Regina Elisabeta a II-a nu a fost informată mult timp de existenţa unui spion sovietic la palat. Cine era acesta

Regina Elisabeta a II-a nu a fost informată cu privire la dubla viaţă de spion sovietic a curatorului operelor de artă ale familiei regale, Anthony Blunt, deoarece oficialii de la palat nu au dorit să îi sporească îngrijorarea, dezvăluie documente recent declasificate, potrivit AP News.

Dosarele despre istoricul regal de artă Anthony Blunt fac parte dintr-un set de documente ale agenţiei de informaţii MI5 publicate marţi de Arhivele Naţionale ale Marii Britanii. Acestea aruncă o lumină nouă asupra unei reţele de spionaj legate de Universitatea Cambridge în anii 1930, ai cărei membri au divulgat secrete Uniunii Sovietice din centrul instituţiei de informaţii a Regatului Unit.

Blunt, care a lucrat la Palatul Buckingham, de decenii, drept curator al colecţiilor de artă ale familiei regale, a fost suspectat de mulţi ani înainte de a mărturisi în cele din urmă, în 1964, că, în calitate de ofiţer superior MI5 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a transmis informaţii secrete agenţilor sovietici.

Într-unul din dosarele publicate recent, un ofiţer MI5 notează că Blunt a declarat că a simţit o „uşurare profundă” după ce s-a destăinuit. În schimbul informaţiilor pe care le-a furnizat, lui Blunt i s-a permis să îşi păstreze slujba, titlul de cavaler şi statutul social - însă regină nu a fost informată oficial.

În 1972, secretarul privat al Reginei, Martin Charteris, i-a spus şefului MI5, Michael Hanley, că „Regina nu ştia şi el nu vedea niciun rost să-i spună acum despre acest lucru; nu ar face decât să-i sporească îngrijorarea şi nu se putea face nimic în privinţa lui”.

Guvernul a decis să îi spună reginei în 1973, când Blunt era bolnav, temându-se de un scandal mediatic odată ce Blunt a murit şi jurnaliştii au putut publica articole fără teama de procese pentru calomnie.

Charteris a relatat că „ea a luat totul foarte calm şi fără surprindere” şi „şi-a amintit că el fusese suspectat încă de la începutul anilor 1950”. Istoricul Christopher Andrew spune în istoria oficială a MI5 că reginei i se spusese anterior despre Blunt în „termeni generali”.

Blunt a fost demascat public ca spion de către premierul Margaret Thatcher în Camera Comunelor în noiembrie 1979. În cele din urmă, i-a fost retrasă distincţia de cavaler, dar nu a fost niciodată urmărit penal şi a murit în 1983, la vârstă de 75 de ani.

Dosarele deţinute de serviciile secrete de informaţii ale Marii Britanii rămân de obicei clasificate mai multe decenii, însă agenţiile se îndreaptă către o mai mare deschidere. Unele dintre noile documente publicate vor fi prezentate într-o expoziţie intitulată „MI5: Secrete oficiale”, care se va deschide la Arhivele Naţionale din Londra la sfârşitul acestui an.

Doi dintre spionii de la Cambridge, Donald Maclean şi Guy Burgess, au fugit în Rusia în 1951. Un al treilea, Kim Philby, a continuat să lucreze pentru agenţia de informaţii externe MI6, deşi era suspectat. Pe măsură ce dovezile duplicităţii sale se acumulau, el a fost confruntat în Beirut, în ianuarie 1963, de prietenul şi colegul său din MI6, Nicholas Elliott.

Dosarele declasificate includ mărturisirea dactilografiată a lui Philby şi o transcriere a discuţiei sale cu Elliott.

În aceasta, Philby a recunoscut că l-a trădat pe Konstantin Volkov, un ofiţer KGB care a încercat să dezerteze în Occident în 1945, aducând cu el detalii despre cârtiţele din cadrul serviciilor secrete britanice - inclusiv pe Philby însuşi. Ca urmare a intervenţiei lui Philby, Volkov a fost răpit la Istanbul, dus înapoi la Moscova şi executat.

Elliott a relatat că Philby a spus că, dacă ar fi avut din nou o viaţă de trăit, probabil că s-ar fi comportat în acelaşi mod.

„Am simţit într-adevăr o loialitate enormă faţă de MI6. Am fost tratat foarte, foarte bine în cadrul acestuia şi mi-am făcut nişte prieteni cu adevărat minunaţi acolo”, a declarat Philby, potrivit transcrierii. „Dar inspiraţia dominantă a fost cealaltă parte”.

Philby i-a spus lui Elliott că alegerea pe care o avea de făcut acum că fusese expus era „între sinucidere şi urmărire penală”. Până la urmă el a fugit la Moscova, unde a murit în 1988.