România, ţara în care indiferenţa bagă oameni în pământ
alte articole
Au trecut exact trei săptămâni de când redacţia noastră semnala un caz alarmant: un cititor ne anunţase că în cratiţă i-a aterizat carne de pui luminos. Produsă şi ambalată de una din marile firme româneşti de profil şi vândută de un hypermarket reputat, carnea, scoasă din frigider şi lăsată la întuneric, lumina. Din păcate, atât cititorul nostru cât şi soţia sa, însărcinată, au avut ghinionul să mănânce din respectivul produs înainte să observe ciudatul fenomen.
Ce este mai şocant, din punctul nostru de vedere, mai şocant decât faptul că puiul aterizat în casa cititorului nostru lumina, este indiferenţa autorităţilor. La 21 de zile de când am semnalat acest caz cititorul nostru stă, în continuare, cu eşantioane de carne luminescentă în congelator şi NICIUNA din instituţiile cu atribuţii în materie de siguranţă alimentară, de protecţia consumatorului etc. nu vrea să le preia şi să le analizeze.
Desigur, sesizate atât de noi cât şi de cititor, autorităţile s-au întrecut să ne asigure că totul este bine şi frumos, că producătorul cărnii lucrează la înalte standarde şi parametri şi că nu avem motive să ne îngrijorăm. Din punctul nostru de vedere, realitatea, arată însă diferit: românii au ajuns să mănânce carne luminoasă iar laboratoarele refuză să facă analize pentru a vedea ce li se vinde cetăţenilor pe post de hrană. Spun cetăţenii căci acest caz NU este izolat. Reamintim că acum un an şi jumătate în urmă, o altă cititoare semnala un caz similar. La momentul respectiv, instituţiile de resort şi-au pasat de la una la alta răspunderea iar când le-am bătut fizic la poartă având cu noi eşantioane de pui luminos au refuzat efectiv să le preia.
Sincer, mi-am făcut iluzia că acum, fiind un al doilea caz, autorităţile vor reacţiona diferit, că nu vor băga problema sub muşama, motivând că este un caz izolat şi, prin unicitatea sa, puţin credibil. M-am înşelat. Istoria s-a repetat aproape identic. După ce ni s-a comunicat că la producător şi în magazine nu s-a mai găsit carne din lotul trecut pe eticheta caserolei cu pui luminos, instituţiile abilitate AU REFUZAT efectiv să preia de la cititorul nostru carnea pe care acesta o păstra pentru analize.
Motivele ţin, evident, de halucinant de la faptul că în Laboratorul de Sănătate Veterinară şi de Siguranţa Alimentelor Bucureşti nu are metode de analiza dezvoltate "pe matricia pui luminos" până la cele ce ţin de-a jocul cu pasatul piscii: încercaţi la laboratorul vecin, noi nu putem, carnea a ieşit din termenul de garanţie, cantitatea pe care o aveţi este prea mică pentru a o analiză. S-a mers chiar până acolo încât instituţiile statului să pretindă că analizele, dacă sunt cerute de o persoană fizică sau juridică sunt contra cost. Cu alte cuvinte, cetăţeanul care a cumpărat şi consumat un produs potenţial periculos trebuie tot el să scoată bani din buzunar pentru a vedea cu ce s-a otrăvit.
Poate vă veţi întreba de ce atâta tam-tam pe un pui luminos, mai ales că Protecţia Consumatorului, ANSVSA, DSVSA spun că nu au găsit probleme nici la producător, nici la magazin.
Ei bine, dar puiul lumina în continuare!
Nu e normal să ajungem să nu ne mai pese, nu este normal să ne resemnăm să fim otrăviţi, nu este normal să acceptăm că instituţiilor ai căror salariaţi sunt plătiţi din banii noştri să nu le pese, nu este normal să ne lăsăm descurajaţi.
Nicicând nu a fost mai evident ca în aceste zile că în România se moare mult şi inutil. Se moare pe motiv de coloane oficiale care n-ar trebui să existe, pe motiv de gropi în caldarâm, se moare pentru că există cluburi fără autorizaţie de la pompieri, se moare pentru că nu-s medicamente în spitale, se moare din varii cauze, multe dintre ele, aparent de un ridicol uluitor. În fapt, se moare pentru că oamenii nu respectă Legea şi, mai rău, pentru că cei care ar trebui să o aplice se folosesc de ea, o răstălmăcesc şi o întorc în favoarea lor, siluind-o, fiecare după plac.
Pentru morţii din incendiu s-a ieşit în stradă. Pentru Bogdan Gigină, de asemenea, s-a protestat. Dar ce vom face când vine vorba de alte forme de moarte, de otrăvirea legală, cu produse din magazin?
Din ce în ce mai mulţi copii suferă de cancere prin spitale, oameni tineri cad răpuşi de infarct, mulţi adolescenţi bat suta de kile încă înainte de a intra la liceu. În mijlocul tuturor acestor crime, Sistemul vrea să ne convingă că nu se poate să facem nimic. Că este normal ca mezelurile să fie pline de chimicale despre care pe eticheta nu scrie nimic. Că e normal ca pâinea să fie făcută cu făină din cereale tratate cu fertilizanţi otrăvitori, că e normal ca mierea de albine să fie cu antibiotic, carnea de porc injectat cu coloranţi, dulciurile îndulcite cu aspartam.
Dar dacă mergem pe această cale şi ajungem să acceptăm că este normal ca puiul să-ţi lumineze în farfurie iar autorităţile să refuze să facă analize pentru a vedea cu ce mizerii îi otrăvesc producătorii pe români, vom ajunge, uşor uşor, să acceptăm şi că este normal ca poliţişti să moară căzând într-o groapă, că este normal să ardem în club, că este normal să nu le pese de noi decât în an electoral. Atenţie! Să nu vină însă ziua, când în loc de mici şi bere, aleşii noştri ne vor servi carne de pui care ne luminează calea.
Nu îndemnăm oamenii să iasă în stradă pentru un pui-doi luminos. Nici pentru cerealele modificate genetic, nici pentru dulciul cu aspartan. Lansăm în schimb un apel. Deşi DSVSA, IISPV, ANSVA, OPC şi alte instituţii care ar trebui să aibă grijă de noi nu au descoperit nicio problemă cu puii luminoşi, nouă nu ne-a rămas decât să vă rugăm ca atunci când cumpăraţi carne de pui, înainte să o puneţi în tigaie sau oală, să o scoateţi din frigider, pe întuneric, şi vedeţi dacă luminează sau nu.
Pentru că atât a mai rămas în ţara care îşi bate joc de noi toţi.
Iar când aveţi produse cu probleme - luminoase sau de alt fel - adresaţi-vă instituţiilor de specialitate, umpleţi-i de reclamaţii şi scrisori, nu-i lăsaţi să vă spună că totul este în regulă şi frumos. Dacă nu-i îngropaţi în reclamaţii, s-ar putea să vă îngroape Sistemul pe dumneavoastră. Nu sub hârtii şi emailuri, ci prin spitale, sau, în varianta cea mai dură, sub doi metri de pământ.