Roşia Montană: încercările de discreditare ale unui protest autentic

Premierul Victor Ponta nu a catadicsit să-i asculte pe cei peste 15.000-20.000 de oameni care se adună în fiecare duminică şi pe ceilalţi, mai puţini, care se reunesc în fiecare zi în Piaţa Universităţii. Continuă să-i ignore, ba chiar să-i sfideze vizitând doar aşa-zişii protestatari pro-exploatare de la Roşia.

Cum noul fenomen Piaţa Universităţii nu dispare însă de la sine, el trebuie discreditat, cu ajutorul presei de casă şi cu argumente false.

În ultimele zile diverşi jurnalişti din media mainstream s-au apucat de investigaţii jurnalistice, o specie pe cale de dispariţie de altfel, şi au descoperit că miliardarul George Soros ar finanţa protestatarii din Piaţa Universităţii pentru că are interesul direct ca RMGC şi mai ales unul dintre acţionarii companiei, israelianul Benny Steinmetz, să nu obţină contractul, ba chiar ar fi el însuşi interesat de exploatare.

Jurnaliştii grijulii susţin că există un program de care au beneficiat diferite ONG-uri finanţat de CEE Trust (alianţă de ONG-uri din care face parte şi Open Society Institute al lui Soros) pentru a mobiliza tinerii şi care se desfăşoară exact în perioada protestelor. ”Cele mai multe ONG-uri din lista celor care au beneficiat de finanţări nu au nicio legătură cu protestele din Piaţa Universităţii, însă printre ele sunt organizaţii care au folosit chiar proiectele finanţate de CEE Trust pentru organizarea protestelor, cum este ”Miliţia Spirituală”, care a beneficiat de finanţări totale în valoare de 105.000 euro. O finanţare de 30.000 de dolari, pe un proiect declarat încheiat şi o altă de 75.000 de dolari pe un proiect declarat în derulare”, scrie EvZ.

Logica Evz şi Adevărul care publică articolul ”Ciocnirea titanilor: cum a ajuns Roşia Montană câmpul de luptă între George Soros şi cel mai bogat israelian” este însă strâmbă. Dacă Soros ar fi într-adevăr păpuşarul din spatele protestelor şi să zicem că protestele ar reuşi să scoată RMGC din joc, asta nu ar însemna că Soros pune mâna pe Roşia Montană. Stimularea unei ample opoziţii populare la adresa proiectului nu este un mijloc eficient de business pentru miliardarul ungar dacă ar vrea să pună el mâna pe aur. În plus, a afirma că majoritatea celor care au ieşit în stradă sunt plătiţi de acesta sau de ONG-uri plătite de acesta este o prostie. Nu cred că Miliţia Spirituală sau Active Watch au capacitatea de a scoate mii de oameni în stradă. În plus, nu există nicio dovadă că programul acesta este dedicat finanţării protestelor.

Pentru actuala putere discreditarea mişcării de contestare poate fi realizată printr-o strategie simplă. Ironizarea protestatarilor şi minimalizarea calităţii lor, vezi declaraţia eternului Ion Iliescu; ”Băieţii ăia din piaţă, săracii, dacă o să staţi de vorbă cu ei, nu ştiu mare lucru, nu au de unde să ştie, sunt oameni de specialitate care cu greu se pronunţă într-o asemenea chestiune. Altminteri, fieştecine de pe stradă îşi dă cu părerea", care vede în ei noii golani şi încearcă să acrediteze ideea că aceştia nu au suficiente cunoştinţe pentru a-şi putea forma o opinie şi pentru a protesta.

O altă strategie este ignorarea lor. Premierul Ponta îi ignoră total pe protestatarii din Bucureşti şi alte oraşe, ba mai mult se îmbracă în salopeta RMGC şi coboară în mină să-i salveze pe minierii pro-exploatare care se află în greva foamei în interesul Gabriel Resources.

Apoi publicul larg şi protestatarii mai asistă la o telenovelă televizată - cearta între liderii USL pe tema Roşia Montana, în care Antonescu încearcă să-l forţeze pe bipolarul Ponta să-şi asume public susţinerea pentru proiectul RMGC iar acesta tace şi înghite. Urmează câteva replici acide. Crin se laudă că nu-i tremură chiloţeii dacă PSD nu-l mai susţine la prezidenţiale, iar Ponta îi spune indulgent că pesediştii nu-l susţin cu forţa. Mai apoi cei doi se împacă însă miraculos, iar proiectul RMGC nu mai este adus în discuţie.

Mai mult, cei doi lideri ai USL uită din nou declaraţiile făcute nu demult că vor trece legea total neconstituţională cu dedicaţie pentru RMGC în regim de urgenţă prin Parlament pentru a fi respinsă. În schimb, pentru a câştiga timp, poate poate or dispărea şi protestatarii şi or apărea alte subiecte pe agenda publică, se formează o comisie specială pentru Roşia Montană plină cu susţinători ai proiectului din partea PSD şi PNL care decid să se ducă la faţa locului să discute, cum era şi ”normal”, cu cei care sunt pro-exploatare. Protestatarii din Piaţa Universităţii sunt ignoraţi din nou.

Tinerii generaţiei Facebook sunt bine informaţi – ştiu mai mult decât pot crede oamenii politici expiraţi ca Iliescu -, sunt sinceri în revolta şi indignarea lor, folosesc eficient noile tehnologii pentru a se organiza şi sunt CREDIBILI, lucrul de care se tem cel mai mult actualii politicieni expiraţi din toate partidele.

Piaţa însă trăieşte în continuare. În timpul săptămânii sunt tot mai puţini oameni, dar la fel de inimoşi. Întâlneşti şi un preot venit tocmai din Moldova, dotat cu portavoce, cu mai mulţi membri ai parohiei, civilizaţi, dar hotărâţi. Nici ei nu sunt plătiţi de Soros, şi ei sunt ignoraţi de televiziuni.

În aceste zile domneşte acalmia. Nu se vorbeşte despre redevenţele derizorii din prezent care vor trebui restabilite, nu se vorbeşte despre protestele masive din week-end, nu se pune problema ca ministrul Dan Şova, care a depăşit limita nesimţirii, să-şi dea demisia.

Se încearcă doar minimalizarea protestului prin invocarea de diverse argumente false. Pe lângă acela că protestatarii sunt vânduţi lui Soros, auzim acum placa cu Rusia care ar avea un interes să oprească proiectul RMGC. Faptul că Vocea Rusiei, finanţată direct de statul rus, încurajează declarativ în scris protestele înseamnă pentru unii automat că Rusia e implicată cu bani.

Moscova se opune într-adevăr exploatării gazelor de şist care ar face-o să piardă monopolul asupra furnizării de gaz către mai multe ţări europene şi o pârghie de şantaj importantă, dar argumentul că susţine protestele anti-RMGC pentru a crea o emulaţie şi pentru cele anti-gaze de şist este subţire. La fel şi descrierea apocaliptică a participanţilor la proteste ca anarhişti, anti-capitalişti, stângişti sau extremişti şi falsa îngrijorare a unor jurnalişti pentru soarta capitalismului nostru.

Factorul ideologic şi politic are o influenţă foarte redusă în mişcarea de protest. Pe cât de compozită este aceasta, pe atât este de apolitică şi postideologică, ba chiar anti-politică. Etichetele de genul ”ecologişti dezaxaţi” puse de jurnalişti ai mainstream-ului au fost menite să discrediteze mişcarea. Cum n-au reuşit – au urmat intoxicările cu Soros şi Rusia.

Mişcarea rămâne însă una autentică, fără lideri, de tip Occupy şi contrazice astfel toate aceste argumente. Tinerii generaţiei Facebook sunt bine informaţi – ştiu mai mult decât pot crede oamenii politici expiraţi ca Iliescu, sunt sinceri în revolta şi indignarea lor, folosesc eficient noile tehnologii pentru a se organiza şi sunt CREDIBILI, lucrul de care se tem cel mai mult actualii politicieni expiraţi din toate partidele. Am ajuns şi la ultimul argument fals folosit pentru discreditarea mişcării – dacă nu are lideri nu ai cu cine să discuţi, deci nu le iei în seamă nici revendicările. Dar cum oamenii nu se gândesc să renunţe la proteste, guvernul mai are un singur aliat: frigul.