Răspunsul clujenilor la Roşia Montana: “Vrem natură nu cianură”

În cursul zilei de 3 septembrie 2013, în Piaţa Unirii din Cluj s-a organizat un alt protest împotriva proiectului Roşia Montana Gold Corporation. Protestul a început în jurul orei 19 şi a fost format din câteva sute de participanţi, ajungând în punctul său culminant la aproximativ 1.000 de oameni. S-au putut vedea tot felul de steaguri, pancarte şi lozinci împotriva cianurii şi dictaturii.

Se cunoaşte foarte bine faptul că românul s-a născut poet, iar când vine vorba de proteste, inventivitatea şi imaginaţia românilor este foarte bogată. Astfel că lozincile scrise şi cântate au reiterat din plin asta: “Salvaţi Roşia Montana”, “Ponta, nu uita, va veni şi ziua ta”, “Revoluţia începe la Roşia Montana”, “Vrem natură nu cianură”, “Guvernul trădării a pus capăt răbdării” şi altele.

Jandarmeria a estimat aproximativ 700 de persoane în jurul orei 20. Protestatarii au ajuns apoi, în jur de ora 20.15, în faţa Prefecturii Cluj şi s-au aşezat pe jos, poliţia estimând în acel moment, peste 1.000 de participanţi. Circulaţia mijloacelor de transport a fost blocată pentru o bună perioadă de timp pe jumate de drum, astfel că doar autobuzele ce veneau dinspre strada Memorandumului puteau circula spre cartierul Măreşti. Oana Boc, soţia primarului Emil Boc a participat şi ea la protest, după ce mai participase şi duminică 1 septembrie în Piaţa Unirii Cluj la protestul de atunci. De asemenea, în Piaţa Unirii a mai venit şi solistul trupei Luna Amară, Mihnea Blidariu, care a participat pe 1 şi 2 septembrie la protestele din Bucureşti.

În jurul orei 21.10 convoiul a ajuns în faţa Primăriei Cluj, unde s-au cântat iar lozinci. La ora 22.00 protestatarii au ajuns în faţa Casei de Cultură a Studenţilor unde s-au aşezat iar pe jos. După aproximativ 10 minute au plecat spre Piaţa Unirii, locul iniţial al protestului.

Cum a fost protestul? Paşnic şi de bun-simţ, simţindu-se binecunoscuta politeţe a clujenilor. Însă oamenii au fost hotărâţi în acţiunea pe care au întreprins-o şi păreau hotărâţi să oprească dezastrul natural iminent de la Roşia Montana.

S-au putut vedea bannere pe care scria mare şi clar “Solidaritate cu Bucureşti”, lucrurile devenind cât se poate de clare: protestele vor continua, şi mai mult decât până acum, vor strânge din ce în ce mai mulţi români cărora le pasă de propria sănătate, de propria natură, de propriul viitor, dacă guvernanţii vor continua proiectul Roşia Montana.