România, o ţară care se reconstruieşte (El Pais)

Este greu să te plictiseşti când mergi pe drumurile din România, unde autostrăzile sunt o excepţie, iar peisajul cel mai obişnuit sunt căruţele trase de cai pline cu paie, peste care stau aşezaţi copii, femeile cu batice pe cap care vând pepeni şi sătenii care stau de vorbă în taină în poarta caselor. Aceste imagini sunt descrise într-un reportaj publicat marţi de ziarul spaniol El Pais sub semnătura Silviei Blanco.

În România este mult de construit la capitolul şosele, constată ziarista spaniolă. De la terasa unui restaurant, ea admiră castelul Bran, despre care precizează că lumea îl consideră castelul lui Dracula.

Despre Transilvania, află că este o regiune "foarte diferită de restul ţării, mai civilizată, mai liniştită", după cum îi spune Anamaria Nicoară, o braşoveancă studentă la muzică, a cărei mamă este româncă de etnie maghiară.

"În unele sate transilvane sunt oameni care abia reuşesc să se exprime în limba română, dar nu există tensiuni semnificative, probabil cu excepţia celor între naţionalişti", explică tânăra. Dar precizează că nu a fost mereu aşa: în anul 1990 această zonă fiind scena unor confruntări interetnice violente, iar în Ungaria încă se mai reaminteşte despre pierderea Transilvaniei după primul Război Mondial, chiar dacă acest lucru se întâmplă numai în retorica naţionalistă şi atunci când se vorbeşte despre sprijinirea minorităţii maghiare din România.

Deplasându-se la nord de Braşov, la Sighişoara, semnatara articolului evidenţiază, printre obiectele specifice vândute aici, cănile cu chipul însângerat al vampirului Dracula şi află istoria lui Vlad Ţepeş, cel care, potrivit cronicarului Laonikos Chalcocondiles, "i-a chemat unul câte unul pe toţi boierii pe care îi suspecta că l-ar putea trăda şi i-a tras în ţeapă împreună cu familiile şi servitorii lor''.

La Sibiu, un oraş preţios şi bine conservat, sunt remarcate palatele în stil baroc, Catedrala evanghelică şi clădirile cu curte interioară, toate acestea alături de blocurile comuniste din partea de jos a oraşului.

Anamaria povesteşte că atunci când era mică, în ultimii ani ai epocii Ceauşescu, când populaţia era înfometată, o însoţea pe mama ei la cinci sau şase dimineaţa pentru a sta la coadă la lapte sau alte alimente. Ea mai vorbeşte despre salariile din România, "unde cu banii câştigaţi reuşim doar să supravieţuim". "În exterior nu avem o reputaţie bună pentru că unii români fac prostii, dar se cunosc foarte puţine lucruri despre noi şi despre ţara noastră", subliniază Anamaria.

Reportajul continuă cu o prezentare a politicii româneşti în context european. "Viitorul României este alături de familia europeană", a afirmat primul ministru social-democrat Victor Ponta, doar ca să câştige alegerile din decembrie, după cum scrie jurnalista de la El Pais, care vede în această afirmaţie o ocheadă către Bruxelles, care încă mai priveşte cu atenţie la respectarea statului de drept în România, la sistemul judiciar şi la combaterea corupţiei în rândul politicienilor.

Din Transilvania, călătoria continuă în Delta Dunării, "un alt microcosmos, la malul Mării Negre". "Aici, nu sunt multe oportunităţi. Pe lângă turism, tot ce poţi face este să pescuieşti, iar mulţi nu reuşesc decât să supravieţuiască din această activitate", povesteşte un localnic. "Unii dintre prietenii mei au emigrat şi au crezut că astfel le va fi mai bine, dar nu a fost aşa. Unii s-au întors. În plus, în afară avem o imagine proastă. Suntem în Europa, dar nu ne tratează în mod egal", punctează acesta din urmă. Spaniolii remarcă potenţialul turistic neexploatat al acestei zone, la fel ca şi cel al Transilvaniei.

La Bucureşti, în barurile din Centrul Vechi, autoarea reportajului are ocazia să vorbească cu un tânăr în vârstă de 24 de ani, unul dintre cei aproape un milion de români plecaţi la muncă în Spania. Acesta, spre deosebire de mulţi dintre ei, a fost nevoit să revină în cele din urmă în România, după ce părinţii lui au ajuns să fie şomeri în Spania, din cauza crizei.

Ajunsă la Palatul Parlamentului, pe care îl caracterizează ca fiind la fel de lipsit de măsură ca şi puterea acaparată de Ceauşescu, jurnalista spaniolă discută cu o tânără, în vârstă de tot de 24 de ani, care îi mărturiseşte că intenţionează să plece în Marea Britanie doar pentru că acolo ar avea ocazia să câştige mai mult. "Este unicul motiv" pentru care ar pleca, insistă ea. În opinia acesteia, "banii sunt singura diferenţă între viaţa de la Bucureşti şi cea din alte oraşe europene".