Senatul decide soarta miilor de persoane cu dizabilităţi aflate în grija statului

La 25 de ani de când o lume întregă se cutremura văzând ororile de la Cighid, în România încă mai există centre unde copii şi adulţi cu dizabilităţi sunt abuzaţi, agresaţi, suprasedaţi, traficaţi pentru sex şi cerşetorie.
Copil internat în centru pentru persoane cu dizabilităţi.
Copil internat în centru pentru persoane cu dizabilităţi. (crj.ro)

UPDATE: Proiectul de lege privind înfiinţarea unui mecanism de monitorizare independentă a centrelor în care sunt instituţionalizate persoane cu dizabilităţi mintale a primit, marţi, aprobarea comisiilor de specialitate din Senat.

***

Comisia de muncă, familie şi protecţie socială, Comisia pentru drepturile omului şi Comisia pentru sănătate din Senat vor dezbate marţi şi vor da raportul pe un proiect de lege ce poate schimba soarta a zeci de mii de persoane cu dizabilităţi mentale.

Iniţiat de Centrul de Resurse Juridice, proiectul prevede înfiinţarea unui mecanism independent de monitorizare a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mintale închise în instituţiile statului. Proiectul de lege a găsit susţinerea mai multor senatori şi deputaţi de la toate partidele. Senatul este cameră decizională pe acest proiect.

Aşteptat cu emoţie de rudele celor instituţionalizaţi şi de parte din societatea civilă, proiectul se impune ca o necesitate în condiţiile în care, la ora actuală, nu există mecanisme funcţionale care să permită verificarea operativă a ceea ce se întâmplă în centrele de recuperare şi reabilitare. În lipsa acestor mecanisme, în centre se petrec abuzuri inimaginabile.

Investigaţii media au arătat că, la mai bine de două decenii de la momentul când reporterii de la Spiegel TV surprindeau într-un documentar filmat în România, la Cighid, imagini curemuratoare - copii orfani zăcând în fecale, legănându-se obsesiv în paturi ruginite, cu gratii - situaţia s-a schimbat, însă nu suficient. În România, ţară membră UE, încă există centre de recuperare în care oamenii sunt ţinuţi în lanţuri, fără apă şi căldură, copiii sunt legaţi de paturi sau uşi, suprasedaţi iar uneori persoanele internate în astfel de centre sunt traficate pentru sex şi cerşetorie.

Abuzaţi, agresaţi, izolaţi, neavând cui să se plângă, pacienţii din centrele pentru persoane cu dizabilităţi suferă neştiuţi de nimeni şi mor la fel de neştiuţi, fără ca (mai) nimeni să-şi pună întrebări despre cauzele ce le-au determinat moartea. 25.000 de copii şi adulţi cu dizabilităţi mintale trăiesc la această oră în 717 centre ce funcţionează în regim privativ de libertate. Potrivit unei investigaţii a Centrului de Investigaţii Media, 4.500 de persoane şi-au pierdut viaţa în aceste centre doar în perioada 2010 - 2015, fără ca autorităţile să fi sesizat decesele ca fiind suspecte, conform normelor legale. Merită menţionat că NU toate Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) au comunicat datele care li s-au solicitat, deci numărul morţilor poate fi mult mai mare.

4.500 de morţi şi un sistem defect

Toate aceste probleme au fost ridicate în cadrul unei dezbateri organizate luni în Capitală, la Frontline Club, de Centrul de Resurse Juridice şi Centrul de Investigaţii Media care a realizat o serie de investigaţii privind centrele pentru persoanele cu dizabilităţi, practic nişte lagăre, potrivit participanţilor la dezbatere.

Potrivit jurnalistului Ovidiu Vanghele, una dintre cele mai mari probleme care se ridică este că, în ciuda numărului mare de decese, la nivel de România nu au fost declanşate mai mult de 100 de anchete, deşi legea prevede ca în orice centru în care eşti privat de libertate autoritatea judiciară trebuie să verifice decesele.

Mai mult, aşa cum mai nimeni nu verifică în ce condiţii mor oamenii din centrele unde, teoretic, ar trebui să fie îngrijiţi şi protejaţi, nu se verifică nici în ce condiţii sunt ţinuţi cei vii. Deşi dornice să verifice ce se întâmplă în aceste centre pentru a putea oferi sprijin celor ce au nevoie de el, ONG-urile au cu greu posibilitatea să o facă.

Astfel, reprezentanţii Centrului de Resurse Juridice (CRJ), ONG ce monitorizează din 2003 această problemă, au avut nu o dată surpriza, deşi au un protocol încheiat cu Ministerul Muncii prin care li se permite accesul în instituţii pentru persoane cu dizabilităţi mintale, să se trezească în faţa uşilor închise, motivându-li-se că "şeful de Consiliu Judeţean nu permite accesul".

Culmea, în protocolul semnat cu Ministerul Muncii, se "stipulează" că ONG-ul trebuie să comunice "programul vizitelor neanunţate". În plus, protocolul nu prevede niciun fel de sancţiuni pentru cei ce nu permit accesul reprezentanţilor CRJ în centrele pshiatrice. În astfel de condiţii, în spatele uşilor închise ale centrelor pentru persoane cu dizabilităţi se poate petrece orice. Şi chiar se petrece.

Astfel, jurnalistul Ovidiu Vanghelie a reamintit că la Mediaş, la centrul pentru integrare ocupaţională, fetele erau traficate pentru prostituţie şi cerşetorie, iar la Roşiori la fel. La rândul ei, jurnalista Paula Herlo, de la Pro TV, a relatat că ancheta făcută anul trecut la "România te iubesc" a relevat că în ţara noastră încă există centre pentru persoane cu dizabilităţi care funcţionează ca lagărele.

"Oamenii sunt închişi acolo fără psihoterapeut, fără tratament, fără niciun fel de suport, nu beneficiază de încredere din partea celor puşi în ministere să vegheze asupra vieţilor lor".

O altă problemă care ţine de halucinant este legislaţia în domeniu. La ora actuală, potrivit lui Ovidiu Vanghele, legea arată la modul următor: orice persoană îşi poate face ONG, după care se poate duce la primărie să declare că doreşte să devină furnizor de servicii speciale. Primeşte un număr de înregistrare, un document de trei rânduri care reprezintă o autorizaţie în baza căreia poate presta servicii sociale şi are ulterior 2 ani la dispoziţie pentru a-şi autoriza respectivul serviciu. În cei doi ani, aşa-zis-ul ONG-ist îşi poate deschide un centru în care să ofere "servicii" de îngrijire. După un an şi nouă-zece luni, când se apropie momentul autorizării, "prestatorul" îşi face un nou ONG, îşi ia o nouă autorizarea şi poate redeschide un nou centru.

Astfel, Ovidiu Vanghele a reamintit că în 2014 publicaţia sa a descoperit la Breaza, în 2014, un astfel de centru care funcţiona ilegal. Din 30 de "beneficiari" ai serviciilor oferite de centru, 6 au murit, pentru 5 persoane fiind înregistrate certificate deces false. Deşi respectivele persoane au murit la Breaza, certificatele lor de deces sunt emise de sectorul 4. "Afacerea" de la Breaza făcea 250.000 de euro pe an, a arăta jurnalistul.

"Ar trebui ca oricine să poată intra într-un centru dacă i se pare ceva în neregulă, atunci morţii ar fi la jumătate!", a punctat şi Ovidiu Vanghele.

În consecinţă, în condiţiile în care ONG-urile cu expertiză în domeniu au adesea accesul interzis în astfel de centre, în pofida faptului că au protocol semnat în acest sens cu ministerul de resort iar autorităţile statului sunt pur si simplu depăşite - Autoritatea Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială are doar 200 de persoane care fac verificări, potrivit Mihaelei Duiculescu, directorul instituţiei, prezentă la dezbateri - legea de mâine se impune ca o necesitate, una care poate salva vieţi.

"Nu se mai poate, sunteţi oameni, aveţi copii, faceţi acest efort!"

"Oricare dintre noi poate la un moment dat să ajungă într-o situaţie de acest gen, nu vorbim de penitenciar, e vorba de o boală, de o dizabilitate la care fiecare dintre noi poate să ajungă, şi sunt foarte multe situaţii în care oameni cu educaţii, cu familii cu bani sunt în acele situaţii acolo. Să nu vă gândiţi că nu vi se poate întâmpla şi vouă! Dacă fiecare dintre noi ar conştientiza asta, lucrurile ar arătă diferit", s-a adresat Florentina Vîrtej, de la CRJ, audienţei.

În încheiere, Mădălina Turza, ONG-ist şi mamă a unui copil cu dizabilităţi a lansat un emoţionant apel reprezentantelor Ministerului Muncii prezente la dezbateri:

"După 11 centre vizitate alături de CRJ am avut nevoie de un an de psihoterapie. Vin azi cu o rugăminte, de om şi de mamă a unui copil cu dizabilitate severă. Ştiu că nu dvs. trebuia să fiţi azi aici, ci superiorii dvs. Dar ce mai ştiu e că atunci când nu voi mai fi pe lume nimeni nu îşi va asuma îngrijirea copilului meu, iar copilul meu poate ajunge într-un centru că acestea… ştiu că aveţi o funcţie, că munciţi să o menţineţi, ştiu ce înseamnă să fiţi funcţionari publici - dar vă rog, ca oameni, când mergeţi acasă transmiteţi mesajul nostru şi aveţi demnitatea, coloana vertebrală, sufletul şi spuneţi superiorilor dvs. că voi, "ăştia mici din sistem" nu mai puteţi! Că veţi ieşi şi voi în faţă ca să facem ceva, să schimbăm ceva! Ştiu că vă veţi periclita funcţia, dar eu nu mai am soluţii şi în spatele meu sunt zeci de oameni care nu mai ştiu ce să facă...

Dizabilitatea sau boala nu o alegem, se întâmplă, iar copilul tău poate avea un copil cu dizabilitate. Sau o meningită, şi să rămână ca unul dintre copiii din pozele astea. E o dramă şi dacă ţara asta s-a trezit şi a ieşit în stradă, haideţi şi voi cei din sistem, aveţi curajul şi spuneţi: NU SE MAI POATE! Sunteţi într-o postură ingrată… dar sunteţi oameni, aveţi copii, faceţi acest efort!".

Prezentă de asemenea la dezbateri, Violeta Alexandru, ministrul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic a promis tot sprijinul pentru rezolvarea acestor probleme, oferindu-se să organizeze la începutul anului viitor o dezbatere între ministrul Muncii şi ONG-urile dornice să-şi pună expertiza în slujba ajutorării celor instituţionalizaţi.

Mai amintim în context că peste 10.000 de persoane au semnat petiţia prin care se cere adoptarea proiectului de lege L303/2015, care prevede înfiinţarea Mecanismului Independent de Monitorizare a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mintale închise în instituţiile statului.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că în ultimele zile doi orfani s-au sinucis, răpuşi de suferinţă şi depresii.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne