Refugiaţii şi imigranţii din Europa se confruntă cu ostilitatea pe fondul austerităţii

În timp ce criza economică din Europa a lăsat o categorie de 'noi săraci' - o întreagă clasă de europeni care s-au bucurat până acum de anumite privilegii, dar care sunt în prezent victime ale unor reduceri bugetare drastice şi ale şomajului în masă - cei mai mari perdanţi ar putea fi refugiaţii şi imigranţii ce se află perpetuu pe ''pământul nimănui'' al războiului economic global, se arată într-o analiză a agenţiei Inter Press Service (IPS).

În România, unde impactul crizei economice a fost sever, organizaţii neguvernamentale care protejează drepturile imigranţilor şi refugiaţilor sunt în prezent în măsură să folosească resurse ale UE, cum ar fi Fondul European pentru Refugiaţi (FER), a declarat pentru IPS Cristina Popa de la Agenţia ONU pentru Refugiaţi (UNHCR).

Refugiaţii din ţările care se confruntă cu reduceri bugetare extreme vor cunoaşte probabil o înrăutăţire a situaţiei în următoarele luni, relevă IPS. Popa a amintit că începând cu 2009, România a redus bugetul pentru asistenţa socială, educaţie şi sănătate publică, precum şi salariile bugetarilor şi pensiile, fapt care afectează în mod disproporţionat grupurile vulnerabile cum ar fi refugiaţii.

Şi cetăţenii români sunt foarte afectaţi, dar, după cum a subliniat Popa, oamenii care vin în ţară doar cu hainele de pe ei şi un bagaj de 25 de kilograme nu se pot compara cu cineva care are statut legal, o educaţie recunoscută la nivel naţional şi o reţea de sprijin.

Europa Centrală şi de Est, o destinaţie relativ nouă pentru imigranţi, a generat o iluzie de 'stabilitate' într-o perioadă economică haotică, în principal pentru că 'lucrurile stăteau deja destul de rău'', spun activişti pentru drepturile omului din regiune.

Aici, criza a lovit exact când autorităţile naţionale şi locale au învăţat cum să abordeze afluxul de imigranţi, fapt care a întârziat capacitatea oficialilor de a soluţiona rapid şi competent drepturile imigranţilor.

'În vremuri de criză economică, imigranţii, solicitanţii de azil şi refugiaţii sunt adesea trataţi cu suspiciune de guvernele naţionale şi mass-media', a explicat pentru IPS Philip Amaral, care răspunde de politică şi comunicare la ''Jesuit Refugee Service''. 'Guvernul grec, de exemplu, a pus în aplicare recent reforme pe scară largă, cu scopul de a-i aresta pe imigranţii ilegali', a precizat el. 'Guvernul a anunţat intenţia de a construi 30 de noi centre de detenţie, iar o lege în curs de elaborare va creşte perioadele de detenţie pentru anumite categorii de imigranţi', a afirmat pentru IPS Amaral. 'În plus, urmăreşte să construiască un gard cu rotocoale de sârmă ghimpată, la frontiera cu Turcia', deoarece regiunile de frontieră de-a lungul râului Evros au devenit un punct de intrare majoră pentru imigraţia spre UE.

Destinaţia primară a imigranţilor care se îndreaptă spre Europa Centrală şi de Est este Polonia, unde cererile de azil au atins apogeul în 2009, la aproximativ 10.500, şi au scăzut la 6.500 în 2010, potrivit datelor compilate de UNHCR.

Toate celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est primesc un maximum de 1.000 de cereri de azil pe an, cu excepţia Ungariei, care a primit 2.104 în 2010.

Afluxul disproporţionat de mare spre Polonia poate fi explicat în primul rând prin accesibilitatea pentru imigranţi proveniţi din foste republici sovietice. Cecenii, de exemplu, reprezintă cel mai mare număr de persoane care doresc protecţie în această ţară.

Mai multe grupuri poloneze care militează pentru drepturile imigranţilor au declarat pentru IPS că într-o ţară în care criza economică a fost mai uşoară decât în alte părţi, problemele sistemice cu care se confruntă imigranţii şi refugiaţii sunt în mod clar expuse. Un studiu-pilot publicat anul trecut de Institutul de Afaceri Publice (IAP) din Varşovia concluzionează că 'numărul de refugiaţi fără adăpost în Polonia este între 1.400 şi 2.120', reprezentând aproximativ o treime din refugiaţii de aici.

Potrivit Katarzynei Oyrzanowska, asistent de integrare la biroul UNHCR din Varşovia, acest lucru se datorează în primul rând accesului limitat la locuinţe de stat, alături de reticenţa proprietarilor de a inchiria unor refugiaţi. Fie li se refuză repartizarea de locuinţe direct, fie sunt descurajaţi să închirieze, având în vedere chiriile mai mari.

UNHCR susţine necesitatea creşterii numărului de locuinţe sociale pentru refugiaţi şi ca toate municipalităţile din Polonia să ofere cel puţin la fel de multe case sociale precum Varşovia, care rezervă în prezent cinci apartamente ce pot adăposti câte o familie de refugiaţi pe an.

Autorităţile poloneze au dedicat primele şase luni din 2012 'reglementării' situaţiei imigranţilor ilegali - o a treia astfel de încercare a Varşoviei în ultimii ani. Spre deosebire de cele două anterioare, condiţiile de reglementare a statutului imigranţilor sunt considerate relativ uşoare, peste 3.000 de persoane aplicând pentru un statut legal în primele două luni ale programului.

ONG-urile poloneze care acordă asistenţă juridică solicitanţilor de azil se confruntă cu probleme la accesarea de bani de la FER în timp util, fapt care le obstrucţionează serios munca, potrivit Ewei Ostaszewska, avocat la ''Helsinki Foundation for Human Rights'' (HFHR).

În cel mai recent sondaj privind situaţia grea a refugiaţilor din regiune, agenţia ONU pentru refugiaţi descrie o imagine departe de a fi optimistă. De exemplu, accesul refugiaţilor la cursuri de limbă este adesea dificil în contextul în care cursurile au loc în timpul programului de lucru. Există totodată disparităţi uriaşe între calitatea şi frecvenţa cursurilor de limbă pentru refugiaţi, nu numai între ţări ci chiar în interiorul acestora.