Raport Promo-LEX: Prezenţa militară rusă pe teritoriul transnistrean şi impactul asupra situaţiei drepturilor omului

Prin semnarea Acordului bilateral din 21 iulie 1992, care este considerat primul şi cel mai important document cu referire la războiul din stânga Nistrului, care a durat circa 5 luni, Federaţia Rusă, practic, şi-a recunoscut direct calitatea de parte în conflict, precum şi influenţa sa decisivă asupra evenimentelor din această parte a teritoriului Republicii Moldova.

Mai mult decât atât, experţii Promo-LEX, autori ai raportului, au ţinut să puncteze că Acordul respectiv stabileşte:

- încetarea focului şi retragerea de pe poziţiile de luptă a trupelor şi tehnicii militare;

- crearea unei zone de securitate care însă nu a fost delimitată imediat, fapt ce a permis ulterior preluarea abuzivă a controlului asupra unor teritorii, inclusiv localităţi de către administraţia de facto, susţinută de Federaţia Rusă;

- instituirea Comisiei Unificate de Control (CUC);

- declararea oraşului Bender (mun.Tighina) drept localitate de reşedinţă a CUC şi zonă cu regim deosebit de securitate, unde ordinea publică este asigurată de CUC în interacţiune cu structurile poliţieneşti constituţionale dar şi cu cele ale miliţiei separatiste;

- libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi a persoanelor.

„Acordul moldo-rus din 1992 practic nu a avut niciun impact asupra drepturilor omului. Deşi este prevăzut expres dreptul la libera circulaţie, în realitate, după război, contrar tuturor garanţiilor ruseşti, administraţia de facto şi-a consolidat controlul asupra teritoriului ocupat, instalând posturi de control, limitând astfel circulaţia persoanelor, mărfurilor şi serviciilor.

Odată cu limitarea accesului în teritoriul controlat, populaţia regiunii a devenit ostatica regimului de facto. Nu au existat careva organizaţii naţionale sau internaţionale care ar fi monitorizat situaţia privind respectarea drepturilor omului, fapt ce a permis administraţiei şi structurilor paramilitare să acţioneze după bunul plac şi în condiţii de impunitate totală”, se arată în raportul Promo-LEX.

Totodată, experţii au menţionat că după Acordul bilateral din 21 iulie 1992, a urmat semnarea altor două Acorduri între Guvernul Republicii Moldova şi cel al Federaţiei Ruse privind condiţiile retragerii unor structuri militare pe teritoriul Rusiei.

Ulterior, a urmat însă o perioadă destul de îndelungată în care Rusia a tatonat până în prezent terenul în vederea amânării momentului evacuării trupelor sale din R.Moldova, chiar dacă sunt documentate numeroase acţiuni, declaraţii şi negocieri, care accentuează această necesitate.

Aşadar, experţii Promo-LEX au scos în evidenţă faptul că retragerea trupelor ruse de pe teritoriul RM a devenit un proces tot mai dificil pentru autorităţile R.Moldova, în timp ce administraţia separatistă îşi consolidează puternic şi rapid controlul asupra teritoriului.

Din raport mai aflăm că la 21 octombrie 199, R.Moldova şi Federaţia Rusă au semnat totuşi un Acord privind statutul juridic, modul şi condiţiile de retragere a unităţilor militare ale Federaţiei Ruse, stabilite temporar pe teritoriul R.Moldova, Acord care însă nu a fost ratificat de către Federaţia Rusă.

În aceste circumstanţe, Promo-LEX a ţinut să menţioneze şi faptul că după 1992 a crescut treptat implicarea OSCE în regiune, care de asemenea reitera necesitatea retragerii imediate a trupelor militare ruse din Moldova. Cu regret, însă, nici măcar Misiunea OSCE în Moldova nu a fost capabilă să impună sau să contribuie la respectarea obligaţiunilor asumate de Federaţia Rusă în 1994, precum şi în 1999.

„După 27 de ani ai Misiunii OSCE în Moldova, putem concluziona că niciun obiectiv practic nu este realizat, iar situaţia drepturilor omului este o problemă ignorată şi în mod ostentativ exclusă din orice format al negocierilor. În toată această perioadă lungă, practic nu au fost misiuni de monitorizare a situaţiei privind respectarea drepturilor omului.

Nici Misiunea OSCE şi nici o altă instituţie internaţională, oficial, nu au insistat asupra instituirii unor mecanisme sau instrumente de monitorizare, măsurare şi redresare a situaţiei privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”, se mai arată în raport.

Totodată, au menţionat experţii, toate acţiunile autorităţilor moldoveneşti s-au limitat la declaraţii, scrisori şi discursuri diplomatice, în timp ce Federaţia Rusă continuă să ofere suport multilateral regimului separatist de la Tiraspol, inclusiv prin adoptarea unor documente ce sfidează normele dreptului internaţional şi documentele bilaterale semnate cu RM.

„Un document destul de interesant din această perioadă este şi Stenograma prescurtată a audierilor parlamentare din Duma de Stat a FR din 9 decembrie 1997 cu tema ”Rusia-Moldova-Transnistria. Interesele strategice ale Rusiei”.

Aceste discuţii în Parlamentul rus, pe lângă faptul că reprezintă o gravă încălcare a normelor dreptului internaţional şi a documentelor bilaterale cu RM, este o recunoaştere oficială a faptului că Federaţia Rusă a contribuit la crearea, consolidarea şi susţinerea plenară a acestei entităţi şi deţine controlul total asupra teritoriului prin intermediul unui grupe de persoane, sprijinite de prezenţa sa militară”, au punctat experţii.

Potrivit raportului, statutul regiunii transnistrene nu este considerat liber de către Freedom House cu un scor de 24/100, cel mai slab punctaj înregistrând libertăţile civile, iar libertatea presei este punctată cu 0 din 4. Raportul mai scoate în evidenţă şi hărţuirea presei de către administraţia regiunii, care restricţionează accesul la informaţie şi cenzurează presa independentă.

Alte probleme identificate în urma analizei sunt problema libertăţii de exprimare şi a accesului la justiţie. Potrivit Expertului ONU T. Hammarberg, în regiunea transnistreană a R.Moldova persistă şi problema torturii şi detenţiei arbitrare, la fel cu alte abateri într-o măsură mai mare sau mai mică.

Experţii Promo-LEX au ţinut să sublinieze că în prezent, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova staţionează două contingente militare ruseşti. Primul este Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), care ar proteja depozitele de muniţii ce aparţin Federaţiei Ruse, iar cel de-al doilea contingent de militari ar participa la misiunea de pacificare.

„Din perspectiva CEDO, staţionarea armatei ruse în principal formează o aşa-numită legătură 'jurisdicţională' a Federaţiei Ruse cu regiunea transnistreană. Curtea Constituţională a RM a ajuns la concluzia că Federaţia Rusă nu şi-a retras trupele sale de ocupaţie din estul ţării, ci, dimpotrivă, şi-a consolidat prezenţa militară, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială şi neutralitatea permanentă a R.Moldova, precum şi a dreptului internaţional”, au conchis experţii.