Rata mortalităţii din cauza cancerului pulmonar este uimitoare

Pacienţii îmi dau mereu un răspuns greşit când îi întreb: "Ce tip de cancer ucide mai multe femei decât orice altă boală malignă?" Ei răspund: "Cancerul la sân". Dar cancerul pulmonar ucide mai multe femei decât cancerul la sân şi cel colono-rectal la un loc. Cu toate acestea, există speranţă pentru ambele sexe.

Din păcate, există o reacţie interesantă, recurentă şi deprimantă, în special pentru nefumatorii care ajung să aibă cancer pulmonar. Când o persoană află despre cineva că are cancer la sân, întotdeauna există un sentiment compătimitor.

Dar când află că o persoană are cancer pulmonar, prima întrebare care cu certitudine urmează este: "A fost fumător(oare)?" Este o observaţie ce pune un stigmat nedrept asupra nefumătorilor.

Acest lucru s-a întâmplat şi cu văduva lui Christopher Reeves. Ea a făcut cancer pulmonar, dar nu a fumat niciodată. A fost o etichetă tragică pentru o soţie care şi-a dedicat atât de mulţi ani ajutării soţului ei bolnav.

În acest an, alţi 110.000 de bărbaţi nord-americani şi alte 90.000 de femei nord-americane vor muri de această boală. Din acest număr, 10 la sută dintre bărbaţi şi 20 la sută dintre femei nu au fumat niciodată.

S-ar putea crede că dacă fumătorii vor afla despre numărul foarte mare de victime, vor face tot ce pot pentru a renunţa la fumat.

Pacienţii cu cancer la sân au o şansă de 85 la sută să supravieţuiască şi cinci ani după ce au fost trataţi. Cei trataţi pentru cancer pulmonar au o şansă de 85 la sută să fie morţi. Şi la 10 ani după ce au urmat tratament pentru cancer la sân, pacienţii au de patru ori mai multe şanse să supravieţuiască.

Publicitate

Nu se ştie de ce nefumatorii dezvoltă această boală. Un studiu suedez a constatat o creştere a frecvenţei cancerului pulmonar la cei expuşi la gazul rezidenţial radon, un produs format prin descompunerea uraniului. Dar alte studii nu au reuşit să susţină acest rezultat.

Alţi cercetători leagă cancerul pulmonar de cicatricile ce apar după crize recurente de pneumonie, tuberculoză şi alte boli. Dar şi mai multe persoane asociază această boală malignă cu expunerea atmosferică la o varietate de produse.

Ce aţi spune de genetică? Poziţionarea izolată a Islandei a dus la o bază naţională unică de date genealogice. Acest lucru a permis cercetătorilor să identifice conexiuni între familii de la înfiinţarea ţării, în special într-un studiu asupra 2.756 de pacienţi diagnosticaţi cu cancer pulmonar între 1955 şi 2002.

Studiul a concluzionat că anumite familii sunt mai predispuse la contractarea cancerului pulmonar comparativ cu altele. De fapt, raportul de la Spitalul universitar Landspitali din Reykjavik susţine că riscul se extinde dincolo de familia principală. Deci, mătuşile, unchii, verii, nepoatele şi nepoţii sunt supuşi acestui risc, dar la niveluri mai mici decât familia principală.

Studiul islandez a subliniat că, deşi genetica pare să joace un rol în dezvoltarea cancerului pulmonar, fumul joacă un rol dominant.

Vestea este deprimantă deoarece se pot spune prea puţine în acest moment despre îmbunătăţirea diagnosticării şi tratamentului cancerului pulmonar. Rata mortalităţii subliniază acest lucru. În ciuda tomografiilor şi RMN-urilor de înaltă tehnologie, fumătorii vor continua să moară dacă nu se lasă de fumat - un obicei prostesc şi iraţional.

Dacă fumătorul îndeplineşte această sarcină, atunci veştile sunt bune. La câteva minute după ultima ţigară, corpul începe o serie de modificări recuperatoare care continuă pe parcursul timpului. De exemplu, la 20 de minute după ultimul fum, tensiunea arterială scade, ritmul cardiac scade şi temperatura corpului, a mâinilor şi picioarelor creşte la normal.

După încă opt ore, nivelul de monoxid de carbon din sânge scade la normal, iar nivelul de oxigen devine normal. După 24 de ore, riscul de atac coronarian scade. Iar după 48 de ore, terminaţiile nervoase încep să lucreze din nou pentru a îmbunătăţi mirosul şi gustul.

Pe parcursul următoarelor trei luni, circulaţia se îmbunătăţeşte, funcţia pulmonară creşte până la 30 la sută şi mersul pe jos devine mai uşor. Foştii fumători observă că între una şi nouă luni, experimentează mai puţină tuse, congestie a sinusurilor, oboseală, dificultăţi de respiraţie şi au mai multa energie.

La doar un an mai târziu, riscul de atac coronarian a scăzut cu un uimitor 50 la sută. Iar în 10 ani, şansa de a dezvolta cancer pulmonar este similară cu cea a unui nefumator.

Având în vedere aceste cifre, cu siguranţă că orice persoană sănătoasă mintal ar renunţa imediat la ţigări.

Dr. Gifford-Jones este un jurnalist medical ce deţine un cabinet medical privat din Toronto. Site-ul său este DocGiff.com. El poate fi contactat la Info@docgiff.com