"Candlelight vigil" în inima Bucureştiului: Crimele dictaturii comuniste chineze scoase la lumină

Potrivit comunicatului remis de Asociatia Falun Dafa Romania, evenimentul va fi urmat a doua zi - sâmbătă, 26 aprilie, între orele 12:30 – 14:30 - de un protest paşnic în faţa Ambasadei Chinei de pe str. Beijing, la intrarea în parcul Bordei.

Veniţi din toate colţurile României, practicanţii Falun Gong vor ţine momente de reculegere în memoria colegilor lor din China ucişi de regimul comunist, vor împărţi materiale informative trecătorilor, iar unii dintre ei vor efectua exerciţiile Falun Gong - o populară practică tradiţională chineză ce are la bază un cod moral bazat pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă, şi un set de exerciţii meditative denumite "qigong".

Deşi mai multe minorităţi etnice şi religioase sunt persecutate de către regimul dictatorial din China - la fel ca activiştii pentru drepturile omului, petiţionari etc. - Falun Gong a fost ţintită în mod special, milioane de aderenţi fiind hărţuiţi, arestaţi, torturaţi şi mulţi dintre ei ucişi, aceasta deşi cunoscuta şcoală de qigong este eminamente paşnică şi apolitică. Iar acest lucru continuă neîncetat de ani de zile.

Ceea ce se întâmplă în China a căpătat caracter de genocid după ce Partidul Comunist Chinez a decis să îi transforme pe practicanţii Falun Gong într-o "bancă vie de organe", mulţi dintre aceştia fiind ucişi pentru organe care sunt apoi vândute pentru transplanturi.

Semnificaţia zilei de 25 aprilie

An de an, pe 25 aprilie, în peste 100 de ţări din întreaga lume - printre care şi România - se comemorează "Apelul de la Zhongnanhai" - primul apel paşnic de amploare al practicanţilor Falun Gong din China care avea să prefigureze una dintre cele mai vicioase campanii de exterminare din zilele noastre.

Acest apel a fost un act de mare curaj, având loc într-o ţară unde regimul politic a scos tancurile contra studenţilor, şi a fost diferit de tot ceea ce văzuse China până atunci - fără scandări, liniştit şi civilizat, arată asociaţia.

Povestea Falun Gong şi apelul de la Zhongnanhai

Prezentată public în 1992, Falun Gong (numită şi Falun Dafa) a devenit rapid foarte populară în China, fiind iniţial susţinută inclusiv de către autorităţi, căci practica era gratis şi avea efecte benefice pentru sănătate, ceea ce degreva sistemul public sanitar de o mulţime de cheltuieli.

În câţiva ani, parcurile de pe tot cuprinsul Chinei au ajuns să fie pline de oamenii care făceau exerciţiile Falun Dafa şi, mai important, care încercau să îşi conducă viaţa de zi cu zi urmând principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă. Pentru că esenţa învăţăturilor Falun Dafa este tocmai respectarea acestor trei valori universale care stau la baza moralităţii din întreaga lume şi care le aduc celor ce practică nu doar armonie, calm interior şi optimism, dar totodată şi o înţelegere profundă a vieţii şi a universului din jurul lor.

Lucrurile aveau însă să se schimbe în 1999, când regimul chinez a constatat că numărul practicanţilor Falun Gong era estimat la 70-100 de milioane, mai mare decât cel al membrilor Partidului Comunist. Succesul Falun Gong a îngrijorat regimul, cunoscut pentru toleranţă zero faţă de orice curent de gândire bazat pe alte valori decât lupta de clasă şi violenţa promovate de marxism.

Marele nemulţumit a fost chiar preşedintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, şi, alături de el, câţiva oficiali de rang înalt, deşi merită menţionat că mulţi dintre liderii comunişti nu aveau nicio problemă cu Falun Gong. Din contră, unii dintre ei chiar lăudau public beneficiile Falun Gong.

Cum practica ajunsese mai populară decât Partidul pe care-l conducea, Jiang Zemin a decis eradicarea ei, convins fiind că dacă o va "şterge" de pe faţa Chinei acest lucru îi va consolida poziţia de lider şi va demonstra poporului "supremaţia" regimului roşu.

Campania contra Falun Gong a început prin calomniere şi hărţuire, faţă de care practicanţii au reacţionat prin apelul paşnic de la Zhongnanhai. Mai exact, pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de aderenţi s-au strâns la sediul central al Guvernului de la Beijing pentru a cere două lucruri: încetarea campaniei de defăimare şi eliberarea practicanţilor arestaţi abuziv în oraşul de coastă Tianjin, acolo unde avusese loc prima acţiune în forţă a Securităţii comuniste împotriva Falun Gong.

Apelul lor a fost unul cum nu se mai văzuse în China: paşnic, civilizat, fără scandări de lozinci şi fără manifestări agresive. Imaginile filmate de cameramanii postului ABC au surprins un uriaş grup de chinezi aliniaţi pe câteva rânduri, în linişte, de-a lungul a doi kilometri, în apropierea Oraşului Interzis.

În scurt timp, premierul de la acel moment, Zhu Rongji, a emis un ordin de eliberare a practicanţilor arestaţi în Tianjin. Mulţumiţi, demonstranţii s-au dispersat în linişte, aşa cum veniseră. Situaţia părea rezolvată, iar evenimentul a ajuns pe paginile marilor ziare din întreaga lume, conducerea Chinei fiind lăudată pentru abordarea adoptată. Mai ales că, la ultima mare demonstraţie care avusese loc în China în 1989, regimul comunist scosese tancurile contra studenţilor din Piaţa Tiananmen.

Dictatura chineză a demarat o persecuţie brutală

Liniştea nu a durat însă mult, pentru că Jiang Zemin avea alte planuri. Circa 3 luni mai târziu, pe 20 iulie 1999, liderul Partidului Comunist Chinez (PCC) şi-a impus punctul de vedere în faţa celorlalţi lideri din organismul de conducere a ţării şi a dispus eradicarea Falun Gong prin orice mijloace. Practica a fost scoasă în afara legii, iar mass-media a declanşat o campanie de demonizare cum China nu mai văzuse de la Marea Revoluţie Culturală.

Au urmat violenţe de nedescris: arestări, torturi, bătăi, violuri, muncă forţată, sesiuni de spălare pe creier. Totul pentru ca practicanţii să renunţe la Falun Gong, la principiile morale în care credeau, şi să îmbrăţişeze valorile marxiste ale Partidului. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Marea majoritate a aderenţilor au refuzat să renunţe la modul lor de viaţă, căci Falun Gong le îmbunătăţise dramatic sănătatea şi le schimbase viaţa în bine.

Aşa că Partidul s-a trezit având în custodie o masă uriaşă de oameni deloc dornici să se lase "reformaţi". Şi, cu o persecuţie care devenea tot mai costisitoare, PCC s-a gândit să-i "valorifice" pe aderenţi (oameni foarte sănătoşi datorită practicii) lansând ceea ce avea să intre în istorie drept genocidul contra Falun Gong. Concret, pentru a-şi finanţa campania de exterminare, partidul-stat a început să omoare practicanţi aflaţi în spatele gratiilor, pe scară largă, pentru a le vinde organele pentru profit, aşa cum aveau să releve o serie de investigaţii independente realizate ulterior.

PCC a dezvoltat în scurt timp o industrie macabră - dar înfloritoare - a recoltării forţate de organe. Centrele de transplant au apărut unul după altul pe tot teritoriul ţării, a fost implicată inclusiv armata în operaţiune, iar regimul comunist a încasat, şi continua să încaseze, sume de bani în cifre cu multe zerouri din uciderea propriilor cetăţeni.

Pentru a înţelege amploarea fenomenului e suficient să ne uităm la cel mai amplu raport de investigaţie publicat pe această temă, din care reiese că, începând cu anul 2000, în China s-au făcut între 60.000 şi 100.000 de transplanturi pe an, aceasta în timp ce regimul comunist chinez susţinea oficial că efectuează doar 10.000 pe an. Autorii raportului estimează că numărul real al transplanturilor efectuate în 15 ani (perioada acoperită de cercetările lor) trece de 1,4 milioane, din care 1,2 milioane nu au nicio justificare oficială şi nu pot fi explicate decât prin existenţa unei uriaşe "bănci" de donatori vii. Iar majoritatea celor sacrificaţi pe mesele de operaţii au fost practicanţi Falun Gong, cea mai numeroasă populaţie din centrele de detenţie.

Vedeţi aici un material video în care sunt prezentate dovezile acestui "genocid medical".

Rezistenţă paşnică. Dar de neclintit

Deşi dictatorul Jiang Zemin voia "să elimine Falun Gong în trei luni" (iar ca urmare a ordinului său aparatul de securitate al celui mai mare regim comunist din lume s-a năpustit cu toată greutatea asupra Falun Gong), acest lucru nu s-a întâmplat, datorita rezistenţei practicanţilor. O rezistenţă paşnică, dar fermă şi demnă, care a produs, de-a lungul anilor, unde de şoc în societatea chineză.

Ca urmare a acţiunilor de informare a publicului larg despre crimele comise de regim mulţi chinezi au reuşit să vadă dincolo de propagandă oficială împotriva Falun Gong. Mai mult, unii dintre cei care participau într-un fel sau altul la persecuţie s-au oprit din a colabora cu regimul. Şocul aflării adevărului pe scară largă a determinat un curent imens de demisii din Partid şi din organizaţiile sale afiliate.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. De-a lungul acestor ani de persecuţie, practicanţii din China nu doar că n-au renunţat la convingerile lor, ci s-au mobilizat şi au făcut eforturi continue pentru a dezvălui şi comunităţii internaţionale atrocităţile ce au loc în China comunistă şi a contribui la stoparea lor. Sprijiniţi de colegii lor din întreaga lume, precum şi de alţi oameni cu inimă bună din toate păturile societăţii, aderenţii Falun Gong au adus la cunoştinţa opiniei publice internaţionale crimele pe scară largă comise de regimul de la Beijing. Astfel, s-au făcut paşi importanţi în limitarea atrocităţilor.

Atât Parlamentul European, cât şi Congresul SUA au adoptat în mod repetat rezoluţii care condamnă recoltarea forţată de organe din China şi au cerut încetarea crimelor. În acelaşi timp, o serie de state au luat atitudine împotriva fenomenului şi au introdus în legislaţie restricţii menite sa îl combată. Cu toate acestea, pentru că influenţa regimului comunist chinez la nivel global este semnificativă, genocidul rămâne încă insuficient adresat, mulţi preferând să închidă ochii la crime.

În pofida tuturor eforturilor, persecuţia din China încă nu s-a sfârşit. Din 1999 până în prezent, milioane de aderenţi ai mişcării Falun Gong şi-au pierdut viaţa şi alţii continuă să fie ucişi (inclusiv pentru organele lor). Tocmai de aceea, demersurile paşnice pentru stoparea crimelor rămân de importanţă vitală, atrag atentia practicanţii Falun Gong.