Presa britanică: Răspunsul la scandalul cărnii de cal este nevoia de mai multe reglementări guvernamentale în domeniul alimentar

Recentele reduceri ale bugetelor unor organizaţii cum ar fi ''Food Standards Agency'' din Marea Britanie au făcut ca monitorizarea lanţului alimentar să fie tot mai dificilă.
Epoch Times România
11.02.2013

Recentele reduceri ale bugetelor unor organizaţii cum ar fi ''Food Standards Agency'' din Marea Britanie au făcut ca monitorizarea lanţului alimentar să fie tot mai dificilă. Dacă scandalul cărnii de cal spune ceva, este că e nevoie de mai multe reglementări guvernamentale, nu de mai puţine. Dacă supermarketurile nu se vor auto-supraveghea în mod voluntar, cu o rigurozitate reală, atunci statul va trebui să facă această muncă în locul lor, scrie luni presa britanică pe marginea scandalului privind carnea de cal din preparate ajunse în Marea Britanie.

Dacă a existat vreodată un scandal conceput pentru pălăvrăgeala egocentrică a unor comeseni britanici la un dineu, atunci acesta este cel care implică descoperirea cărnii de cal în semipreparate ieftine, etichetate drept carne de vită, scrie cotidianul britanic The Guardian. Argumentele sunt cunoscute: cine cumpără alimente ieftine primeşte ceea ce merită; prea puţini oameni ştiu acum cum să gătească; ar trebui ca toţi britanicii să renunţe la supermarketuri în favoarea magazinelor locale independente.

Probabil că într-o lume perfectă, retorica clasei de mijloc s-ar aplica. Desigur, consumatorii au o responsabilitate pentru modul cum se hrănesc. Dar această poveste este despre altceva. La urma urmei, consumatorii şi-au asumat responsabilitatea. Ei au cumpărat produse fie fabricate fie comercializate de branduri de mare marcă, cum ar fi Findus şi Tesco, companii cu decenii de prezenţă pe piaţă, astfel încât au tot dreptul să li se acorde încredere. Într-o epocă de austeritate reală, nu prea se cuvine însă ca cei care au suficienţi bani pentru a mânca ce vor să-i judece pe cei care nu pot face acest lucru. Nimeni nu cumpără la un preţ pe care nu şi-l permite, relevă analiza cotidianului.

În schimb, focalizarea trebuie să fie asupra retailerilor de masă şi regimului de reglementare permisiv sub care îşi desfăşoară ei activitatea. Declaraţia ministrului britanic al mediului, Owen Paterson, după reuniunea industriei alimentare de duminică, potrivit căreia aceşti acestor retaileri le revine 'responsabilitatea finală' pentru ceea ce au vândut, sugerează că este puţin probabil ca regimul să devină mai strict în viitorul apropiat.

Marea Britanie nu ar trebui să respingă supermarketurile majore drept încarnare a răului. Comoditatea lor, economiile importante făcute şi gama imensă oferită au făcut mult în beneficiul culturii alimentare britanice. Dar prosperitatea economică a acestor monştri corporatişti este foarte periculoasă şi provoacă inevitabil scandaluri de genul celui actual.

Atunci când companii imense se folosesc de puterea lor pe piaţă pentru marje de profit realizate clandestin, producători fără scrupule vor căuta modalităţi de a face bani cu puţin efort şi în scurt timp. Odată pătrunşi pe o piaţă alimentară globală, care a văzut preţurile la carnea de vită crescând la maxime istorice cu mult peste cele la carnea de cal, există toate ingredientele pentru o ''furtună'' deloc apetisantă, potrivit The Guardian.

Dând dovadă de neînţelegere a problemei, unii gurmanzi egoişti au întrebat de ce ne-am cutremurat atât la gândul de a mânca carne de cal. La urma urmei, spun ei, este o carne ca oricare alta. Respingerea ei este o toană sentimentală. Nu este aşa, scrie The Guardian. Nu este vorba de cal. Problema este că nu se ştie cum a ajuns aici şi de unde a venit, cum a trăit calul sau, mai la obiect, cum a murit.

Societatea britanică a fost de acord să li se acorde marilor supermarketuri mână liberă pe piaţa alimentară a retail-ului, pe care o controlează în prezent în proporţie de peste 80%. În schimbul acestui lucru, trebuie să existe o responsabilitate socială corporativă autentică, care să meargă cu mult dincolo de organizarea de maratoane distractive sau donaţii către azilul de bătrâni local. Au devenit de facto custozi ai lanţului de aprovizionare cu alimente, o sarcină în care au eşuat în mod evident.

Nu au fost încurajaţi să ia în serios aceste responsabilităţi. Se relatează că prima dovadă a prezenţei de ADN de cal în preparate de carne de vită a apărut nu din cauza eforturilor autorităţilor de reglementare din această ţară, ci datorită eforturilor depuse de ''Food Standards Agency'' din Irlanda. Recentele reduceri ale bugetelor unor organizaţii cum ar fi ''Food Standards Agency'' din Marea Britanie au făcut ca monitorizarea lanţului alimentar să fie tot mai dificilă.

Una dintre puţinele consolări în această nefericită poveste este că nu îşi are originea în industria internă a cărnii. Abatoarele centralizate din Marea Britanie au unele dintre cele mai înalte standarde din lume. Sistemul riguros de control şi supraveghere face practic imposibilă intrarea cărnii de cal în lanţul alimentar din interiorul ţării. Prin urmare, toate produsele suspecte provin de pe continent. Şi totuşi, există planuri care circulă în cadrul Financial Services Authority (FSA) de a relaxa inspecţiile la faţa locului, verificabile independent, în favoarea inspecţiilor de către proprietarii de abatoare înşişi. Acest lucru nu trebuie să se întâmple, susţine The Guardian.

The Independent menţionează poziţia unui politician francez potrivit căruia o lege care interzice caii pe drumurile din România ar putea fi răspunzătoare pentru creşterea vânzării frauduloase de carne de cal pe piaţa cărnii de vită europene. Căruţele trase de cai au fost o formă comună de transport timp de secole în România, dar există temerea că sute de mii de animale au fost trimise la abator după schimbarea regulilor rutiere.

Legea, care a fost adoptată în România în urmă cu şase ani, dar a fost pusă în aplicare abia recent, a interzis şi căruţele trase de măgari, ceea ce duce la speculaţia în rândul unor oficiali din industria alimentară din Franţa că o cantitate din 'carnea de cal' apărută pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie, Franţa şi Suedia s-ar putea dovedi, de fapt, carne de măgar.

'Caii au fost interzişi pe drumurile din România şi milioane de animale au fost trimise la abator', a declarat Jose Bove, un militant veteran pentru micii fermieri, în prezent vicepreşedinte Comisiei pentru agricultură din Parlamentul European.

O investigaţie specială a cotidianului Mirror avansează ideea că unii cai sălbatici cumpăraţi de grupări infracţionale de români pentru suma de 10 lire şi trimişi la abator au ajuns în farfuriile britanicilor. Grupările, denumite ''Mafia Cailor'', cumpără cai aflaţi în libertate, dar şi cai de povară, pentru a-i vinde unor abatoare pentru un profit imens, potrivit investigaţiei Mirror.

Veterinari corupţi sunt mituiţi pentru a oferi documente relevante în scopul de a înregistra caii drept produs autorizat legal. Potrivit ''Mirror'', dovezile strânse de jurnaliştii săi înfăţişează o imagine îngrijorătoare privind originile dubioase ale cărnii ajunse în supermarketuri din Marea Britanie şi care a dus la scoaterea de pe rafturi a mii de burgeri şi semipreparate.

Săptămâna trecută, producătorul gigant de alimente congelate, Findus, a recunoscut că o parte din lasagna cu carne de vită ale sale conţineau până la 100% carne de cal - ridicând întrebări cu privire la modul în care a ajuns carnea acolo şi în care moment este etichetată 'carne de vită'.

Anchetatorii investighează potenţiale legături între infractori români şi fabrici de procesare a cărnii din Europa. Mirror relevă că a dat de urma acţiunilor lor atât în nord-estul Deltei Dunării, precum şi în Transilvania. În aceste zone rurale puternic defavorizate, bande infracţionale îi înşeală pe fermierii săraci, oferindu-le bani cash atât pentru cai sălbatici cât şi de povară pe care nu-şi permit să-i păstreze. Ei le plătesc între 50 şi 100 de lei - echivalentul a 10-20 de lire. Abatoarele le vor plati infractorilor până la de 27 de ori mai mult pentru un cal însoţit de documentele corespunzătoare. Un cal în viu se poate vinde pentru aproximativ 270 de lire.

Una din sursele Mirror sub acoperire, din Transilvania, care lucrează ca veterinar şi susţine că ar cunoaşte îndeaproape această afacere, a dezvăluit că, la rândul lor, şi abatoarele închid un ochi în faţa acestui comerţ ilegal.

Se crede că carnea de cal ajunsă în preparatele vândute în Marea Britanie a urmat drumul din România, la fabrica de procesare a cărnii a companiei Spanghero din Castelnaudary, regiunea Languedoc-Rousillon din sud-vestul Franţei. Aici a fost tocată şi a ajuns să fie procesată în semipreparate şi produse congelate de către producătorul francez Comigel, cu sediul în Metz, nordul Franţei. Odată prezentate fabricilor documentele corespunzătoare, şefii nici nu trebuiau să ştie vreodată originea ilegală a cărnii. Nu este clar însă în ce moment carnea de cal este etichetată drept carne de vită.

Sursa ziarului a vorbit şi despre un 'mare furnizor francez' care cumpără carne de cal ieftină de la abatoare româneşti şi o amestecă cu carne cumpărată de la furnizori autorizaţi, vânzând-o mai departe în lanţul de aprovizionare drept produs ecologic. Vorbind sub condiţia anonimatului, sursa a spus: 'Este o problemă gravă care a apărut din cauza sărăciei extreme din mediul rural românesc''. 'Am auzit despre un furnizor francez care lucrează cu grupări infracţionale pentru a cumpăra carne de cal ieftină. Această carne ilegală este amestecată cu carne autorizată şi în momentul în care este vândută mai departe în lanţul de aprovizionare nimeni nu sesizează diferenţa', a mai spus sursa, citată de Mirror. Caii nu sunt hrăniţi în mod corespunzător, nu stau în grajd şi sunt trataţi cu cruzime. Adesea sunt bătuţi, biciuiţi şi transportaţi la abatoare în camioane ilegale.

Sursa a mai adăugat că grupările plătesc medici veterinari de stat care semnează documente de transport, chiar dacă caii sunt sălbatici şi nu au microcipuri. Acestea ar trebui să le fie implantate la vârsta de opt luni pentru a fi corect înregistraţi. Veterinarul a adăugat: 'Caii sălbatici vânduţi provin din Delta Dunării, în special din judeţul Tulcea. Localnicii îi capturează în sălbăticie, iar apoi îi vând grupărilor pentru o sumă între 10-20 de lire'.

În urmă cu doi ani, UE a interzis exportul de cai vii din România pentru a opri răspândirea aşa-numitei maladii ''Sida'' a cailor, care era endemică. Acest lucru a determinat fermierii români sa exporte carne de cal. În 2011, peste 6.779 de tone de carne de cal a fost expediată, fie congelată fie refrigerată în ţări precum Franţa, Belgia sau Italia. 'Întreţinerea cailor este costisitoare, astfel că fermierii îi vând pentru mâncare, pentru a face bani rapid', a precizat sursa menţionată.

Localnici din Tulcea susţin că deţin animale aflate în libertate în zone mlăştinoase.'Am eliberat mulţi dintre caii ce ne aparţin deoarece nu ne-am putut permite să-i păstrăm. Îi vindem pentru carne şi ne asigurăm traiul', a spus un localnic.

'Ceea ce am văzut în România este o lipsă de cunoaştere a standardelor de bază de îngrijire a cailor, care nu au fost o prioritate în timpul regimului comunist. Mai recent, din cauza condiţiilor economice, oamenilor le-a fost tot mai greu să-şi hrănească caii şi după cât se pare mulţi îi sacrifică. Mulţi dintre caii trimişi la sacrificare în România sunt cai bătrâni, care nu mai sunt buni de muncă', a declarat un purtător de cuvânt al ''World Horse Welfare''.

'Caii care nu au un proprietar clar ar trebui să devină proprietatea autorităţii teritoriale şi a primăriei. Capturarea acestor cai pentru carne este ilegală'', a declarat directorul executiv al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii, Grigore Baboianu.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor