Putin, sexualitatea şi valorile

La Moscova, Vladimir Putin tocmai a declarat că doreşte să apere “valorile morale tradiţionale” şi să se opună “pseudo-valorilor” occidentale.

O nouă era iată se naşte! Putin, fost ofiţer al uneia dintre cele mai criminale organizaţii ale planetei – KGB – se anunţă noul cavaler al vechilor valori morale.

Uitate sunt atacul din 2008 asupra Georgiei, adăpostirea lui Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun - presupuşii asasini ai lui Litvinenko - a căror extrădare a fost cerută vehement de Marea Britanie. Sau asasinarea curajoasei jurnaliste Anna Politkovskaia – împuşcată în cap, ca un câine, în scara blocului în care locuia – despre care Putin n-a catadicsit să spună decât că “nu era o jurnalistă prea bună, oricum”. Şters din memorie se vrea cazul lui Magnitsky, contabilul stâlcit în bătaie în închisoare, pentru că a descoperit afacerile necurate ale asociaţilor Kremlinului.

Calul dreptăţii pe care doreşte Putin să se urce este construit în jurul problemei drepturilor homosexualilor. Agenda drepturilor minorităţilor sexuale, avansată agresiv de ţările puternic industrializate ale omenirii găseşte un răspuns hotărât, încăpăţânat în cele mai puţin avansate, mai tradiţionale, în special din Europa de Est, ortodoxe, precum şi ţările preponderent catolice, etc. Aşa că devine lesne de folosit de tirani şi regimuri corupte, în stânga sau dreapta pentru a ruina, dezbina şi corupe mai departe.

Un aspect ar fi că din această perspectivă, Putin ar putea fi, cel mult, doar cavalerul care îşi propune să ne apere împotriva homosexualilor. Cine ne apără însă de Putin însuşi? Valorile morale tradiţionale – la care face el referire – sunt mult, infinit mai mult decât orientările sexuale.

Al doilea aspect ar fi cel legat de confuzia privind problema în speţă. Putin se foloseşte de comunitatea homosexuală, pentru a atinge alte scopuri – geopolitice. Dar opţiunile din dormitor ar trebui să stea acolo unde le este locul – în dormitor - cred că este până la urmă o problemă de alegere personală şi în orice caz, intimă. În orice caz nu văd de ce ar trebui scoasă în stradă. Iar ridicarea ei la rang de motiv de rift geopolitic, de către Putin, pare că stinge focul, dar de fapt îl înteţeşte.

Mi se pare ridicol să mă simt mândru că sunt heterosexual, la fel cum nu am reuşit să înţeleg niciodată de ce ar trebui să fie cineva mândru pentru că este homosexual. Aşa că în mod logic, politica militantă agresivă a comunităţii homosexuale mi s-a părut întotdeauna suspectă. La fel de suspectă fiind absolutizarea pricincipiului de politically correctness şi preluarea agendei respective de către ţările industrializate. La urma urmei cele două orientări sexuale nu sunt egale în faţa naturii. Dacă toţi am fi homosexuali, omenirea ar dispărea după o singură generaţie.

Noi, cei moderni, n-avem nicio şansă. Nu reuşim decât să cutreierăm, buimăciţi de cifre, stresaţi de necredinţă şi bolnavi de confort, prin labirintul maţelor şi celulelor, al biţilor, al studiilor care se bat cap în cap şi al ştiinţelor “exacte” care operează cu noţiuni neexplicate, căutând fericirea

Tocmai asta este problema societăţii moderne – este plină de false valori, false modele, false absolutizări şi - până la urmă - autodistrugere.

Noi oamenii am ajuns nişte închinători la bani, cifre şi la noţiuni definite de alţi oameni, pe care nici nu prea mai încercăm să ni le explicăm fundamental. Titani ai ştiinţei – Newton şi Einstein în particular - vorbeau despre Bine şi Rău şi despre Forţe Divine, conştiinţe superioare, cărora încercau să le înţeleagă existenţa şi sensul. Tocmai pentru că aveau acces, intuitiv sau nu, la adevăruri metafizice, mă gândesc că le-a fost uşor să le descopere pe cele fizice.

Dacă ei au putut să se ridice până la stele călăuziţi de credinţa lor în Divin, noi, cei moderni, n-avem nicio şansă. Nu reuşim decât să bâjbâim, buimăciţi de cifre, stresaţi de necredinţă şi bolnavi de confort, prin labirintul maţelor şi celulelor, al biţilor, al studiilor care se bat cap în cap şi al ştiinţelor “exacte” care operează cu noţiuni neexplicate, căutând fericirea. Cumva, am fost făcuţi să credem că ceva atât de înalt nu se găseşte printre stele, ci printre glande.

Dintre ecuaţiile printre care ne-am înţepenit, am ajuns să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor. Nu mai avem mari şanse de a înţelege că tradiţiile morale nu echivalează cu orientările sexuale şi nici nu ne vom putea da seama lesne că regii societăţii moderne, fie ei entertaineri, finanţişti sau politiceni, nu pot fi decât goi de conţinut aşa cum viaţa pe care ne-am aranjat-o singuri nu poate fi decât goală de măreţie.

Am omis de-atâta vreme să apărăm Adevărul, încât am ajuns să trăim în minciună. Am devenit minusculi într-o lume în care valorile sunt false, luptele sunt false şi eroii noştri sunt şi ei de mucava. Adevărată este numai confuzia care stă să ne înghită.