Revoltă totală în societatea civilă: Ciolacu, somat de 1000 de organizaţii să nu lase fără finanţare tot domeniul ONG

Aproximativ 1000 de organizaţii nonguvernamentale i-au transmis o scrisoare deschisă Guvernului Ciolacu prin care îi cer să renunţe la prevederile din proiectul de ordonanţă de urgenţă "care anulează mecanismele actuale de sponsorizare şi lasă fără finanţare tot domeniul ONG, sute, mii de cauze sociale - un sector cu 100.000 de angajaţi şi milioane de beneficiari".

"Se distruge astfel un sistem care a funcţionat bine timp de două decenii. Faţă de această măsură ne exprimăm consternarea şi cerem urgent să fie abandonată cât mai repede. Cerem să fie eliminată din textul Ordonanţei orice prevedere menită a schimba actualele facilităţi fiscale de care beneficiază domeniul ONG", a transmis Iniţiativa România, una dintre organizaţii care a luat fiinţă imediat după tragedia de la Colectiv.

Potrivit organizaţiilor, prevederile referitoare la sponsorizări din ordonanţa de urgenţă menită să crească veniturile bugetare pun în pericol sute de cauze sociale, elimină posibilitatea partenerilor din sectorul privat de a susţine comunităţile în care funcţionează, restrânge substanţial programele de intervenţie ale organizaţiilor din domeniul socio-medical şi educaţional - ca să numim doar două domenii cruciale în care statul român nu are nici resursele şi nici politicile necesare pentru a înlocui munca ONG-urilor.

Redăm mai jos scrisoarea adresată premierului PSD:

Stimate domnule Prim-Ministru Marcel Ciolacu,

Creditul fiscal instituit în anul 2004 şi îmbunătăţit succesiv în ultimii ani de oameni politici responsabili a permis dezvoltarea sustenabilă a domeniului nonguvernamental în România. Ultima modificare reprezentată de introducerea D177, salutată de întreg mediul ONG, a fost făcută chiar în anul 2022. Creditul fiscal permite companiilor să direcţioneze către organizaţii nonguvernamentale sume din impozitul pe profit/venit datorate statului. Sponsorizările susţin financiar intervenţiile vitale ale organizaţiilor, în domenii precum asistenţă socială, educaţie, protecţia mediului, sănătate, cultură etc.

În acest moment, sponsorizarea nu este un simplu instrument de finanţare a sectorului nonprofit, ci asigură spaţiul de intersecţie în care statul, sectorul de afaceri şi organizaţiile neguvernamentale lucrează împreună pentru binele comunităţii. Acest echilibru trebuie păstrat şi încurajat pentru ca şi-a dovedit eficienţa excepţională în ultimii ani, cu precădere în perioada de pandemie Covid şi a războiului din Ucraina.

În forma actuală a Codului Fiscal, Statul direcţionează către sector o medie anuală de 0,15% din PIB. În 2020, acest procent reprezenta 1,8 miliarde de lei.

Un proiect de Ordonanţă apărut recent în presă conţine două prevederi care anulează mecanismele actuale de sponsorizare şi lasă fără finanţare domeniul nonguvernamental, cu peste 100.000 de angajaţi şi milioane de beneficiari

Propunerile Guvernului pun în pericol un sistem care şi-a dovedit eficienţa timp de 2 decenii.

Faţă de această măsură ne exprimăm consternarea şi vă solicităm să o abandonaţi cât mai repede. Cerem Guvernului să elimine din textul viitoarei Ordonanţe orice prevedere menită a schimba prevederile actuale ale Codului Fiscal în ceea ce priveşte tema acordării de sponsorizări.

Efectele acestor măsuri, în cazul în care s-ar adopta aşa cum preconizează proiectul de OUG, vor duce la:

- eliminarea posibilităţii antreprenorilor locali de a contribui la ameliorarea situaţiei comunităţilor în care funcţionează;

- descurajarea sectorului de afaceri de a mai participa în acţiuni de construcţie comunitară;

- restrângerea substanţială a programelor de intervenţie ale organizaţiilor din domeniile socio-medical şi educaţie care, în acest moment, sunt complementare sau chiar suplinesc serviciul public (de exemplu, excluderea bolnavilor de cancer şi boli incurabile de la servicii de îngrijire paliativă, întreruperea proiectelor de modernizare şi construire din sistemul de sănătate,

- reducerea programelor care adresează abandonul şcolar, prevenirea segregării în şcoală, diminuarea acoperirii serviciilor de sprijin şi asistenţă pentru copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi etc).

În prezent, organizaţiile nonguvernamentale reprezintă aproximativ 45% dintre furnizorii acreditaţi de servicii sociale. Vorbim de beneficiari (copii, adulţi, vârstnici) pentru care intervenţia sectorului este singura formă de sprijin pe care o primesc, iar statul nu are capacitatea şi resursa umană să suplinească eforturile sectorului ONG.

Prevederile privind sponsorizarea din Codul Fiscal, cu abordare de tip credit fiscal, au făcut funcţională şi eficientă Legea 32/1994 - Legea Sponsorizării - care în primul ei deceniu nu şi-a putut produce efectele dorite tocmai pentru ca facilităţile fiscale nu erau adecvate şi de substanţă, ci insignifiante. Prevederile treptat îmbunătăţite în Codul Fiscal, culminând cu prevederea direcţionării din impozitul pe profit al companiilor (reglementată anul trecut), sunt instrumente extraordinare şi model de bune practici pentru alte state, generate de oameni de stat vizionari, care au înţeles că organizaţiile pot juca rolul de parteneri în susţinerea şi protejarea celor mai vulnerabile persoane din societate.

Vedem organizaţii care nu doar că folosesc cu responsabilitate şi eficienţă finanţările din sponsorizări, ci le şi sporesc astfel încât să ajute mult mai mulţi oameni şi să îşi crească impactul.

Redăm doar câteva exemple de organizaţii care suplinesc lipsa statului în domenii cheie din România:

HOSPICE Casa Speranţei este cea mai mare fundaţie medicală din România şi singura entitate care oferă servicii paliative complete, în condiţiile în care majoritatea serviciilor sunt oferite doar de fundaţii, iar acoperirea totală a nevoii naţionale este de 18,71%. HOSPICE Casa Speranţei a acordat, în mod gratuit, servicii de paliaţie pentru 45.000 pacienţi şi peste 100.000 membri ai familiilor lor, şi a instruit peste 32.000 profesionişti din România, Europa de Est şi fostele state sovietice.

Dăruieşte Viaţă îmbunătăţeşte infrastructura medicală din România, a refăcut secţii şi departamente de oncologie, precum şi secţii de terapie intensivă şi secţii de COVID-19. De asemenea, munceşte pentru creşterea capacităţii sistemului public de sănătate în domeniul hemato-oncologiei, dar şi în reacţia statului la situaţii de criză. Organizaţia construieşte primul spital public din sponsorizări şi donaţii, primul spital public construit în ultimii 30 de ani în România.

Salvaţi Copiii a ajuns la peste 3,3 milioane de copii din toată ţara, prin programe de educaţie, sănătate sau de protecţie împotriva bullying-ului, violenţei sau în sprijinul copiilor rămaşi singuri acasă în urma migraţiei economice a părinţilor. Organizaţia participă la elaborarea de politici publice şi propuneri legislative pentru protecţia drepturilor copilului, unde menţionăm introducerea interdicţiei pedepsei corporale asupra copiilor în legea 272.

Fundaţia World Vision România a reuşit, exclusiv prin sponsorizări, să construiască un program naţional de educaţie timpurie şi educaţie parentală, care deserveşte până la 450.000 beneficiari la nivel naţional în 3 ani de implementare şi un program pe termen lung de servicii integrate pentru 3.000.000 de copii şi adolescenţi.

2.440.000 beneficiari ai asistenţei umanitare furnizată de Crucea Roşie Română vor fi afectaţi de diminuarea oportunităţilor de finanţare destinate activităţilor curente (Banca de Alimente, Centrele EGAL, Caravana de Sănătate, Servicii de Ambulanţă şi de Prim Ajutor)

Fundaţia Hope and Homes for Children este unul dintre cei mai mari susţinători ai procesului de dezinstituţionalizare în România, proces asumat ca fiind o prioritate naţională. Din 1998 şi până în prezent, Hope and Homes a contribuit în mod direct sau indirect la închiderea a 66 de centre de plasament şi a dezvoltat 123 de case familiale, cu peste 7.000 de copii scoşi din orfelinate şi aproximativ 1.850 reintegraţi în familia naturală sau extinsă. În 25 de ani, Fundaţia a prevenit instituţionalizarea a peste 40.000 de copii.

Pe lângă cele câteva menţionate, sunt alte mii de organizaţii care muncesc pentru binele oamenilor şi a comunităţilor locale în care trăim.

Aceste măsuri vor avea efecte grave asupra beneficiarilor tuturor organizaţiilor neguvernamentale din România. Pacienţi care nu vor mai avea acces la aceleaşi servicii decente de sănătate, copii pentru care şansa la educaţie va deveni un vis îndepărtat, păduri care vor fi din ce în ce mai ameninţate şi lipsite de protecţie, bătrâni care nu vor mai avea parte de o bătrâneţe demnă.

Privim către un scenariu dureros şi brutal, care va afecta şi dezvoltarea sectorului nonguvernamental, într-o perioadă atât de vulnerabilă pentru întreaga societate.

Nu este niciun motiv pentru care Codul Fiscal ar trebui modificat în privinţa dispoziţiilor privind sponsorizarea, deoarece ele aduc multe beneficii preţioase în forma în care sunt acum. Legea actuală produce efecte la care Statul, de unul singur, n-ar putea ajunge la fel de repede, la fel de eficient, la fel de bine.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, vă solicităm, Domnule Prim-Ministru, renunţarea de urgenţă la prevederile introduse în proiectul de Ordonanţă cu privire la modificarea tratamentului fiscal al sponsorizărilor.