Raport Foreign Policy: Aroganţa CIA a dus la expunerea şi executarea a 30 de agenţi CIA în China

Un nou raport bombă de la Foreign Policy dezvăluie că aproximativ 30 de agenţi CIA şi alţi agenţi care lucrau în China ar fi fost identificaţi şi executaţi de serviciul chinez de contraspionaj într-o perioadă de doi ani, după ce serviciul de inteligence chinez s-a infiltrat în sistemul de comunicare criptat al CIA.

Ştirile despre execuţii au ieşit la suprafaţă cu câteva luni în urmă, însă au fost rapid muşamalizate de războiul dintre Donald Trump şi membri marcanţi ai fostei administraţii americane în frunte cu Barack Obama.

Raportul are la bază declaraţii ale unor foşti şi actuali oficiali nenumiţi ai CIA, care au participat la un program de creare a unei reţele de spioni în China. Spionii din China comunicau cu agenţii lor de legătură din CIA prin intermediul unui sistem online la care te puteai conecta de pe orice laptop sau calculator.

Dar la sfârşitul anului 2010, când autorităţile chineze au început să spulbere reţeaua de spioni prin interogatorii şi execuţii, CIA a fost şocată, potrivit afirmaţiilor unui fost oficial, şi timp de 8 ani, FBI-NSA-CIA au pornit o investigaţie comună pentru a obţine răspunsuri în legătură cu ce a mers greşit în ce este considerat de mult drept “unul dintre cele mai mari eşecuri al CIA din ultimele decenii”.

Pentru prima dată, se pare că unele răspunsuri au fost făcute publice. Răspunzând la propria-i întrebare, “Cum au putut chinezii să elimine reţeaua?”, Foreign Policy susţine: “Acum, după aproape 8 ani, se pare că agenţia a lucrat neglijent la sistemul de comunicare folosit pentru a interacţiona cu sursele sale, au declarat cinci actuali şi foşti oficiali ai sectorului de informaţii. CIA a importat sistemul de la operaţiunile sale din Orientul Mijlociu, unde mediul online era considerat a fi mai puţin periculos, şi aparent a subestimat abilitatea Chinei de a-l compromite”.

Oficiali CIA au descris o imagine care cuprinde atât aroganţă din partea agenţilor americani, cât şi abilităţi şocant de sofisticate deţinute de hackerii chinezi de stat, pentru a obţine acces în sistemul de comunicare al CIA, despre care SUA a crezut în mod eronat că era impenetrabil.

Un oficial a fost citat afirmând: “Atitudinea a fost că ne descurcăm, că nu putem fi atinşi”.

“Aţi putea spune că chinezii nu au mers la nimereală. Ministerul chinez al Securităţii de Stat [care se ocupă cu spionajul extern şi securitatea internă] întotdeauna ridica oamenii potriviţi”, a declarat unul dintre oficiali pentru Foreign Policy. “Când lucrurile au început să se înrăutăţească, s-au deteriorat rapid”.

Ştirile privind ridicarea şi arestarea a 12 sau mai mulţi spioni în China a fost dezvăluită pentru prima dată într-un articol din mai 2017 publicat de New York Times, însă surse ale Foreign Policy susţin că de fapt a fost vorba de aproximativ 30 de agenţi, unii oferind o cifră chiar mai mare. Raportul Foreign Policy conţine următoarea frază: “Toţi agenţii CIA arestaţi de serviciile chineze de informaţii în această perioadă de timp au fost în cele din urmă ucişi, au declarat foşti oficiali”.

Oficiali au afirmat pentru Foreign Policy că singura explicaţie plauzibilă pentru modul în care au reuşit chinezii să expună cu acurateţe şi atât de rapid un număr atât de mare de spioni ar putea fi spargerea sistemului secret de comunicare.

Ofiţerii CIA au explicat că atunci când era recrutat un nou agent, persoana respectivă comunica la început cu managerul său prin intermediul unui sistem primar creat pentru a ascunde restul reţelei, construit având în vedere că noul agent putea să fie un dublu agent. După verificări ulterioare noul agent era introdus pe platforma principală de comunicare – a cărei exploatare a fost considerată potenţial mult mai periculoasă din moment ce ar fi putut dezvălui operaţiuni secrete mai ample în China.

Dar Foreign Policy consideră că sistemul primar avea o eroare de programare, şi din interiorul său se putea avea acces la sistemul principal, de unde se putea avea acces la comunicările între agenţi.

Aşa că CIA presupune acum că un singur agent dublu sau o singură expunere şi arestare a unui agent american ar fi putut, prin urmare, să fi dus la crearea unei breşe în întreaga reţea secretă de spionaj din China, la care CIA a lucrat până în acel moment pentru a o menţine foarte compartimentată.

Foreign Policy explică posibilul rol jucat de fostul ofiţer CIA Jerry Chung Shing Lee – arestat în luna ianuarie a acestui an pentru că ar fi încercat să ofere spionilor chinezi informaţii strict secrete despre activităţile CIA în China – în expunerea identităţilor agenţilor secreţi. Lee este un cetăţean american care a ieşit din CIA în 2007, unde s-a ocupat din 1994 de surse de informaţii din China.

Potrivit Foreign Policy: “În timpul investigaţiei comune FBI-NSA-CIA, grupul de lucru a identificat trei potenţiale cauze ale eşecului, au precizat foşti oficiali: un posibil agent a furnizat autorităţilor chineze informaţii despre reţeaua de spionaj a CIA; unele dintre activităţile de spionaj ale CIA au fost neglijente şi s-ar putea să fi fost detectate de autorităţile chineze; sau sistemul de comunicare a fost compromis. Investigatorii au concluzionat că o ‘confluenţă şi combinare a evenimentelor’ a dus la eliminarea reţelei de spioni, conform unuia dintre foştii oficiali.

“În cele din urmă, oficiali ai serviciului american de contraspionaj l-au identificat pe Lee, un fost ofiţer CIA care a lucrat intensiv în Beijing, ca fiind un probabil informator al Chinei. Documente apărute în dosarul său sugerează că Lee s-a aflat în contact cel puţin din 2011 cu agenţii săi de legătură din Ministerul chinez al Securităţii de Stat”.

Acest lucru nu explică totuşi, desconsipirarea petrecută în 2010. În plus, oficialii CIA implicaţi în operaţiunile din China au subliniat că nici măcar Lee – deşi ocupase o poziţie relativ înaltă în operaţiuni – nu a avut suficient acces pentru a reuşi să expună întreaga reţea de operaţiuni.

Oficiali au explicat pentru Foreign Policy că “Informaţiile despre sursele lor sunt atât de compartimentate încât Lee nu le-ar fi cunoscut identităţile”. Astfel, a rezultat următoarea concluzie: “Acest fapt şi altele au consolidat teoria că China a reuşit să spioneze comunicaţiile între agenţi şi intermediarii lor din CIA”.

Un alt detaliu interesant în raportul Foreign Policy este acela că CIA a decis să folosească un sistem de comunicaţii bazat pe Internet utilizat anterior în Orientul Mijlociu, dar care nu era potrivit pentru a evita sistemele mult mai sofisticate de supraveghere şi securitate ale Chinei.

După cum a explicat Foreign Policy: “Sistemul nu a fost proiectat pentru a rezista monitorizării unui loc precum China, unde CIA are de înfruntat un serviciu de informaţii foarte sofisticat şi un mediu online complet diferit” faţă de cel din Orient.

Între timp, o altă întrebare presantă, pe care Foreign Policy nu pare să o adreseze, este următoarea, potrivit Zero Hedge: din cauza posibilităţii ca regimul comunist de la Beijing să fi eliminat întreaga reţeaua de ochi şi urechi a CIA de pe teritoriul său şi din cauza subestimării capabilităţilor de hacking ale chinezilor, este cumva SUA acum complet oarbă în ceea ce priveşte China?