Realitate îngrijorătoare: tuberculoza devine din ce în ce mai rezistentă, dar cercetările în domeniu stagnează

Numărul foarte mare al cazurilor de tuberculoză în lume este unul din scandalurile medicale de la începutul acestui secol. Tuberculoza a ucis 1,4 milioane de persoane în 2010, din care majoritatea trăiau într-o ţară săracă. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), este vorba de cel mai scăzut nivel al mortalităţii înregistrat în ultimii zece ani. Dar această evoluţie pozitivă ascunde o realitate îngrijorătoare: bacilul Koch devine din ce în ce mai rezistent la tratamentele existente, până în punctul de a reprezenta, în anumite regiuni ale lumii, o problemă de sănătate publică majoră, relatează Le Monde.

Instrumentele învechite de diagnosticare şi medicamentele depăşite, lipsa resurselor, dificultăţile pentru pacienţi de a urma tratamentul, dezinteresul sectorului farmaceutic: peste tot în lume sunt aceleaşi obstacole în îngrijirea pacienţilor. Dar în timp ce ţările dezvoltate reuşesc să menţină incidenţa bolii la un nivel scăzut, ţările sărace au enorme probleme de acces la diagnostic şi tratamente.

Iar situaţia devine greu de rezolvat când pacienţii se dovedesc a fi 'multirezistenţi', adică sunt infectaţi cu o suşă rezistentă la acţiunea a două antibiotice majore (rifampicină şi izoniazidă), care reprezintă tratamentul standard, numit de 'prima linie'. Potrivit OMS, în cursul ultimilor zece ani, această tuberculoză multirezistentă ar fi provocat moartea a 1,5 milioane de persoane în lume. În fiecare an sunt recenzate 450.000 de noi cazuri, ceea ce obligă - atunci când este posibil - să se recurgă la un tratament de 'linia a doua'. Este vorba de medicamente mai puţin eficiente, care au grave efecte secundare, care trebuie să fie administrate timp de doi ani şi care costă o avere: cel puţin 10.000 de euro de persoană în ţările în curs de dezvoltare (tarifele fiind negociate de ONG-uri), în timp ce costul tratamentului unei tuberculoze simple nu depăşeşte 15 euro.

Rezultatul: în timp ce aproximativ 5 milioane de cazuri de tuberculoză multirezistentă au fost recenzate din anul 2000, OMS estimează că numai 50.000 din aceşti pacienţi, adică 1%, au beneficiat de un tratament a cărui calitate respectă recomandările internaţionale.

Situaţia este deosebit de gravă în Africa subsahariană, unde prevalenţa mare a SIDA a favorizat creşterea exponenţială a cazurilor de tuberculoză - fiecare din cei doi agenţi infecţioşi crescând gravitatea şi viteza de evoluţie a celuilalt. Numărul noilor cazuri de tuberculoză este printre cele mai ridicate din lume (peste 300 la 100.000 de persoane)

şi printre ele figurează o proporţie îngrijorătoare de infecţii multirezistente. Chiar 'ultrarezistente', care nu răspund nu răspund la tratamente nici de prima, nici de a doua linie.

În ţările din fosta Uniune Sovietică, incidenţa globală a tuberculozei este mult mai mică decât în Africa. Dar în anumite regiuni, cazurile de infecţii multirezistente ating niveluri alarmante: în Caucaz peste 10%, iar în Uzbekistan până la 50%, precizează un reprezentant al organizaţiei Medici fără frontiere.

Iar ceea ce se ascunde în spatele acestui bilanţ consternant este abandonarea, timp de mai multe decenii, a cercetării-dezvoltării în domeniul tuberculozei. La toate nivelurile. Cel al diagnosticării, bazate în urmă cu peste un secol pe colectarea şi cultura sputei, metodă de lungă durată şi care permite detectarea a doar jumătate din cazuri. Cel al medicamentelor, prost adaptate la suşele multirezistente şi cu atât mai puţin adaptate la cele ultrarezistente. Cel al vaccinului, vechiul BCG, a cărui eficienţă este încă limitată şi care în unele ţări, precum Franţa, nu mai este obligatoriu.