Psihiatria modernă. Mai mult rău decât bine?

COMENTARIU

Psihiatria modernă s-a rătăcit de la drumul său. Problemele de sănătate mintală şi bolile mintale cronice ar trebui să fie o prioritate pentru toate societăţile, iar stigmatul ar trebui contestat la fiecare nivel. Dar potrivit Centrelor americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), un nivel uimitor de 25 la sută din populaţie este considerat a avea o "boală mintală" [1].

Această cifră este atât de mare încât singura concluzie este că psihiatria tratează normalitatea şi s-a angajat într-o formă de supradiagnosticare.

Diagnosticul psihiatric

Psihiatria este implicată în mod intenţionat în tratamentele a sute de milioane de bărbaţi, femei şi copii. O mare parte din responsabilitate pentru bolile mintale în masă cade asupra DSM (Manualul statistic şi de diagnosticare a tulburărilor mintale), utilizat pentru diagnosticarea psihiatrică scris de Asociaţia Americană de Psihiatrie. Această publicaţie a micşorat criteriile de diagnosticare şi a definit boli "noi", extrem de îndoielnice.

Modelul sănătăţii mintale al DSM este de natură biologică, toate comportamentele sale fiind pur si simplu explicate ca un "dezechilibru chimic" al neurotransmiţătorului biochimic. Desigur din aceasta rezultă că dezechilibrul poate fi tratat cu medicamente farmaceutice renumite. Iar DSM-ul Americii îşi asumă o dominare culturală la nivel mondial în domeniul sănătăţii mintale.

În prezent, acest complex industrial al sănătăţii mintale exportă agresiv aceste idei către lumea în curs de dezvoltare, prin intermediul unor canoniere de marketing ale "Big Pharma".

Urmează a fi lansată o nouă versiune a DSM, DSM-5. Deci, la ce să ne aşteptăm?

Definiţia bolii mintale este o chestiune de părere şi nu de fapte concrete. Şi aceste opinii definitorii sunt trasate de un grup mic de oligarhi psihiatrici care au scris DSM. Totuşi, această părere este stricată, deoarece mulţi psihiatri au legături financiare cu industria farmaceutică. De exemplu, diagnosticul de ADHD (Deficit de Atenţie / Tulburare Hiperkinetică) a fost folosit excesiv în Statele Unite ale Americii în ultimele decenii, iar în unele state 15 la sută din copii sunt diagnosticaţi cu aşa ceva, iar 5,6 la sută din copiii sunt obligaţi să ia medicamente psihoactive, în conformitate cu CDC. [2] Aceasta, în ciuda faptului că există puţine date pe termen lung legate de posibilele consecinţe negative ale acestor medicamente care creează dependenţă.

Afaceri majore

Astăzi, ADHD este o afacere majoră. Un raport de analiză al unor specialişti în domeniu, GlobalData, evaluează valoarea actuală de piaţă la 4 miliarde de dolari şi a stabilit că ea se va dubla în următorii zece ani [3]. Cu toate acestea, în 2008 s-a scris în British Medical Journal că experţii mondiali pentru ADHD de la Harvard au primit 4,2 milioane de dolari în plăţi secrete [4]. Domeniul sănătăţii mintale este o nirvana a profitului, cu un număr mare de "pacienţi" care iau mai multe tipuri de medicamente şi pentru toată viaţa. Cu toate acestea, un eseu din martie 2012, din revista PLOS Medicine, a identificat că 70 la sută dintre autorii noului DSM au legături şi conflicte de interese. Ar trebui să avem într-adevăr încredere în opiniile lor? [5]

Va schimba noul DSM-5 în vreun fel supradiagnosticarea şi tratamentul excesiv al bolilor mintale? Nu. Noile propuneri au intenţia să faciliteze şi mai mult diagnosticarea şi să considere comportamentul normal drept boală. Propunerile noi vor reclasifica şi durerea normală simţită la pierderea celor dragi.

Dar oare tratarea stărilor de spirit şi prescrierile medicale omniprezente de antidepresive au îmbunătăţit sănătatea mintală din Statele Unite ale Americii? Deprimant, dar unele studii revizuite în 2010 şi publicate în Journal of American Medical Association s-au întrebat dacă aceste medicamente au vreun efect, sugerând că nu fac mai mult bine decât nişte tablete de zahăr cu efect placebo [7].

Supradiagnosticarea copiilor

Elementul cel mai deranjant al DSM este invadarea spaţiului sfânt al copilăriei. Zeci de milioane de copii normali, dar neatenţi, gălăgioşi, indisciplinaţi, capricioşi şi timizi, care au fost greu de stăpânit de către profesionişti, au fost etichetaţi pe viaţa ca bolnavi psihici. Copiii sunt obligaţi să ia medicamente care provoacă dependenţă. Băieţii, deja marginalizaţi în sistemul de educaţie şi în societate, sunt trataţi excesiv şi stigmatizaţi. Statisticile CDC (Centre pentru controlul şi prevenirea bolii) arată că, în Carolina de Nord, 15,6 la sută din copiii au fost diagnosticaţi cu ADHD [8]; în New Jersey despre 1 din 30 de băieţi [9] se crede că ar avea tulburări de spectru autist, iar un articol din 2007 publicat în Arhivele Psihiatriei Generale a raportat că tulburarea bipolară la copii a crescut de 40 ori într-un deceniu [10]. Din păcate aceste creşteri sunt considerate o "îmbunătăţire" a diagnosticului şi nu drept calamitatea supradiagnosticării pe care o reprezintă cu adevărat.

Etichetarea psihică durează toată viaţa, furându-se bunăstarea şi pierzându-se copilăria. Etichetarea afectează şansele viitoare de angajare, relaţiile cu ceilalţi şi stima de sine. Care vor fi consecinţele acestei politici 'medicamente pentru toţi' asupra minţilor şi personalităţilor vulnerabile şi în curs de dezvoltare ale copiilor noştri? O mare parte dintre aceste "comportamente" problematice pot fi rezolvate de părinţi.

Tratarea de către medici şi industria farmaceutică au doar rolul subminării şi înlăturării rolului părinţilor.

Noul DSM-5 doreşte să extindă definiţia ADHD. Acesta va introduce o nouă boală, "tulburare disruptivă şi neregulată a stării de spirit", [11], dar nu ar trebui să ne lăsăm păcăliţi de titlu. În cazul în care copiii vor avea "izbucniri de furie" de trei sau mai multe ori pe săptămână, o stare de spirit negativă, o stare "iritabilă şi furioasă", atunci conform jargonului pseudo-ştiinţific acest lucru va constitui o boală mintală. Oare este chiar aşa? Oricum extinderea logică a acestei "noi" boli va reprezenta şi mai multe medicamente.

Domeniul sănătăţii mintale este o nirvana a profitului.

Ne aflăm într-o zonă mentală dezastruoasă, iar noul DSM-5 va înrăutăţi acest lucru.

Criticarea psihiatriei este adesea confundată cu nepăsarea faţă de suferinţa oamenilor. Dar nu este aşa. Pur si simplu ar trebui să abordăm problemele într-un mod diferit. Psihiatrii au o datorie faţă de bolnavi, dar şi faţă de sănătate în general. Psihiatria refuză să le ofere oamenilor oportunitatea de a dezvolta strategii interne de a face faţă situaţiei, făcându-i dependenţi de psihiatri şi de medicaţie. DSM-5, deşi este plin de conflicte financiare de interese, va oferi tratamente şi va diagnostica şi mai multă lume.

Medicii trebuie să se ridice împotriva nebuniei psihiatriei moderne.

Referinţe:

[1] http://www.cdc.gov/mentalhealthsurveillance/

[2] http://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/data.html

[3] PR Newswire. Tratarea deficitului de atenţie (ADHD): evaluare şi prognoze de piaţă până în 2018. 2011. www.prnewswire.com/news-releases/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd-therapeutics—pipeline-assessment-and-market-forecasts-to-2018-132679803.html.

[4] Analiza lui Lenzer J., lansată după ce psihiatrii de la Harvard nu au reuşit să dezvăluie sursele de finanţare. BMJ2008; 336:1327.

[5] http://www.plosmedicine.org/article/info%%% 3Adoi 2F10.1371 2Fjournal.pmed.1001190

[6] http://www.dsm5.org/ProposedRevisions/Pages/proposedrevision.aspx?rid=427#

[7] http://jama.ama-assn.org/content/303/1/47.full

[8] http://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/data.html

[9] http://www.cdc.gov/ncbddd/autism/data.html

[10] http://archpsyc.ama-assn.org/cgi/content/full/64/9/1032

[11] http://www.dsm5.org/proposedrevision/pages/proposedrevision.aspx?rid=397 #

Dr. Des Spence este medic generalist şi scriitor, axat pe limitarea influenţei companiilor farmaceutice în medicină, care s-a angajat în contestarea tratamentelor medicale inutile.