Sărbătorile populare ale săptămânii
După calculele calendarului popular, în această săptămână pică miezul verii, ce coincide şi cu recoltarea grâului şi a altor cereale care s-au copt. În vechimea nu prea îndepărtată, secerişul şi treieratul erau precedate de ritualuri ce atrăgeau bunăvoinţa divinităţilor vegetaţiei şi belşugului. Multe dintre acestea s-au păstrat intacte, altele, cărora li s-au pierdut tâlcurile, s-au transformat în alte obiceiuri, uneori pierzându-se orice legătură cu arhetipurile dacice sau chiar mai vechi.
Luni, 16 iulie, românii serbează Circovii de Vară, Cercurile Mărinii şi Miezul Verii. În calendarul dacic, în această zi se sărbătorea şi PERI-PO-MASTA ”Vara la Mijloc” sau PERI POMASTA ”Coacerea Pomiştei (a Poamelor)”. Românii ţin această zi, muncind doar până la prânz. Nu se mătură prin casă, nu e bine să-ţi tai unghiile sau să te pieptăni! Nu se scoate gunoiul din casă. Nu se coase, nu se dau găuri. Bolile nu-l vor strânge tare în cercuri pe cel ce se păzeşte de a lucra în Circovi. Ziua se ţine şi împotriva pocelii, ameţelii, diferitelor boli, pentru ferirea de grindină, de boala copiilor şi pentru a nu da lupii peste vite. Prin unele sate, în această zi se scot ceapa şi usturoiul din straturi; dacă nu vor fi scoase, vor încolţi şi se vor strica. Alţii spun că la Circovii de Vară nu se lucrează nimic altceva, decât se culege cânepa.
Marţi, 17 iulie, se ţine iarăşi pentru Circovii de Vară, dar şi pentru Mărina Măcinica, Circovii Mărinii şi pentru Pălii. La daci, datinile acestei zile cuprindeau şi MU CUNAGOS ”Când se împarte; Care (se) dăruieşte; Care (se) jertfeşte; Cu Ofrande; La Jurământ; Care se leagă”, precum şi P-ALAE ”Care (se) leagă; Când se însoţesc; Care se susţin; Care se adună; Când se culege”. Românii cred că acela care lucrează în această zi se face jumătate peşte, jumătate om. Marina se ţine pentru că îi înspăimântă pe draci şi îi apără pe oameni de ei. Zice-se ca în această zi încetează ciocârlia de a cânta şi a zbura spre cer. De sărbătoarea Marinei atât bărbaţii cât şi femeile fac legături între ei, ca să fie fraţi sau surori de cruce până la moarte, şi îşi spun între ei fraţi, respectiv surate. Se dau de pomană mături de pelin, cules atunci, cu un pui de găină, vin, ouă fierte, castraveţi cruzi, mere dulci, covrigi, colaci – doar la femei şi copii. Se împarte pânză pentru cămăşi, se fac clăci de cosit ierburile, se fac ţesturi pentru copt pâinea. Marina se ţine pentru sănătatea femeilor şi a fetelor. Sărbătoarea Păliilor se ţine de femei împotriva incendiilor. Nu se spală rufele, căci e rău de opăreala câmpului. Se ţine ca fiind rea de grindină, aducătoare de trăsnet şi ca vitele să fie ferite de lupi. Pelinul cules şi făcut mături în ziua Marinei e bun împotriva unor boli. La Circovii Marinei, o femeie bătrână face un cerc din toate buruienile de pe câmp, iar acest cerc slujeşte pentru a trece prin el cei ce tresar noaptea, cei ce sunt pociţi şi cei care înnebunesc, ca să se vindece. Femeile aduc de la pârâu humă şi lut, bune la orice bube şi umflături. Pe copiii umflaţi la picioare şi la pântece îi pun în feredeu de humă adusă în această zi; la feredeu mai folosesc şi mărar. Se pun sus, la păstrare, nouă căpăţâni de usturoi scos în această zi, şi cu ele pisate se vor unge bolnavii de lungoare şi le va trece. Tot în ziua de Mărina, se culege in, din care se fac baiere de dragoste. Se spune că aşa cum e ziua la Mărina, aşa va fi toată toamna.
Miercuri, 18 iulie, este tot o zi dedicată Circovilor de Vară, iar obiceiurile sunt cam aceleaşi ca în sărbătorile precedente.
Joi, 19 iulie, este a Palielor, divinităţi misterioase, care se ţin pentru foc, arşiţă, focării în câmp şi beteşuguri arzătoare.
Vineri, 20 iulie, se serbează, printre altele, şi Pârliile, alte divinităţi misterioase, al căror nume vine din PERULA sau PURULA, care, în graiul dacic însemna ”Curăţenia; Purificarea; Strălucirea; Arderea; Văpaia”. La această mare sărbătoare, femeile cheamă copii străini de prin sat şi, adunându-i sub un măr nescuturat, îl scutură pentru întâia oară, ca să culeagă copiii mere, iar morţii să se bucure. Femeile vârstnice nu mănâncă mere până în această zi, iar acum, după ce împart pentru sufletele răposaţilor, mănâncă şi ele. Cei ce au stupi cheamă neamurile şi vecinii la ei şi îi cinstesc cu miere şi rachiu. Nu este însă bine a chema în această zi pe aceia ce ştiu a face vrăji şi farmece, căci s-ar putea ca ei să încerce să-ţi fure măcar un pic de miere, cu care mai târziu vor vrăji sau vor fermeca, şi atunci stupii tăi se vor prăpădi de tot. Iar vrăjitorii ştiu că tocmai mierea furată la aceste zile mari e mai cu putere la vrăjile şi farmecele lor. Până în această zi nu se taie merele cu cuţitul şi nu se aruncă în sus, că bate piatra peste ogorul tău, şi va fi cât merele. Dacă va tuna în această zi, alunele şi nucile vor fi seci sau viermănoase. Se duc berbecii la berbecar. În zorii zilei, se culeg tot felul de plante sălbatice, care, stropite cu sânge de un cocoş tăiate peste ele, se întrebuinţează drept scaldă spre a-i vindeca pe cei betegi. Ghearele de cocoş se anină apoi în podul casei.
Sâmbătă, 21 iulie, este sărbătoarea lui Ilie-Pălie şi a Pârliilor. Pârliile sunt trei divinităţi feminine, care pârlesc recoltele celor ce nu le respectă zilele lor. Oamenii nu lucrează în această zi, ca să nu fie detunaţi, trăsniţi. Se ţine şi împotriva secetei. E rău de grindină şi de pârleală cu boli. Cine nu ţine sărbătoarea se îmbolnăveşte. Se ţine ca să nu strice viermii pomii. Se mai ţine şi împotriva frigurilor şi a nebuniei.
Duminică, 22 iulie, se serbează Foca sau Focu, precum şi Ieşirea Pârliilor. Femeile fac pomană pentru rudele răposate. Se lucrează la câmp, dar femeile nu lucrează în casă, ca să nu le strice moliile lucrurile. Se ţine pentru primejdii. În această zi, dacii ţineau BA CAUCA ”La Coacere; Care ard; Care strălucesc; Strălucitorii”, sărbătoarea fiindu-le consacrată împăratului Oiagrus şi doamnei sale, Calliope, omagiaţi ca divinităţi ale verii, ale amiezii şi ale focului. Oiagrus şi Calliope erau părinţii marelui profet şi poet trac, Orfeu, tustrei fiind reprezentaţi într-un superb grup statuar de marmură, descoperit la Tomis-Constanţa, unde Orfeu este sculptat sub forma şarpelui magic Glycon.
