RETROSPECTIVĂ Epoch Times: Tendinţe nebăgate în seamă în 2013, care vor conta în 2014

Ce ar fi să uitaţi pentru o clipă de Ponta, Băsescu şi Antonescu, de summiturile UE sau de alegerea noului papă? În lume se mai întâmplă şi alte lucruri. România nu este buricul pământului, şi nici UE. Presa românească dă importanţă evenimentelor din SUA, Rusia, UE şi cam atât. Revista americană Foreign Policy prezintă câteva tendinţe ignorate din 2013, care vor conta în 2014.

1. Disputa între Rusia şi Canada pentru Polul Nord se înteţeşte.

În 2013, revendicările Rusiei şi Canadei asupra regiunii bogate în resurse s-au ciocnit mai puternic, iar situaţia riscă să escaladeze. Putin a cerut sporirea prezenţei militare ruse în regiune şi ”desfăşurarea de infrastructură şi unităţi militare în Arctica”. Răspunsul canadienilor a venit imediat prin MAE canadian care a anunţat că Ottawa este pregătită să-şi apere suveranitatea în conformitate cu dreptul internaţional.

Se ştie că topirea gheţii a deschis noi rute de navigaţie şi apetitul puterilor regionale pentru resursele naturale de la Polul Nord. Potrivit U.S. Geological Survey, regiunea ar putea deţine între 10%-15% din rezervele de petrol nedescoperite ale lumii şi 30% din cantitatea mondială de gaz natural.

Actorii principali în această zonă sunt Rusia, Canada, Norvegia, Danemarca şi SUA, dintre care Rusia, Canada şi Danemarca încearcă să-şi extindă revendicările teritoriale până la Polul Nord, dincolo de cele 200 de mile marine permise de ONU. Rusia a început deja repararea unui aerodrom abandonat din Insulele Siberiene şi a trimis 10 nave de război şi 4 spărgătoare de gheaţă acolo pentru securitate. Mai mult, ministrul rus al Apărării a anunţat că va fi creată o unitate militară specială dedicată protejării intereselor ruseşti în Oceanul Îngheţat. De asemenea vor fi redeschise o serie de baze militare din timpul Războiului Rece în regiune.

De partea cealaltă, Canada a ţinut exerciţii militare în Arctica şi a anunţat formarea unor patrule care să supravegheze regiunea. Prin urmare, există un risc serios de escaladare a conflictului.

2. Japonia ”cucereşte” diplomatic Asia de sud

Premierul nipon Shinzo Abe a pornit o ofensivă diplomatică şi economică puternică pentru a câştiga statele din Asia de Sud-Est de partea Japoniei pentru a crea o contrapondere faţă de China. El a vizitat toate ţările ASEAN, a cumpărat bonduri suverane ASEAN, şi a oferit pachete generoase de ajutoare financiare ţărilor din regiune. Astfel, după distrugerile provocate de taifunul Haiyan, Japonia a oferit Filipinelor 10 milioane de dolari, mai mult decât China.

Pe fondul unor relaţii tot mai tensionate între China şi Japonia, legate de teritoriile disputate din insulele Senkaku şi de impunerea unei zone de identificare aeriană de către Beijing în Marea Chinei de Est, Japonia s-a întărit prin alianţe cu ţările din regiune, dintre care multe au şi ele dispute teritoriale cu China.

Ofensiva diplomatică şi economică a lui Abe a iritat în mod clar Beijingul care a acuzat "un complot pentru a contracara China şi menit să forţeze aceste ţări să treacă de partea Japoniei în conflictul legat de Marea Chinei de Sud”.

Japonia pare să fi obţinut însă rezultatul scontat pentru că liderii ASEAN au condamnat cu o singură voce, printr-o declaraţie comună încercarea Chinei de a impune o zonă de protecţie aeriană.

3.Tratamentele pentru HIV/SIDA avansează

În martie 2013, s-a înregistrat prima vindecare funcţională a unui copil de HIV după un tratament antiretroviral agresiv şi imediat. Este o veste bună nu doar pentru copii născuţi cu HIV, ci şi pentru adulţii care se pot vindeca prin tratament rapid, început la scurtă vreme după infectare.

În plus, în 2013 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat noi reguli de tratament care fac eligibili pentru programele de terapie (în valoare de 2,3 miliarde de dolari pe an) încă 19 milioane de oameni din ţări cu venituri mici şi medii.

4. Boomul economic din Irak

Premierul nipon Shinzo Abe a pornit o amplă ofensivă diplomatică şi economică ca să câştige statele din Asia de Sud-Est de partea Japoniei pentru a crea o contrapondere la China.

Deşi Irakul este astăzi la fel de periculos ca în timpul suplimentării de trupe americane din 2007, paradoxal ţara a devenit un hub de business. În ciuda deteriorării stării de securitate, cu atentate aproape zilnice, economia irakiană continuă să crească. Pentru 2013, Barclays prognozează o creştere economică de 9,1%, determinată în special de producţia de petrol care este mai mare astăzi decât înainte de invazia americană.

Potrivit prognozelor, producţia va spori şi mai mult în 2014, pe fondul creşterii cererii din China şi India. Pe de altă parte, cheltuielile guvernamentale pe proiecte de infrastructură, care vor atinge în curând un trilion de dolari americani, au făcut Irakul o destinaţie atractivă pentru băncile internaţionale. Anul trecut Citigroup, JP Morgan Chase şi Standard Chartered şi-au extins operaţiunile în ţară.

În ciuda acestei stări de fapt, conflictul dintre premierul şiit Nouri al-Maliki şi insurgenţa sunnită se adânceşte, iar băncile internaţionale s-ar putea retrage pe un fond de violenţe şi insecuritate. Deocamdată însă violenţa este localizată în 7 din cele 18 provincii, dar ea ar putea opri boomul economic.

5. Revoluţia regenerabilelor

Capacitatea de energie regenerabilă din SUA s-a triplat în prima decadă a mileniului iar astăzi regenerabilele reprezintă aproape 16% din mixul energetic. În Europa, unde multe guverne au oferit subvenţii generoase pentru asta, trendul trecerii pe energie verde este şi mai pronunţat. Campioanele sunt Germania, cu 21% din energie provenind din surse regenerabile şi Danemarca cu 40%.

Această revoluţie verde a lovit puternic companiile de utilităţi care profitau de preţuri mari furnizând minimul de energie necesar, prin centrale de cărbune sau nucleare. Potrivit The Economist, în ultimii cinci ani, cele mai mari 20 de companii de utilităţi din Europa au pierdut împreună peste jumătate din valoarea lor. Şi în SUA firmele de utilităţi se luptă să rămână pe linia de plutire, dat fiind că primii trei distribuitori de energie din California au raportat în 2013 pierderi de 1,4 miliarde de dolari din cauza clienţilor care şi-au instalat panouri solare pe case.

6. Proteste ample în America Latină

În 2013, nemulţumirea populară faţă de corupţie, creşterea preţurilor, reformele din sectorul public şi starea precară a economiilor a scos mii de oameni pe străzi în Brazilia, Argentina, Columbia, Mexic, Peru şi Chile. În Venezuela, după moartea lui Hugo Chavez şi alegerile prezidenţiale, au fost ciocniri între susţinătorii succesorului lui Chavez, Nicolas Maduro, şi cei ai liderului opoziţiei Henrique Capriles.

Dar cele mai ample proteste antiguvernamentale au avut loc în Brazilia. Scumpirea biletelor de autobuz a declanşat proteste în toată ţara împotriva asistenţei de sănătate neadecvate, a carenţelor din sistemul de educaţie şi locuinţe, şi în general împotriva creşterii preţurilor. Toate aceste nemulţumiri au fost amplificate de cheltuielile uriaşe de peste 13 miliarde de dolari făcute de autorităţi pentru Cupa Mondială din 2014.

În America Latină per ansamblu guvernele nu au îndeplinit aşteptările clasei mijlocii emergente, notează Foreign Policy. Un bun exemplu în acest sens este Argentina, unde aproximativ un milion de oameni au mărşăluit pe străzi pentru a-şi exprima opoziţia faţă de politicile economice ale preşedintelui Cristina Fernandez. Rata inflaţiei este de 25% anual în Argentina, fiind una dintre cele mai mari din lume.

În Mexic, profesorii au intrat în grevă şi mii de oameni au demonstrat împotriva reformei energetice. Aceasta încurajează investiţiile străine şi interne în această industrie care a fost o sursă de mândrie naţională, fiind integral deţinută de stat timp de 75 de ani. Nici Chile şi Peru n-au fost scutite de proteste intermitente în 2013.

Foarte probabil aceste nemulţumiri şi proteste vor creşte în amploare în 2014 când evenimente precum Cupa Mondială vor arăta din nou lumii cât de mari sunt disparităţile de venit.