Revoluţia culturală instituită de Partidul Comunist Chinez
alte articole

În ultimele câteva decenii, China a cunoscut o gamă largă de „mişcări”. În Occident, ne-am putea imagina o mişcare socială ca fiind un grup de oameni care se ridică împotriva opresiunii, luptând pentru libertate sau dreptate. Dar, în ultimele decenii, în China, dinamica a fost exact opusă – mişcările sunt sponsorizate de stat. De când Partidul Comunist Chinez a ajuns la putere în 1949, printr-o revoluţie violentă, „lupta de clasă” a fost una dintre doctrinele sale definitorii. Diferite mişcări au fost lansate în încercarea de a eradica diverse grupuri sau ideologii percepute de Partid ca o ameninţare.
„Mişcarea de suprimare a contrarevoluţionarilor” de la începutul anilor 1950 a avut ca scop distrugerea religiilor tradiţionale chineze, budismul şi taoismul. Partidul fiind un regim oficial marxist-ateu, religia era în contradicţie directă cu guvernarea sa şi a fost percepută drept o ameninţare care îi putea răpi Partidului inimile şi minţile maselor.
“Mişcarea anti-dreapta” din 1957 a ţintit intelectualii, deoarece ei puteau analiza cu uşurinţă şi expune motivele partidului. Aceste două mişcări au avut loc sub ordinele directe ale Partidului şi au dus la masacrarea elitelor culturale ale Chinei, deschizând calea cadrelor de partid să înlocuiască cultura tradiţională chineză cu cultura Partidului Comunist.
Revoluţia Culturală (1966–1976) a fost catastrofală pentru cultura tradiţională a Chinei. În timpul acestei mişcări politice masive fără precedent, cultura veche de 5.000 de ani a Chinei a fost aproape în întregime distrusă. Campania a instaurat cultul personalităţii lui Mao Zedong şi a îndoctrinat naţiunea chineză cu modul de gândire al acestuia şi stilul său de discurs. Relicve şi antichităţi, lucrări de caligrafie şi picturi, cărţi clasice şi scripturi, toate au fost arse. Temple şi statui au fost transformate în praf. Milioane de vieţi au fost distruse. Sărbătorile tradiţionale chinezeşti, regulile de etichetă, formele de divertisment, chiar întreaga cultură în sine nu va mai putea fi niciodată aceeaşi.
Comentariul 6 din Cele nouă comentarii asupra Partidului Comunist(publicat de ziarul The Epoch Times) oferă o relatare sistematică a acestei istorii.