Cancerul colorectal: când un polip inofensiv devine periculos. Primele semne, tratamente, abordări naturale

Cancerul colorectal se dezvoltă în intestinul gros (colon) sau în rect. Considerat mult timp o boală care afectează în principal persoanele în vârstă, acesta este în prezent în creştere semnificativă în rândul tinerilor adulţi: aproximativ unul din cinci cazuri noi este diagnosticat astăzi înainte de vârsta de 55 de ani.

Această boală poate fi dificil de depistat într-un stadiu incipient, deoarece adesea nu provoacă niciun simptom înainte de a se fi răspândit deja. Însă atunci când este depistat din timp, adică atâta timp cât rămâne localizat, rata de supravieţuire la cinci ani se apropie de 90 %, ceea ce îl face un tip de cancer extrem de curabil.

Simptomele şi primele semne ale cancerului colorectal

Cancerul colorectal evoluează, în general, lent şi poate să nu provoace niciun simptom pentru o lungă perioadă de timp. Atunci când apar semne, acestea variază în funcţie de dimensiunea tumorii, localizarea acesteia şi eventualele complicaţii asociate.

Primele semne

Printre primele semne de alertă ale cancerului colorectal se numără:

• prezenţa sângelui în scaun (roşu aprins sau foarte închis la culoare);
• modificări ale tranzitului intestinal, precum diaree, constipaţie sau alternanţa între cele două;
• scaune mai rare decât de obicei;
• oboseală inexplicabilă care nu se ameliorează odată cu odihna;
• gaze, balonare sau crampe;
• greaţă şi vărsături;
• pierdere inexplicabilă în greutate.

Alte simptome frecvente

Pe lângă aceste semne precoce, persoanele afectate de cancer colorectal pot prezenta:

• simptome rectale: senzaţie persistentă de evacuare incompletă, sângerări rectale, durere sau disconfort, sau chiar o masă la nivelul rectului;
• simptome abdominale: o masă sau o umflătură a abdomenului, dureri abdominale sau dorsale şi semne de ocluzie intestinală (un blocaj al intestinului care constituie o urgenţă medicală);
• simptome legate de anemie: oboseală şi dificultăţi de respiraţie cauzate de un nivel scăzut al globulelor roşii;
• semne care indică un stadiu avansat: ganglioni limfatici umflaţi, ficat mărit, icter (colorarea galbenă a pielii sau a ochilor) şi dificultăţi de respiraţie.

Cauzele cancerului colorectal

Majoritatea cancerelor colorectale încep sub forma unor mici excrescenţe numite polipi, adunări de celule necanceroase situate pe peretele intern al colonului sau al rectului. Deşi majoritatea polipilor rămân inofensivi, anumite tipuri pot evolua lent către cancer pe parcursul mai multor ani.

Marea majoritate a cancerelor colorectale, adică aproximativ 95 %, sunt adenocarcinoame. Acestea îşi au originea în celulele glandulare producătoare de mucus care căptuşesc colonul şi rectul. Pe măsură ce se dezvoltă, aceste celule pot pătrunde în vasele sanguine sau limfatice, ceea ce permite cancerului să se răspândească către ganglionii limfatici vecini sau către organe îndepărtate.

Atunci când medicii vorbesc despre cancerul colorectal, se referă, de obicei, la adenocarcinom. Subtipurile mai puţin frecvente, precum adenocarcinomul cu celule inelare şi adenocarcinomul mucinos – forme mai agresive de adenocarcinom care se răspândesc mai rapid – pot avea un prognostic mai dificil.

Aproximativ 70 % din cazurile de cancer colorectal apar sporadic, în timp ce restul sunt legate de factori genetici ereditari transmişi în cadrul familiilor. Mai mulţi factori cresc probabilitatea ca un polip să se transforme în cancer, în special dimensiunea acestuia (mai mare de 1 centimetru), numărul de polipi detectaţi (mai mult de trei) şi prezenţa celulelor cu aspect anormal încă din primele stadii de dezvoltare a cancerului.

Anumiţi factori sunt consideraţi a juca un rol în dezvoltarea sa:

Genetica şi antecedentele familiale

Bolile genetice ereditare sunt la originea a aproximativ 3% până la 5% din cazurile de cancer colorectal. La încă 20%–25% dintre pacienţi se observă antecedente familiale semnificative, chiar şi în absenţa identificării unei mutaţii genetice specifice. Mai multe boli ereditare pot creşte riscul:

- Polipoza adenomatoasă familială: o boală rară în care se dezvoltă numeroşi polipi în colon sau rect încă de la o vârstă fragedă. Aproximativ jumătate dintre persoanele afectate dezvoltă polipi încă de la vârsta de 15 ani, iar aproape toate vor fi dezvoltat polipi până la vârsta de 35 de ani. În absenţa tratamentului, aceşti polipi evoluează aproape întotdeauna către un cancer colorectal înainte de vârsta de 40 de ani.

- Sindromul Lynch: o boală care prezintă un risc de 70 % până la 80 % de a dezvolta un cancer colorectal pe parcursul vieţii, precum şi un risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer, în special cancerul de uter, de ovare, de creier şi de pancreas.

- Sindromul Peutz-Jeghers: o boală în care se dezvoltă numeroşi polipi mici la nivelul intestinelor.

- Sindromul de polipoză asociat cu gena MUTYH: o boală rară cauzată de mutaţii ale genei MUTYH. Persoanele afectate de acest sindrom dezvoltă adesea cancer colorectal în jurul vârstei de 60 de ani.

Alte afecţiuni

Anumite afecţiuni pot, de asemenea, să crească riscul de cancer colorectal:

- Diabetul de tip 2: nivelurile ridicate de insulină pot activa direct mecanisme care favorizează creşterea celulară şi împiedică moartea celulelor, provocând o proliferare celulară necontrolată şi formarea de tumori.

- Bolile inflamatorii cronice intestinale: afecţiuni precum rectocolita hemoragică şi boala Crohn provoacă o inflamaţie continuă a peretelui intestinal, ducând la leziuni ale ADN-ului şi la un risc crescut de cancer.

- Cancerul de sân, de ovare sau de uter: factori genetici comuni pot creşte riscul de cancer colorectal.

- Psoriazisul: o meta-analiză publicată în 2021 a relevat că pacienţii cu psoriazis prezintă un risc de cancer colorectal cu 16 % mai mare decât cel al populaţiei generale, femeile fiind expuse unui risc cu 41 % mai mare. Acest lucru s-ar putea explica prin inflamaţia cronică provocată de hiperactivitatea celulelor imunitare în întregul organism.

Factori legaţi de stilul de viaţă

Anumite alegeri de viaţă şi obiceiuri pot contribui, de asemenea, la riscul de cancer colorectal:

- O alimentaţie săracă în fibre şi bogată în carne procesată: o alimentaţie săracă în fibre poate încetini digestia, în timp ce consumul frecvent de carne procesată poate creşte prezenţa compuşilor cancerigeni în colon. Consumul excesiv de carne roşie este, de asemenea, considerat un factor de risc, deşi dovezile sunt mai puţin solide decât în cazul cărnii procesate.

- Gătirea cărnii la temperaturi ridicate: carnea prăjită sau friptă poate produce substanţe chimice nocive care cresc riscul.

- Consumul de alcool: consumul de alcool, chiar şi în cantităţi moderate sau reduse, creşte riscul.

- Fumatul: consumul de tutun creşte riscul de a dezvolta polipi şi cancer colorectal.

- Obezitatea: un exces de grăsime corporală, în special la nivel abdominal, creşte riscul, mai ales la bărbaţi.

- Sedentarismul: lipsa activităţii fizice regulate poate perturba digestia, favoriza inflamaţia cronică şi contribui la rezistenţa la insulină, precum şi la obezitate.

- Un nivel scăzut de vitamina D: vitamina D ar putea contribui la prevenirea alterărilor celulare susceptibile să conducă la cancer.

- Bacteriile intestinale „dăunătoare”: anumite tulpini de Escherichia coli sunt mai frecvente la persoanele cu cancer colorectal decât la cele sănătoase.

- O igienă orală deficitară: un studiu publicat în 2016 a arătat că femeile cu un număr redus de dinţi şi care suferă de o boală parodontală moderată până la severă aveau un risc cu până la 48 % mai mare de a dezvolta cancer colorectal.

Alţi factori

Alţi factori pot influenţa, de asemenea, riscul:

- Radioterapia: persoanele care au urmat radioterapie la nivelul abdomenului sau al bazinului, în special în copilărie sau în contextul unui cancer de prostată, prezintă un risc crescut.

- Microplasticele: ingestia de microplastice (particule de plastic mai mici de 5 milimetri) ar putea deteriora stratul de mucus intestinal, slăbi funcţia sa de barieră şi creşte riscul de cancer colorectal, permiţând agenţilor patogeni şi toxinelor să ajungă la peretele colonului.

- Vârsta: riscul creşte odată cu vârsta, în special după 50 de ani, deşi se înregistrează tot mai multe cazuri la persoanele cu vârsta sub 50 de ani, din motive încă necunoscute.

- Sexul: bărbaţii cu cancer colorectal au un risc mai mare de a deceda din cauza acestei boli decât femeile.

Depistarea şi diagnosticarea cancerului colorectal

Spre deosebire de multe alte tipuri de cancer, cancerul colorectal evoluează adesea lent. Instrumentele de screening, în special testele de sânge ocult în scaun, colonoscopia şi rectosigmoidoscopia flexibilă, permit depistarea cancerului colorectal în stadiile sale cele mai timpurii şi mai uşor de tratat, uneori chiar înainte de apariţia simptomelor.

Testele de screening

Screeningul este recomandat, în general, începând cu vârsta de 45 de ani pentru persoanele cu risc mediu. Cele care prezintă un risc genetic sau alte afecţiuni, precum polipoza adenomatoasă familială, sindromul Lynch, sindromul Peutz-Jeghers sau sindromul de polipoză asociat cu gena MUTYH, trebuie adesea să înceapă screeningul mai devreme.

Testele de screening obişnuite includ:

- Coloscopia: examinează întregul colon şi permite îndepărtarea polipilor sau a ţesuturilor anormale în timpul procedurii. În ultimii ani, au apărut întrebări cu privire la efectul acesteia asupra ratelor de mortalitate la persoanele cu risc scăzut, dar coloscopia rămâne examenul de referinţă. Efectele secundare posibile includ gaze, balonare, dureri de stomac, crampe sau modificări ale microbiotei intestinale. Majoritatea persoanelor îşi revin rapid. Pot apărea complicaţii grave rare, precum hemoragii importante, perforaţii sau infecţii.

- Coloscopia virtuală (coloscanner): utilizează raze X specializate pentru a examina intestinul gros în căutarea cancerului şi a polipilor. Un tub mic este introdus cu delicateţe în rect pentru a umfla colonul cu aer sau gaz înainte de realizarea imaginilor menite să identifice eventualele anomalii.

- Rectosigmoidoscopia flexibilă: o procedură similară coloscopiei, dar limitată la examinarea părţii inferioare a colonului, ceea ce o face mai puţin invazivă.

- Testul imunochimic fecal cu guaiac (gFOBT): un test al scaunului care depistează prezenţa sângelui prin detectarea hemului, o componentă a hemoglobinei. Deoarece acest test poate detecta şi hemul provenit din anumite alimente, precum carnea roşie, sunt necesare restricţii alimentare înainte de efectuarea sa. Se recomandă efectuarea acestuia o dată la unul sau doi ani.

- Testul imunochimic fecal: detectează hemoglobina umană în fecale cu ajutorul anticorpilor. Mai specific decât gFOBT, acesta nu necesită nicio modificare a regimului alimentar. Se recomandă efectuarea sa o dată la unul sau doi ani.

- Testul ADN fecal multitarget: detectează atât prezenţa sângelui cât şi alterările ADN-ului asociate cu cancerul colorectal. Nu este necesară nicio restricţie alimentară. Această examinare, mai completă, se efectuează, de obicei, o dată la trei ani.

Diagnosticul

Atunci când apar simptome şi se suspectează un cancer colorectal, medicii recurg la mai multe abordări pentru a confirma diagnosticul. De obicei, se începe cu o analiză a antecedentelor medicale şi familiale ale pacientului, urmată de un examen fizic care include un examen rectal, precum şi o palpare a abdomenului pentru a detecta eventuale mase sau un organ hipertrofiat.

Pe lângă testele de screening menţionate mai sus, pot fi efectuate şi alte examinări:

- Analizele de sânge: o hemoleucogramă completă permite detectarea anemiei, în timp ce alte analize pot evalua biochimia sanguină, funcţia hepatică sau markerii tumorali.

- Proctoscopia: se introduce o cameră mică pentru a examina interiorul rectului.

- Biopsia: o probă de ţesut, prelevată de obicei în timpul unei colonoscopii, este examinată la microscop pentru a depista celule canceroase.

- Examinările imagistice: radiografiile, tomografiile computerizate, RMN-urile sau ecografiile pot fi utilizate pentru a identifica zone anormale, a evalua extinderea cancerului sau a verifica eficacitatea tratamentului.

Stadiile cancerului colorectal

A stabili stadiul cancerului indică gradul de răspândire a bolii, ceea ce permite stabilirea celei mai bune strategii terapeutice. Cancerul colorectal are cinci stadii:

- Stadiul 0: celulele canceroase sunt prezente numai în stratul cel mai intern al peretelui colonului sau al rectului. Acesta este stadiul cel mai timpuriu.

- Stadiul 1: cancerul s-a dezvoltat în peretele colonului sau al rectului, dar nu s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la alte părţi ale organismului.

- Stadiul 2: cancerul s-a dezvoltat mai adânc în peretele intestinal şi a putut ajunge la ţesuturile învecinate, dar nu s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la organe îndepărtate.

- Stadiul 3: cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici vecini, dar nu la organe îndepărtate. Acest stadiu variază în funcţie de numărul de ganglioni afectaţi şi de adâncimea de penetrare a cancerului în peretele intestinal.

- Stadiul 4: cancerul s-a răspândit la organe îndepărtate, precum ficatul, plămânii sau peritoneul, sau la ganglionii limfatici îndepărtaţi. Acesta este stadiul cel mai avansat.

În general, stadiile incipiente oferă rezultate terapeutice mai bune, stadiile 0 şi 1 prezentând cele mai ridicate rate de vindecare.

Tratamentele pentru cancerul colorectal

Tratamentul cancerului colorectal depinde de stadiul bolii, de localizarea acesteia şi de starea generală de sănătate a pacientului.

1. Intervenţia chirurgicală

Intervenţia chirurgicală reprezintă adesea primul tratament şi poate fi mai mult sau mai puţin invaziv, în funcţie de stadiul cancerului.

Procedurile puţin invazive includ:

- Coloscopia: în cazul cancerelor în stadiu incipient, medicii pot uneori îndepărta tumorile în timpul unei coloscopii, fără a recurge la o intervenţie chirurgicală majoră. Aceste proceduri includ polipectomia, care constă în secţionarea polipului la bază cu ajutorul unei bucle metalice şi a curentului electric, precum şi excizia locală, care îndepărtează cancerele mici de pe peretele intern al colonului împreună cu o parte din ţesutul sănătos înconjurător.

- Exerecţia transanală: utilizată în cazul cancerului de rect, exerecţia transanală permite îndepărtarea tumorilor mici pe cale anală, sub simplă anestezie locală, fără incizie abdominală. Atunci când cancerul este localizat mai sus în rect, microchirurgia endoscopică transanală utilizează un sistem optic de mărire care permite o exerecţie precisă.

- Chirurgia laparoscopică: chirurgii practică mai multe incizii mici (de sub 2,5 centimetri) pentru a introduce o cameră video şi instrumente. Ulterior, se realizează o incizie puţin mai largă (de aproximativ 5 centimetri) pentru a îndepărta tumora şi ţesuturile învecinate.

Procedurile mai invazive includ:

- Colectomia: îndepărtează o parte sau întregul colon. Colectomia parţială, numită şi rezecţie segmentară, îndepărtează porţiunea canceroasă, precum şi ţesutul sănătos de pe ambele părţi, apoi reconectează colonul.

O colectomie totală îndepărtează întregul colon, dar este necesară mai rar, cu excepţia cazurilor de polipi multipli.

- Rezecţia anterioară joasă: utilizată pentru cancerele de rect în stadiu avansat, rezecţia anterioară joasă îndepărtează tumora, păstrând, pe cât posibil, funcţia de continenţă.

- Amputarea abdomino-perineală: uneori necesară în cazul tumorilor rectale situate foarte jos, când nu este posibilă conservarea sfincterului anal.

Pot fi necesare proceduri de stomie pentru a crea noi căi de evacuare a materiilor fecale:

- Colostomia: creează o deschidere în abdomen prin care materiile fecale sunt evacuate într-o pungă de colectare, atunci când colonul este obstrucţionat sau îndepărtat.

- Ileostomia: conectează intestinul subţire la o deschidere abdominală, ocolind complet colonul.

2. Radioterapia

Radioterapia utilizează fascicule de energie înaltă pentru a distruge celulele canceroase, în principal în tratamentul cancerului de rect.

- Radioterapia externă: este cel mai frecvent tip, administrată cu ajutorul unui aparat situat în afara corpului. Tehnicile avansate permit ţintirea precisă a cancerului, limitând în acelaşi timp leziunile ţesuturilor sănătoase din jur.

- Radioterapia internă: constă în plasarea unei surse radioactive în interiorul rectului, în apropierea sau în interiorul tumorii, pentru o ţintire directă.

3. Chimioterapia

Chimioterapia utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase din întregul organism. Este administrată frecvent după intervenţia chirurgicală în cazul cancerului de colon în stadiul 3, pentru a reduce riscul de recidivă, şi poate fi utilizată şi în stadiul 4 pentru a ameliora simptomele şi a prelungi viaţa.

4. Imunoterapia

Imunoterapia întăreşte capacitatea sistemului imunitar de a recunoaşte şi combate celulele canceroase. Aceasta are o importanţă deosebită în cazul cancerelor colorectale care prezintă anumite caracteristici genetice specifice.

Sistemul imunitar dispune de „puncte de control” care îi permit să evite atacarea celulelor normale. Anumite tipuri de cancer colorectal exploatează aceste puncte de control pentru a scăpa de detectare. Medicamentele inhibitoare ale punctelor de control blochează acest mecanism de evaziune, restabilind astfel capacitatea sistemului imunitar de a combate cancerul.

5. Terapiile ţintite

Terapiile ţintite blochează molecule sau căi specifice de care depind celulele canceroase pentru a creşte şi a se răspândi. Spre deosebire de chimioterapie, care distruge toate celulele cu diviziune rapidă, atât cele canceroase, cât şi cele sănătoase, terapiile ţintite atacă doar celulele canceroase. Acestea pot fi administrate sub formă de comprimate sau injecţii şi sunt adesea asociate cu intervenţia chirurgicală, chimioterapia sau radioterapia.

6. Ablaţia

Ablaţia distruge tumorile fără a recurge la o intervenţie chirurgicală majoră, folosind căldura, frigul sau agenţi chimici.

- Crioablaţia (crioterapia): îngheaţă tumorile cu ajutorul unei sonde răcite la temperaturi foarte scăzute.

- Ablaţia prin microunde: încălzeşte tumorile cu ajutorul microundelor emise de o sondă.

- Ablaţia prin radiofrecvenţă: utilizează curenţi electrici de înaltă frecvenţă, emişi de o sondă, pentru a distruge tumorile.

Aceste tratamente pot fi utile în anumite cazuri speciale, în special pentru persoanele care nu pot fi supuse unei intervenţii chirurgicale, dar, în general, nu constituie opţiuni de primă linie.

7. Acupunctura şi acupresura

Anumite terapii complementare, precum acupunctura şi acupresura, pot favoriza recuperarea după o intervenţie chirurgicală colorectală.

Stimularea punctului Zusanli (denumit şi „Trei crini ai piciorului”), situat la aproximativ 7,5 centimetri sub rotulă şi în partea exterioară a tibiei, s-a dovedit eficientă pentru îmbunătăţirea funcţiei gastrointestinale, accelerarea reluării tranzitului intestinal şi permiterea unei reluări mai rapide a alimentaţiei lichide. Tehnici precum electroacupunctura la nivelul punctului Zusanli pot contribui, de asemenea, la restabilirea motilităţii intestinale.

În plus, acupunctura şi acupresura s-au dovedit la fel de eficiente ca anumite tratamente medicamentoase în gestionarea depresiei asociate cancerului.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul cancerului colorectal

Alimentaţia şi stilul de viaţă joacă un rol esenţial în sprijinirea tratamentului, ajutând organismul să se refacă şi să-şi păstreze forţele pe toată durata terapiei. Aceste abordări nu înlocuiesc tratamentul medical, dar îl pot completa în mod util.

1. Diete personalizate

Nutriţia constituie un element esenţial al îngrijirii după un diagnostic de cancer colorectal, dar recomandările trebuie adaptate la situaţia specifică a fiecărui pacient.

În timpul tratamentului, anumite suplimente alimentare, precum antioxidanţii, trebuie uneori întrerupte pentru a nu interfera cu terapiile în curs. După o intervenţie chirurgicală, pacienţii pot avea nevoie, temporar, de un regim alimentar sărac în fibre.

Regimuri alimentare specializate care pot fi de ajutor în cazul cancerului de colon

- O dietă bogată în cereale integrale: un studiu publicat în luna mai în Journal of the National Cancer Institute sugerează că pacienţii beneficiază de o alimentaţie bogată în cereale integrale, lapte şi calciu alimentar, limitând în acelaşi timp consumul de alcool, cereale rafinate, produse lactate bogate în grăsimi şi băuturi zaharoase.

- Dieta cetogenică: această dietă cu un conţinut foarte scăzut de carbohidraţi ar putea acţiona prin reducerea aportului de glucoză, principalul combustibil al celulelor canceroase. Celulele sănătoase pot utiliza corpii cetonici ca sursă alternativă de energie, spre deosebire de celulele canceroase, ceea ce ar putea încetini proliferarea acestora.

Alimentele recomandate

- Legumele crucifere: broccoli, varza creţată, varza şi conopida conţin sulforafan, un compus care ajută organismul să se detoxifice şi ar putea reduce riscul de cancer.

- Spanacul: bogat în folati şi fibre, două elemente importante pentru sănătatea colonului.

- Morcovii: conţin beta-caroten, care ar putea încetini creşterea anormală a celulelor.

- Fasolea şi leguminoasele: furnizează acizi graşi protectori care ar putea inhiba creşterea celulelor canceroase.

- Fructele de pădure: conţin antioxidanţi şi fitonutrienţi. Zmeura neagră este deosebit de bogată în antocianine, care ar putea încetini dezvoltarea celulelor maligne.

- Strugurii şi rodia: furnizează polifenoli, antioxidanţi puternici de origine vegetală.

- Mango: ar putea reduce inflamaţia la nivelul tractului digestiv.

- Peştele: furnizează acizi graşi omega-3, cu proprietăţi antiinflamatorii.

- Fructele cu coajă: consumul regulat de fructe cu coajă a fost asociat cu o reducere a riscului de recidivă şi de mortalitate la persoanele cu cancer colorectal în stadiul 3.

Printre băuturile benefice se numără:

- Ceaiul verde: conţine catechine, care ar putea inhiba dezvoltarea cancerului.

- Cafeaua: bogată în antioxidanţi şi compuşi antiinflamatori. Un studiu publicat în 2020 a arătat că pacienţii cu cancer colorectal care beau două-trei ceşti de cafea pe zi trăiesc mai mult şi prezintă o evoluţie mai lentă a bolii decât cei care nu consumă cafea.

Printre plantele şi condimentele utile se numără:

• ghimbirul.
• curcuma.
• schinduful.
• susanul.
• seminţele de in.

Aceste ingrediente naturale conţin compuşi care pot încetini creşterea celulelor canceroase, pot declanşa moartea acestora şi pot bloca formarea de noi vase de sânge care alimentează tumorile.

Alimente care trebuie limitate sau evitate

- Carnea procesată: adesea bogată în conservanţi precum nitraţii şi nitriţii, care pot forma substanţe cancerigene în organism.

- Alimentele şi băuturile îndulcite: un exces de zahăr poate favoriza obezitatea şi inflamaţia, doi factori de risc pentru cancerul colorectal.

2. Suplimentele alimentare

Anumite suplimente ar putea juca un rol în prevenire şi recuperare, dar utilizarea lor trebuie să rămână prudentă şi să se facă sub supraveghere medicală.

- Licopenul: un compus vegetal care, în cadrul studiilor de laborator, a încetinit creşterea celulelor canceroase umane ale colonului prin interferarea cu căile factorului de creştere asemănător insulinei, semnalele utilizate de organism pentru a favoriza creşterea şi supravieţuirea celulară.

- Vitamina D: nivelurile sanguine mai ridicate de vitamina D sunt asociate cu un risc mai scăzut de cancer colorectal. Vitamina D contribuie la menţinerea sănătăţii peretelui intestinal, susţine bacteriile intestinale benefice şi reduce inflamaţia, dar nu s-a demonstrat că administrarea de suplimente ar preveni cancerul colorectal.

- Probioticele: ar putea contribui la reglarea microbiotei intestinale.

3. Activitatea fizică moderată

Un studiu publicat în februarie a arătat că activitatea fizică zilnică, chiar şi moderată, ajută pacienţii aflaţi în stadiul 3, atât în timpul, cât şi după chimioterapie. Printre activităţile recomandate se numără mersul pe jos, ciclismul şi înotul. Pacienţilor li se recomandă să evite practicarea unei activităţi fizice până la epuizare.

4. Gestionarea stresului

Practicile de gestionare a stresului pot îmbunătăţi calitatea vieţii şi starea generală de sănătate a supravieţuitorilor de cancer.

- Yoga: un studiu publicat în 2024 a arătat că majoritatea supravieţuitorilor de cancer colorectal care au participat la un program de yoga de zece săptămâni au avut o experienţă pozitivă, ceea ce sugerează că aceasta ar putea fi o terapie de sprijin utilă.

- Tai-chi: o formă uşoară de mişcare şi meditaţie care ar putea reduce riscul de recidivă şi susţine sănătatea mentală şi cognitivă a supravieţuitorilor de cancer.

Cum se poate preveni cancerul colorectal?

Deşi nu există nicio metodă garantată de prevenire a cancerului colorectal, următoarele măsuri pot contribui la reducerea riscului:

• Efectuarea de screeninguri regulate, în special în cazul unui risc ridicat.
• Adoptarea unei alimentaţii sănătoase: a da prioritate fructelor, legumelor, fibrelor şi peştelui bogat în acizi graşi omega-3 şi omega-6, limitând în acelaşi timp consumul de carne roşie şi de carne procesată. Cercetările sugerează că mango ar putea ameliora simptomele bolilor inflamatorii cronice intestinale, că consumul de iaurt de două ori pe săptămână sau mai des ar putea reduce cu 26 % riscul de adenomi colorectali la bărbaţi şi că usturoiul a fost asociat cu o reducere a riscului de adenomi intestinali şi de cancer colorectal.
• Adoptarea unor bune practici de igienă alimentară şi orală: contribuie la împiedicarea pătrunderii în organism, prin gură, a bacteriilor dăunătoare, precum Escherichia coli.
• Practicarea unei activităţi fizice regulate: favorizează menţinerea unei greutăţi sănătoase şi reduce riscul de cancer.
• Evitarea factorilor de risc controlabili: limitarea sau evitarea expunerii la factori de risc cunoscuţi, precum fumatul, consumul excesiv de alcool şi obezitatea.

Posibile complicaţii ale cancerului colorectal

Cancerul colorectal poate duce la anumite complicaţii, care afectează în principal sistemul digestiv, precum şi nervii care îi reglează funcţionarea. Printre acestea se numără:

• Sângerările: pot provoca anemie feriprivă sau prezenţa vizibilă a sângelui în scaun.
• Ocluzia intestinală: creşterea tumorii poate obstrucţiona intestinul, provocând dureri abdominale, vărsături, deshidratare, dezechilibru electrolitic (când nivelurile de minerale precum sodiul şi potasiul din sânge devin anormale) şi o infecţie.
• Perforarea: în cazuri rare, o tumoare poate străpunge peretele intestinal şi poate provoca o perforaţie, necesitând o intervenţie chirurgicală de urgenţă.
• Icterul: un cancer care se răspândeşte la căile biliare ale ficatului poate perturba metabolismul bilirubinei (procesul prin care organismul elimină globulele roşii uzate), ducând la o colorare galbenă a pielii şi a ochilor.
• Recidiva: cancerul colorectal reapare la 30 % până la 40 % dintre pacienţi după o intervenţie chirurgicală curativă, cel mai adesea în primii doi ani.

Sursa: Epoch Times SUA