Răspunderea materială a angajatorului faţă de salariat în Republica Moldova

În mod general, obligaţia de reparare atât a prejudiciului material, cât şi a celui moral cauzat salariatului de către angajator apare în cazurile:

a. refuz neîntemeiat de angajare.Potrivit art. 47 alin. (1) din Codul Muncii al R. Moldova, refuzul neîntemeiat de angajare este interzis. Legislaţia muncii interzice, în acest sens, orice limitare, directă sau indirectă în drepturi ori stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte la încheierea contractului individual de muncă în funcţie de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opţiune politică sau origine socială.

Orice refuz neîntemeiat de angajare poate fi contestat în instanţa de judecată.

În toate cazurile de refuz neîntemeiat de angajare în muncă, persoanei neangajate şi căreia i s-a cauzat un prejudiciu i se compensează paguba cauzată cu suma egală cu salariul pentru funcţia pe care i s-a refuzat angajarea. Însă, în cazul refuzului neîntemeiat de angajare a persoanei, care continuă să activeze la locul precedent de muncă (de exemplu, a fost anunţat un concurs), repararea prejudiciului va avea loc doar în situaţia existenţei diferenţei de salarii între locul precedent de muncă şi locul unde i-a fost refuzată angajarea neîntemeiat;

b. eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.Persoanelor eliberate ilegal li se compensează salariul pentru toată perioada lipsei forţate de la serviciu până la data restabilirii în funcţie. Salariaţilor transferaţi ilegal la o altă muncă li se compensează diferenţa de salariu de la funcţia transferată (în caz de transfer real la o altă funcţie) sau salariul deplin (în situaţia neacceptării transferului de către salariat) pentru toată perioada transferului ilegal;

c. staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art. 80 din CM);

d. reţinerea eliberării carnetului de muncă.Potrivit art. 67 alin. (5) din CM al RM, la încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu. Aşadar,reţinerea eliberării carnetului de muncă peste termenul prevăzut de lege constituie o privare ilegală de posibilitatea de a munci din partea angajatorului, de aceea acesta din urmă este obligat să compenseze persoanei respective salariul mediu ratat pentru toată perioada reţinerii carnetului de muncă. În cazul angajării persoanei, căreia i s-a reţinut carnetul de muncă, la un alt serviciu, fără carnetul de muncă, compensaţia pentru reţinerea carnetului de muncă se efectuează doar pentru diferenţa de salarii dintre locul precedent (dacă era mai mare) şi cel actual;

e. reţinerea plăţii salariului.Pierderile cauzate de neachitarea la timp a salariului se compensează prin indexarea obligatorie a salariului neachitat şi se referă la sumele datorate, fie pentru munca efectiv prestată în favoarea unităţii în cazul când salariatul continuă să muncească, fie pentru privarea ilegală de dreptul de a munci în cazul constatării acestei încălcări prin legătură cauzală cu situaţia când unitatea nu a achitat salariul persoanei eliberate.

În anul 2010 alin (3) din art. 145, Codul Muncii al R. Moldova, a fost abrogat. El prevedea că indexarea se va efectua numai în cazul dacă coeficientul de inflaţie în perioada neachitării, care se calculează de la data scadenţei până la achitarea efectivă, este de minimum 2%, astfel ar reieşi că în prezent indexarea se va efectua oricând indiferent de coeficientul de inflaţie.

f. reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu.Concomitent cu eventuala indexare a salariului neachitat de către angajator persoanei eliberate, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare din serviciu sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plăteşte suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1% din suma neplătită în termen (art. 330 alin. (2) din Codul Muncii al R. Moldova);

g. răspândire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc), a informaţiilor calomnioase despre salariat.Răspândirea de informaţii calomnioase despre salariat atât în timpul activităţii, cât şi după eliberarea lui poate genera repararea prejudiciului material şi moral de către angajator, a cărui mărime este determinată de instanţa de judecată, reieşind din circumstanţele cauzei, din cheltuielile suportate şi suferinţele aduse salariatului;

h. neîndeplinire în termen a hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.În acest sens, menţionăm că, potrivit art. 256 din Codul de Procedură Civilă al R. Moldova, hotărârea judecătorească, prin care angajatorul este obligat la plata salariului şi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, urmează a fi executată imediat.

Aşadar, cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să emită ordinul corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.

Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul angajatorului sau dacă ordinul nu a fost emis în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării cererii scrise a salariatului, acesta din urmă este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă apărut.

Dacă însă obiectul acţiunii este complex, adică constituit din mai multe capete de cerere, printre ele fiind şi repararea prejudiciului ca un capăt de cerere subsecvent (de exemplu: cerinţele de restabilire în funcţie şi repararea prejudiciului moral), acţiunea se va soluţiona direct în instanţă, nefiind necesară respectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului.

Valentina Stratulat este licenţiată în dreptul penal şi master în dreptul constituţional şi administrativ în R. Moldova