"Scânteia trebuie să plece de undeva!" Uşeriu şi Patzaichin îşi dau mâna pentru reabilitarea deţinuţilor în şi prin natură

În timp ce politicienii nu mai prididesc cu elaborarea de proiecte de lege vizând bunăstarea deţinuţilor şi scoaterea lor de după gratii - în principal a corupţilor - Asociaţia Ivan Patzaichin - Mila 23 a organizat, vineri, o dezbatere publică privind procesul de reintegrare socială a foştilor deţinuţi pentru a atrage atenţia că eventuale soluţii ar putea veni dinspre natură.

Dezbaterea a avut loc la încheierea proiectului“Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deţinuţilor de la penitenciarul Chilia Veche. În cadrul acestui proiect, timp de peste 2 ani, deţinuţii aflaţi în ultima perioadă de detenţie, au lucrat în aer liber şi s-au specializat în meserii precum construcţia de case, dulgheria, împletirea răchitei şi a papurei, agricultură, olărit etc. Practic, a fost vorba despre o ecoreintegrare a deţinuţilor.

Rezultatul proiectului? Deţinuţilor le-a fost mai uşor să se adapteze, iar şansele lor de angajare după eliberare au crescut. Acest model aplicat la Chilia ar putea fi replicat şi în alte penitenciare, cred iniţiatorii săi care au trimis Direcţiei penitenciarelor un memoriu în care arata beneficiile acestui proiect pilot de la Chilia Veche, potrivit bazavan.ro.

"Cu siguranţă cum mi-a lipsit mie 10 ani de zile (natura) şi cum am simţit-o după 10 ani de zile după ce am reintrat în natură să zic aşa, la fel le lipseşte şi lor (deţinuţilor.) De aceea se vorbea despre acest proiect care dă o şansă prin reintegrarea deţinuţilor în timpul detenţiei înapoi sau să ştie să folosească, la fel cum au început să construiască case, tot proiectul care s-a desfăşurat acolo.

Pentru mine bineînţeles, cred că eu mi-am format în perioada de detenţie un mecanism ca să pot supravieţui acolo. Şi acesta, la un moment dat, bineînţeles că a avut şi reversul medaliei care a venit în primele 6 luni după eliberarea mea unde efectiv am luat ca un nou născut, la 36 de ani, din nou contactul cu natura.

Şi chiar am povestit că m-am dus sub un stejar când ploua afară şi m-am dus şi am stat şi am plâns lângă el pentru că efectiv 10 ani de zile nu am văzut un copac sau nu ştiam lucrul asta pentru că eu în timpul detenţiei efectiv am uitat lucrurile astea şi pentru mine a fost foarte emoţională toată povestea asta.", a povestit Uşeriu.

Unul dintre lucrurile care, cred e, a devenit pentru mine o meditaţie de după perioada aceea a fost să îmi iau adidaşii în picioare şi să ies să alerg şi să las în urma toate traumele pe care le-am trăit în timpul detenţiei. Toate traumele mele care nu am fost în stare în timpul detenţiei să pot să mă scape din copilărie, matur fiind am încercat şi să mă auto-educ în timpul ăsta, am început să mi le folosesc toate astea, de aceea acum şi pe partea asta de hobby sau ceea ce fac în timpul liber, îmi place să alerg în natură, particip la competiţii care se desfăşoară în natură sau mai puţin în natură – cea de la cercul polar, dar şi aceea se desfăşoară într-o natură puţin mai diferită, mai neprietenoasă.

Din punctul ăsta de vedere, pe mine m-a ajutat foarte mult, m-a ajutat şi efectiv m-a emoţionat să pot să iau din nou contact cu natura şi ceea ce mi-a oferit, în timpul ăsta de recuperare, natura, ca să zic aşa.", a adăugat sportivul.

La rândul său, Ivan Patzaichin a subliniat importanţa ajutorului pe care îl primeşte deţinutul pentru reintegrare, căci şi Uşeriu a fost ajutat de fratele său să se reintegreze.

"Demonstrezi prin ceea ce faci, dar dacă nu eşti ajutat, dacă cum ai ieşit de pe poarta penitenciarului şi automat te-a preluat cineva care e răufăcător şi nu societatea care încearcă să înţeleagă că poate ai învăţat ceva bun de acolo şi poate pot să îţi ofer o slujbă... Tu ai avut noroc cu frate’tu, cu familia, cu asociaţia (Tatuleasa Social, condusă de fratele lui Tibi Uşeriu) care te-a integrat cumva, chiar dacă tu doreai poate după ce te-ai eliberat, cum mi-ai povestit, voiai să te sinucizi.", a declarat Patzaichin.

"Societatea trebuie să ajute. Pentru că poate nu persoana în cauză va fi afectată vreodată, o să fie afectată o altă persoană prin fapta pe care o va face acel deţinut care recidivează. (...) Cred că societatea românească la un moment dat o să înţeleagă că ei au de pierdut pentru cei care o să recidiveze, pentru cei care nu or să fie reintegraţi în societate şi reeducaţi, pentru că, din câte am înţeles, 50% (dintre deţinuţi n.r.)sunt analfabeţi.", a adăugat Uşeriu.