Protecţia muncii conform legislaţiei Republicii Moldova

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii a salariaţilor din Republica Moldova sunt ocrotite de stat, fapt consfinţit în Constituţia Republicii Moldova şi în Codul Muncii.

În acest sens, art. 43 din Constituţia Republicii Moldova prevede că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. Mai mult, salariaţii au dreptul şi la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

Privind noţiunea de protecţia munci, în sens larg, aceasta cuprinde sistemul de asigurare a securităţi şi vieţii angajatului în procesul activităţii social-economice, tehnico-organizatorice, sanitaro-igienice, de întremare a sănătăţii etc.

Ca instituţie de drept, protecţia muncii reprezintă o totalitate de norme juridice menite să asigure condiţiile de muncă nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea lucrătorului şi să reglementeze relaţiile referitoare la securitatea şi igiena muncii

Ea include: - reguli şi instrucţiuni cu privire la protecţia muncii; norme speciale cu privire la înlesniri şi compensaţii pentru persoanele care prestează muncă în condiţii nocive sau periculoase; - norme cu privire la protecţia muncii femeilor, minorilor şi persoanelor cu capacitate de muncă redusă; -norme ce reglementează organizarea activităţii de protecţie a muncii; - reguli de cercetare şi evidenţă a accidentelor de muncă.

La 2 iulie 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la protecţia muncii, care stabileşte regulile de bază destinate să asigure securitatea salariatului.

Legea stipulează necesitatea conlucrării organelor de stat cu patronii, sindicatele şi alte organe reprezentative.

Iar multe norme generale şi speciale sunt incluse şi în Codul Muncii. Deci în Cod putem găsi norme cu privire la obligaţiile patronilor, drepturile şi obligaţiile lucrătorilor în domeniul protecţiei muncii, cu privire la tehnica securităţii şi igiena de producţie, cu privire la protecţia anumitor categorii de lucrători (femei, minori, invalizi).

Conform legislaţiei în vigoare, fiecare lucrător are dreptul la protecţia muncii, adică la condiţiile de muncă care să corespundă cerinţelor tehnicii securităţii, igienei de producţie, la asigurarea cu mijloace de protecţie, la primirea unor compensaţii şi înlesniri în cazuri deosebite etc.

Salariaţii au dreptul:

- să fie informaţi din partea organelor de stat şi obşteşti despre situaţia condiţiilor de muncă şi de protecţia muncii, despre posibilitatea vătămării sănătăţii şi despre măsurile luate în scopul prevenirii factorilor de producţie periculoşi pentru viaţă;

-să refuze continuarea activităţii în cazul apariţiei spontane a pericolului pente viaţa şi sănătatea sa până la înlăturarea acestuia.

- să refuze munca grea sau o muncă în condiţii periculoase, neprevăzută în contractul de angajare.

Totodată în legislaţie sunt fixate şi garanţiile salariaţilor:

- în cazul în care le-a fost suspendată activitatea din cauza încălcării normelor de protecţie a muncii de către alte personae, li se păstrează locul de muncă şi salariul mediu.

- la lichidarea secţiei, sectorului, locului de muncă , la cererea organelor de supraveghere statală şi control, administraţia este obligată să propună salariatului un alt loc de muncă, ce ar corespunde calificării acestuia, sau să-i asigure gratis însuşirea unei specialităţi noi, cu menţinerea în perioada de învăţământ a salariului mediu.

- în cazul închiderii întreprinderii ca urmare a încălcării legislaţiei cu privire la protecţia muncii sau incapacităţii asigurării cu condiţii normale de muncă a salariaţilor, angajarea şi prestarea muncii la locul nou se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Legislaţia protecţiei muncii prevede şi obligaţii pentru lucrători.

În acest context salariaţii sunt obligaţi să respecte instrucţiunile cu privire la protecţia muncii, care stabilesc reguli de executare a lucrărilor şi de comportare în clădirile de producţie şi pe şantierele de construcţie.

Totodată, în conformitate cu legislaţia în vigoare, administraţia este obligată să asigure utilarea tehnică corespunzătoare a tuturor locurilor de muncă şi să creeze condiţii de lucru care să corespundă regulilor de protecţie a muncii (tehnica securităţii, normele sanitare etc.).

Regulile de protecţie a muncii se aprobă de către Guvern sau, din însărcinarea acestuia, de către alte organe de stat de comun acord cu sindicatele.

Baza legislativă cu privire la protecţia muncii este foarte bogată; astfel au intrat în vigoare un şir de acte normative privitor la protecţia muncii, obligatorii pentru toate persoanele cu funcţii de conducere, indiferent de forma de proprietate şi de locul muncii prestate. Şi în regulamentele interramurale sunt stipulate normele de securitate care trebuie respectate în procesul înzestrării întreprinderilor cu utilaj nou, normele ce asigură igiena muncii şi exclud pericolul pentru viaţă atât în întreprinderile industriale, cât şi în gospodăriile agricole, etc.

Valentina Stratulat este licenţiată în dreptul penal şi master în dreptul constituţional şi administrativ în R. Moldova