Reînvierea Atlantică

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) se întoarce la origini, la vremurile când un inamic simetric dădea sens existenţei sale, notează un editorial publicat joi de ziarul El Pais.

Mesajul lui Obama este lipsit de echivoc: NATO are din nou un sens. Obiectivul ce a stat la baza fondării organizaţiei, acela de descurajare şi de ripostă la orice agresiune ce putea veni din partea Tratatului de la Varşovia - alianţa simetrică organizată de Moscova - revine pe frontispiciul Alianţei. NATO este cea mai prestigioasă şi de succes alianţă militară, având în vedere că după 42 de ani de la fondarea ei a sfârşit prin a-şi învinge adversarul, dispărut în 1991, fără să fie tras niciun foc de armă.

Puţini lideri atlantici erau dispuşi să recunoască acest lucru, însă de la dispariţia Uniunii Sovietice alianţa căuta un adversar care să dea un sens existenţei sale. Nimic nu a reuşit să umple golul lăsat de dispariţia unui adversar adevărat, chiar dacă acest lucru s-a datorat mai mult autodizolvării şi slăbiciunii inamicului decât unei victorii reale. Deşi Războiul Rece a fost câştigat, fără să fie tras niciun foc de armă, el a fost urmat de operaţiuni fierbinţi, aproape toate controversate şi fără un deznodământ clar, precum intervenţiile din Balcani şi apoi cele din Afganistan, Libia sau pe Coasta de est a Somaliei împotriva piraţilor.

Acum, cu Vladimir Putin, NATO reînvie, notează editorialul. Revin ideile care au dat un sens organizaţiei. Celebrul articol 5 care garantează apărarea oricărui membru împotriva unei agresiuni este invocat cu aceeaşi putere ca în vremurile 'bune'. Şi capătă din nou sens ideea că este vorba de o alianţă euroatlantică de apărare a membrilor săi, nu un jandarm global care sare în ajutorul superputerii americane pentru a menţine ordinea publică internaţională. Mai ales când acest nou război rece coincide cu retragerea din Afganistan, prevăzută pentru sfârşitul anului 2014.

Odată cu această reîntoarcere la origini, multe lucruri au început să se schimbe după ce Rusia a înghiţit pe tăcute şi fără niciun foc Crimeea. Brusc, vechea şi deteriorata verigă transatlantică a început să lucească. A fost tranşată dezbaterea privind presupusul dezinteres al Washingtonului faţă de îndepărtata Europă. Pilonul asiatic al lui Obama a fost lăsat pentru mai târziu, în faţa solicitării vechiului pilon eurasiatic care a făcut să se învârtă lumea în ultimul secol. Este vremea să ne căutăm prin buzunare pentru a cheltui mai mult pe armament, ca în vremea Cortinei de Fier.

Magazia atlantică a fost destinaţia dispozitivelor inventate în ultimii 20 de ani pentru a încerca susţinerea acestei relaţii imposibile cu Moscova, între care şi Consiliul NATO-Rusia. Vechile hărţi ale Europei centrale şi de est sunt din nou desfăşurate pe masa cartierului general al NATO din Mons, unde militarii fac planuri şi trimit avioane şi nave în misiuni de recunoaştere.

Vecinii Rusiei, mai ales cei care au în rândul populaţiei lor acele minorităţi ruse pe care Putin vrea să le protejeze, îşi vor vedea întărite dispozitivele de alertă. Scutul antirachetă, cu componenta sa navală desfăşurată la baza din Rota (Spania), care trebuia să protejeze Europa de Iranul fundamentalist şi nuclear, se va transforma direct în noul dispozitiv de apărate în faţa ameninţării ruse, conchide editorialul.