Raport de Dezvoltare Umană: Sărăcia a pus stăpânire pe satele Moldovei

Discrepanţa dintre spaţiul urban şi cel rural la nivel de sărăcie absolută este considerabilă – 19% persoane la limita sărăciei la sate comparativ cu 5% la oraşe. Cele mai sărace persoane cheltuie cel mai mult pe alimente, servicii comunale, ceea ce îi face vulnerabili la şocuri economice. Pe lângă inegalităţile monetare, cele mai vulnerabile grupuri – femeile, persoanele cu dizabilităţi, persoanele în etate, tinerii – sunt expuse la inegalităţi sociale, în domeniile educaţiei, sănătăţii, accesului la servicii de calitate, participării. Acestea sunt doar unele constatări ale Raportului Naţional de Dezvoltare Umană 2015-2016, lansat miercuri la Chişinău de către Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) Moldova şi Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale IDIS “Viitorul”.

Regiunile Republicii Moldova sunt de 4-4,5 ori mai subdezvoltate decât municipiul Chişinău. La nivel regional PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare este mic. Astfel, în municipiul Chişinău puterea de cumpărare este 4,2 USD, regiunea de nord – 3,3 USD, UTA Găgăuzia – 2,8 USD, regiunea de sud – 2,7 USD, iar în regiunea centru puterea de cumpărare este de 2,5 USD.

Potrivit Raportului, pe fundalul inegalităţilor economice raportul între venituri şi cheltuieli al populaţiei din mediul rural şi cea din mediul urban înregistrează o tendinţă stabilă de descreştere. Creşterea economică a R. Moldova a fost compromisă puternic de criza din sistemul bancar prin dispariţia unei sume de circa 13% din PIB, lovind în nivelul de trai mediocru al celei mai mari părţi din populaţia ţării, deprecierea leului şi procedura de insolvabilitate pentru 3 bănci importante prin atacul concertat al unor reţele criminale transnaţionale.

Unul dintre cele mai vulnerabile grupuri ale populaţiei afectate de riscul sărăciei sunt pensionarii. Rata sărăciei în gospodăriile casnice conduse de pensionari a constituit 14,6%, ceea ce este de 1,3 ori mai mult decât media naţională. Vulnerabilitatea acestei categorii de persoane este generată de mărimea mică a pensiilor, care reprezintă principala sursă de venit pentru acest grup al populaţiei.

Potrivit cercetării PNUD Moldova, dependenţa moldovenilor de transferurile de bani din străinătate rămâne a fi una destul de mare. Intensificarea proceselor migraţiei de muncă au generat şi o creştere a transferurilor băneşti care alcătuiesc în prezent o sursă semnificativă pentru bugetul gospodăriilor. În medie, în 2015 acestea au constituit 17,4% din totalul ve­niturilor gospodăriilor casnice, inclusiv, 11,8% în mediul urban şi 23,4% în mediul rural.

Femeile continuă să câştige în medie cu 12% mai puţin decât bărbaţii. Cele mai mari decalaje salariale de gen în defavoarea femeilor au fost înregistrate în sectoarele: informaţii şi comunicaţii (-23%), industrie (-18,3%), artă, recreere şi de agrement (-15,1%).

Dezvoltarea umană nu se limitează doar la venituri, ci presupune şi acces la servicii de bază. În mediul rural, opt din zece fântâni sunt poluate. Doar 43% dintre locuitorii satelor au acces la apă potabilă, faţă de 90% dintre cei din mediul urban. Astfel, cele mai sărace pături ale populaţiei cheltuiesc în medie până la 15% din venitul disponibil pentru a-şi permite servicii de alimentare cu apă potabilă şi canalizare de standard minim, pentru care costurile sunt prea mari.

Inegalităţi există şi la capitolul accesului la serviciile publice a persoanelor cu dizabilităţi. Peste 70% dintre instituţiile publice nu sunt echipate cu rampe de acces.

“Considerăm inegalităţile ca devieri de la media favorabilă, şi anume de la rezultatul mediu al dezvoltării umane”, a menţionat Dafina Gerceva, coordonatoare rezidentă ONU şi reprezentantă permanentă PNUD în Moldova.

Igor Munteanu, directorul executiv al IDIS “Viitorul” a atenţionat că Raportul constată deprinderi incompatibile cu democraţia şi economia de piaţă, cu statul de drept şi mecanismele constituţionale de protejare a libertăţilor civile în R. Moldova. “Raportul abordează cea mai puternică provocare a Republicii Moldova, în acest moment, - însărăcirea populaţiei, diminuarea standardelor de bună guvernare, înstrăinarea cetăţenilor de procesul decizional, care descriu o tendinţă nefericită spre un model care generează inegalităţi. De fapt, dacă există atâtea fenomene de excluziune socială, de marginalizare şi migraţie, înseamnă că trebuie să se schimbe politicile care nu au reacţionat la alertele acestor probleme.”

Autorii publicaţiei recomandă orientarea politicilor şi strategiilor autorităţilor de la Chişinău spre dezvoltarea clasei de mijloc, pentru că aceasta reflectă o categorie mare de populaţie, care ar avea acces la servicii de calitate, ceea ce ar contribui la o dezvoltare umană durabilă. Totodată, e nevoie de a spori creşterea capacităţii de rezistenţă/adaptare la şocurile externe şi dezastrele naturale, care îi afectează pe cei mai vulnerabili şi excluşi.