Rusia imperială declară război „neo-colonialismului” occidental

Joe Biden şi Vladimir Putin
Joe Biden şi Vladimir Putin (Getty Images)

Rusia susţine că invazia sa în Ucraina este „un război împotriva neocolonialismului occidental”, o temă dezvoltată pentru a atrage statele asiatice şi alte state într-un efort imperialist.

În ultimii ani, Kremlinul a depus eforturi energice pentru a coopera cu ţările din Asia şi Orientul Mijlociu pentru a contrabalansa înrăutăţirea relaţiilor cu Occidentul şi pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru exporturile sale de „suveranitate şi securitate tehnică” şi de nemulţumiri istorice, a declarat Xenia Kirillova, analist specializat pe societatea rusă, într-un material scris pentru think tank-ul Center for European Policy Analysis (CEPA).

În plus, potrivit analistei, Kremlinul speră că statele asiatice din ce în ce mai prospere vor ajuta în mod activ la dezmembrarea a ceea ce el consideră a fi o ordine mondială dominată de Occident, după care acţiunile Rusiei nu vor mai putea fi distinse pe fundalul altor actori autoritari non-sistemici. Adică un pas înainte pentru China.

Vladimir Putin a făcut un pas important către o nouă dezordine mondială cu ultima şi cea mai mare invazie în Ucraina, la 24 februarie, dar de atunci a avut puţin succes în obţinerea de sprijin. Cu toate acestea, Kremlinul a început să caute mai energic sprijinul ţărilor non-occidentale, nu doar pentru a eluda şi a atenua impactul sancţiunilor, ci şi pentru a construi o coaliţie globală anti-occidentală. În aceeaşi lună în care a avut loc invazia, Clubul de discuţii Valday - o creaţie a lui Putin care îşi declară în mod destul de grandilocvent rolul de „dialog cu elita intelectuală internaţională” - a pregătit un raport privind noua strategie a Rusiei în Orientul Mijlociu.

Planurile experţilor de la Kremlin includ construirea unei “Eurasii extinse”, precum şi aprofundarea relaţiilor cu Arabia Saudită, Israel, Singapore şi alte ţări dezvoltate, care ar contribui la asigurarea unui “salt tehnologic” pentru Rusia. De asemenea, Kremlinul, în alianţă cu China, pune la cale iniţiative de extindere a grupului BRICS, format din cinci economii în curs de dezvoltare, şi a Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS) - un forum chinez care include Rusia şi care lucrează pentru o „nouă ordine politică şi economică internaţională democratică, echitabilă şi raţională” -, inclusiv pentru posibila creare a unei bănci comune şi a unei monede alternative ca mecanism de evitare a sancţiunilor occidentale.

„Întoarcerea spre Est” este de câteva luni una dintre cele mai populare teme din presa rusă, iar propagandiştii de la Kremlin explică faptul că „Occidentul putrezeşte la propriu” şi că doar civilizaţia estică are un viitor.

În acelaşi timp, Rusia nu ascunde faptul că exacerbează sentimentul antiamerican în rândul aliaţilor săi, mizând pe un trecut colonial care, în general, nu a implicat Statele Unite. În special în India, ei subliniază că „încercările americane de a predica moralitatea sunt percepute destul de dureros de către elitele şi masele indiene, care văd în ele o reflectare a aroganţei post-coloniale caracteristice ţărilor occidentale”.

Nu este uşor pentru nicio ţară să susţină că decizia de a invada un vecin este un act de luptă anti-imperială, însă purtătorii de cuvânt ai Rusiei au susţinut oricum că războiul este parte a luptei sale împotriva “jugului” pe care SUA l-a impus Rusiei.

Această teorie a “dependenţei coloniale” a fost exploatată în mod activ de creatorul ei, fostul spion Andrei Besrukovi, şi mai târziu de alţi propagandişti ruşi, pentru a justifica un act de agresiune neprovocat ca fiind „un război pentru independenţă”. Acest lucru a fost repetat recent de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care a susţinut că „operaţiunea militară a Rusiei în Ucraina contribuie la eliberarea lumii de opresiunea neocolonială a Occidentului”.

Potrivit analistei, teme similare sunt folosite pentru mobilizarea patriotică a societăţii ruse, precum şi pentru a câştiga simpatia ţărilor post-coloniale. În paralel, se încearcă să se convingă partenerii asiatici şi alţi parteneri că politicile actuale ale SUA şi ale Occidentului în ansamblu prezintă o renaştere a colonialismului şi o continuare a „exploatării ţărilor din lumea a treia”.

După începerea războiului pe scară largă din Ucraina, experţii Consiliului pentru Afaceri Internaţionale al Rusiei au început să dezvolte aceeaşi agendă în ceea ce priveşte propria lor ţară, numind sancţiunile impuse Rusiei drept „aprobarea mecanismului de neocolonialism global sub auspiciile Statelor Unite”.

Campania încearcă să ia nemulţumirile Kremlinului şi să le facă universale. Astfel, site-ul pro-regim Vz.ru a reacţionat cu o oarecare furie la sugestia că activele ruseşti confiscate ar putea fi folosite pentru a finanţa apărarea militară a Ucrainei. Occidentul ar putea, de asemenea, să “ia” economiile altor ţări, aşa cum a făcut cu rezervele de aur şi de valută ale Rusiei, se arată într-un comunicat al Consiliului pentru Afaceri.

Există modalităţi de a contracara aceste argumente, care par să aibă un anumit efect în fostele ţări coloniale. Oricât de ciudat ar părea, fostele colonii sovietice din Europa Centrală şi de Est (ECE) au cel mai mare potenţial. Ideea „dependenţei coloniale a Rusiei faţă de Occident” este iluzorie şi a fost respinsă în mod repetat chiar şi de experţii ruşi, în timp ce republicile post-sovietice au o experienţă reală în combaterea dependenţei coloniale faţă de Rusia.

Este posibil ca Occidentul să nu fi înţeles pe deplin posibilităţile de implicare a specialiştilor din statele ECE şi din Caucaz pentru o colaborare cu ţările din regiunea Pacificului şi din Orientul Mijlociu. Aceşti oameni pot vorbi din experienţă personală despre neocolonialismul rusesc. În plus, este important de subliniat că însuşi limbajul autorităţilor ruse conţine o ameninţare fără echivoc la adresa presupuşilor săi noi aliaţi.

Xenia Kirillova a mai afirmat că, pentru a înţelege pe deplin la ce se referă Serghei Lavrov atunci când vorbeşte despre „eliberarea lumii de opresiunea neocolonială a Occidentului”, este suficient să aruncăm o privire la teritoriile pe care Kremlinul le numeşte astăzi “eliberate” - comunităţile cândva înfloritoare din Mariupol, Volnovaha şi alte oraşe şi sate ucrainene sunt o lecţie.

Acestea ar trebui să servească drept un avertisment clar pentru acele ţări vizate de Rusia, un regim a cărui definiţie a eliberării este pulverizarea civilizaţiilor care nu se conformează.

Xenia Kirillova este un analist care se ocupă de societatea, mentalitatea, propaganda şi politica externă a Rusiei. Autoare a numeroase articole pentru Jamestown Foundation, a scris, de asemenea, pentru Atlantic Council, Stratfor şi alţii.