Revoluţia din '89 trăită de un jurnalist italian
Revoluţia română din 1989 a stârnit interesul presei internaţionale, ţara noastră fiind considerată cea mai apropiată verigă de URSS din lanţul prăbuşirii comunismului după căderea Zidului din Berlin. Unul dintre sutele de jurnalişti care au cutreierat România în timpul Revoluţiei este Roberto Livi, trimis de cotidianul din Roma 'Il Messaggero'. Împreună cu Andrea Garibaldi, jurnalistul a relatat timp de două săptămâni evenimentele din decembrie 1989.
Roberto Livi a acceptat să povestească pentru Agerpres experienţa pe care trăit-o în România, în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Jurnalistul se defineşte 'specialist în revoluţii' şi lucrează de 25 de ani la secţia 'Externe' a cotidianului 'Il Messaggero' (Mesagerul) din Roma.
'Urmăream comunismul din Europa de Est ca pe o doamnă muribundă', şi-a început Livi povestirea. Când a izbucnit Revoluţia, Livi era deja familiarizat cu zona Balcanilor pe care o cutreiera în limitele restricţiilor impuse de politicile comuniste.
Cunoaşte toate sălile de aşteptare ale aeroportului Otopeni din Bucureşti unde aştepta cu strângere de inimă aprobarea accesului în ţară. La ultima vizită în România întreprinsă cu ocazia ultimului Congres al Partidului Comunist Român din noiembrie 1989, Livi nu se gândea că ar fi trebuit să se întoarcă o lună mai târziu, pentru a relata despre o situaţie schimbată radical. L-a impresionat trecerea de la cele 120 de ovaţii în picioare, la huiduielile aceloraşi persoane împotriva regimului.
Livi şi colegul lui, Garibaldi, au intrat în România pe la Porţile de Fier, în 22 decembrie, cu o maşină închiriată de la Belgrad. 'Nu ne-a oprit nimeni pe drum, nici măcar să ne ceară actele. Lipsa grănicerilor era apocaliptică. Era un haos că nimeni nu ştia în ce direcţie să o apuce. Înaintea noastră ajunseseră alţi jurnalişti italieni care au închiriat un avion particular. Un fotograf de-al nostru a fost rănit la unul dintre punctele de control, nu se ştie de către cine era controlat, lângă Poşta Mare din centrul Timişoarei. L-au internat la Spitalul Judeţean şi l-au expediat în Italia, după câteva zile', îşi aminteşte Roberto Livi.
În arhiva cotidianului 'Il Messaggero' sunt aproape 30 de ediţii care au publicat, pe prima pagină, fotografii cu aspecte ale Revoluţiei din 1989. Timp de o lună, articolele lui Livi au deschis ediţiile cotidianului.
'Am ajuns la Timişoara dimineaţa la ora 07.00. Liniştea mormântală nu prevestea nimic bun. Se auzeau împuşcături răzleţe. Luminile nopţii începeau să se stingă, de la centru către periferie. Fusesem deja avertizaţi că se trage de pe acoperişul clădirilor, dar nici până azi nu am aflat cine erau şi cum au intrat în posesia armelor', mărturiseşte Livi.
Jurnalistul îşi aminteşte că la Timişoara se putea circula nestingherit şi oricine ar fi vrut ar fi putut să înceapă o anchetă. În schimb, evenimentele erau copleşitoare, mai ales pentru străini care nu ştiau de unde să înceapă. Mulţi jurnalişti au căzut în capcana 'vocilor de cartier' care vorbeau de zeci de milioane de morţi şi de trenuri care 'încărcau zilnic vagoane de cadavre'.
Cum nu existau comunicate oficiale, aceleaşi zvonuri susţineau că multe trupuri neînsufleţite fuseseră dezgropate intenţionat din cimitirul din Calea Lipovei.
'Vor fi imposibil de uitat cele 20 de corpuri căzute sub rafala gloanţelor din ultimele zile. Aliniate pe pământul rece al cimitirului din Calea Lipovei, corpurile neidentificate îşi aşteaptă numele. Va veni oare, cineva, să o reconoască pe femeia ucisă împreună cu bebeluşul ei de o lună care îi zace pe piept?' scria Andrea Garibaldi în 'Il Messaggero'.
Articolul cu titlul 'Printre revoluţionarii de la Timişoara. Mii de cadavre înghesuite în gropile comune' deschide ediţia de duminică, 24 decembrie 1989.
La 21 ani de la Revoluţie, Roberto Livi spune că ar fi trebuit să fie mai precauţi cu informaţiile şi să nu cadă în plasa organizatorilor. 'A existat un scandal când organizatorii arătau cadavre prexistente cu scopul de a sublinia ferocitatea regimului comunist, cu toate că nu mai era nevoie. O bună parte dintre informaţiile de la Revoluţie a trebuit să fie reverificate pentru că generalul Stănculescu şi KGB-ul ne purtau pe piste greşite cu zâmbetul pe buze' este de părere Livi.
Pentru a transmite materialele, Livi era nevoit să se întoarcă, de fiecare dată, la Porţile de Fier ca să treacă în fosta Jugoslavie unde avea acces la telefonul de la hotel şi la telex.
În ziua de Crăciun, masa de jurnalişti străini s-a îndreptat spre Bucureşti, fiind atrasă de procesul soţilor Ceauşescu. În Capitală, Livi şi Garibaldi au găsit mai multă agitaţie pentru că deja se instaurase 'Frontul Salvării Naţionale' şi Televiziunea Română Liberă fusese ocupată. Livi şi Garibaldi s-au alăturat celorlalţi corespondenţi străini cazaţi cu toţii la hotelul Intercontinental.
'Cu toate că se crease o solidarietate între noi, fiecare se grăbea să transmită exclusivităţi în ţara lui. Eram foarte mulţi şi trebuia să ne programăm la telex şi la telefon. Unii jurnalişti, mai 'întreprinzători', ofereau ciocolată centralistelor şi aveau întotdeauna prioritate', povesteşte Livi. Dincolo de această pată de culoare, toţi au rămas consternaţi când jurnalistul francez Jean-Louis Calderon de la TV Cinq a fost ucis de un tanc în Piaţa Revoluţiei.
În ziua de Crăciun, autorităţile ne-au organizat o petrecere la care au invitat cele mai frumoase fete din Bucureşti pentru a ţine companie jurnaliştilor. 'Zorii tranziţiei într-o Românie liberă mijeau cu primele rotocoale de 'Kent' şi miresmele de cafea de calitate care anunţau democraţia în toate formele ei', scria Livi, în decembrie 1989.
