastatoare, ingeniozitate coreeană, eşec în curs de desfăşurare de a face faţă costurilor şi yenului [ridicat]", susţine Hendry.

Factori externi: yenul japonez mare şi încetinirea chineză

Exporturile japoneze sunt mai ieftine atunci când dolarul american cumpără mai mulţi yeni. La sfârşitul "miracolului" japonez cauzat de export din 1990, dolarul cumpăra 159 de yeni. În 2008, atunci când a lovit ultima criză, rata medie de-a lungul anului a fost de 103 yeni per dolar.

În 2012, media a fost de 79, o depreciere a dolarului cu 23 la sută. Cu alte cuvinte, produsele japoneze sunt acum în medie cu 23 la sută mai scumpe decât în ​​2008, o forţă externă care acţionează împotriva acestor companii, în plus faţă de problemele interne.

Hendry nu crede că această tendinţă este pe cale de a se inversa. "Imposibilul se întâmplă astăzi în Japonia. Unele dintre cele mai mari corporaţii japoneze sunt în pragul falimentului. Sharp ar fi un exemplu al acestui lucru. Şi vreau să spun dacă am evolua foarte repede într-un mediu al anilor '60 şi chiar a anilor '50, atunci am vedea o revoluţie în Japonia", a declarat el la conferinţa The Economist Buttonwood din luna octombrie 2012.

Hendry consideră că Japonia a fost un beneficiar al expansiunii economiei chineze în ultimul deceniu. Proximitatea geografică şi culturală a ajutat companiile japoneze să exporte în China. Bunurile de capital utilizate pentru producţie şi construcţii au reprezentat principala cerere, din moment ce investiţiile în infrastructură şi fabrici reprezintă aproape jumătate din PIB-ul chinez.

Datorită încetinirii recente a creşterii PIB-ului chinez, cererea pentru produse japoneze s-a micşorat. "Japonia este economia cea mai expusă din punct de vedere industrial unei încetiniri chineze", susţine Hendry. În consecinţă, el a făcut pariuri financiare care vor creşte în valoare, atunci când averile companiilor japoneze vor scădea vertiginos.