Primul recensământ al persoanelor fără adăpost din Italia: Dintre străini, majoritari românii, marocanii şi tunisienii

Persoanele fără adăpost din Italia ar putea ocupa un spaţiu mare cât oraşul Mantova. Potrivit primului recensământ al acestora, realizat de Institutul Naţional de Statistică (Istat), Federaţia italiană a organismelor pentru persoanele fără adăpost, organizaţia Caritas şi Ministerul Muncii, majoritari sunt străinii - români, marocani şi tunisieni. Dar noii săraci nu sunt doar imigranţi, ci şi italieni, iar unii nu sunt şomeri, informează marţi La Repubblica.

În Italia există un oraş mare, cum ar fi Mantova, populat doar de locuitori ''invizibili'' şi care nu are nici măcar o casă. Este oraşul celor fără adăpost, o armata de 47.648 de persoane care supravieţuieşte datorită cantinelor sociale şi structurilor de găzduire.

Studiul a arătat că persoanele fără adăpost au recurs între noiembrie şi decembrie 2011 la cel puţin un serviciu al cantinei sociale sau de găzduire nocturnă, estimând numărul total al persoanelor fără adăpost între 43.425 şi 51.872.

Recensământul a realizat portretul acestor persoane: sunt majoritar bărbaţi (86,9%), tineri, sub 45 de ani (57,9%), în două treimi din cazuri au maximum o diplomă de studii medii inferioară, iar 72,9% declară că trăiesc singuri. Printre ei sunt mulţi italieni, deşi majoritatea sunt străini (59,4%). Cetăţeniile cele mai răspândite sunt cea română (11,5%), marocană (9,1%) şi tunisiană (5,7%).

În medie, persoanele fără adăpost declară că se află în această situaţie de 2,5 ani. Aproape două treimi (63,9%), înainte de a ajunge fără adăpost locuiau în propria casă, în timp ce alţii se împart între cei care au trecut prin găzduirea la prieteni sau rude (15,8%) şi cei care au trăit în instituţii, structuri de detenţie sau case de îngrijire (13,2%). Doar 7,5% au declarat că nu au avut niciodată o casă.

Mai mult de jumătate din persoanele fără adăpost (58,5%) locuiesc în nord (38,8% în nord-vest şi 19,7% în nord-est), puţin peste o cincime (22,8% ), în centru şi doar 18,8% în sud (8,7% în sudul continental şi 10,1% în insule). La Milano şi Roma trăiesc 71% din persoanele fără adăpost, iar printre cele 12 oraşe cele mai mari se numără şi Palermo.

28,3% din persoanele fără adăpost declară că au un loc de muncă. În mare parte este vorba de muncă pe termen scurt, nesigură sau intermitentă. Munca este cu calificare redusă, în sectorul serviciilor (8,6% muncesc ca hamal, transportator, angajat la colectarea gunoaielor, grădinar, spălător de geamuri, spălător de vase), în sectorul construcţiilor (4% muncesc ca ajutor de zidar sau zidar ), în sectorul productiv (3,4% la munca câmpului, ca dulgher, fierar, brutar) sau în sectorul serviciilor de curăţenie (3,8%).

În medie, cei care au locuri de muncă câştigă 347 de euro pe lună. Printre cei fără adăpost, 61,9% au pierdut un loc de muncă stabil, ca urmare a unei concedieri sau închideri a companiei.

Care este motivul pentru care aceste persoane au ajuns în stradă? Pierderea locului de muncă se numără printre cele mai importante evenimente ale parcursului de marginalizare ce duce la a nu avea un adăpost, alături de un divorţ şi starea proastă a sănătăţii. 61,9% dintre persoanele fără adăpost şi-au pierdut un loc de muncă stabil, 59.5% s-a separat de soţie şi copii iar 16,2% spun că au o stare proastă a sănătăţii.