Posibil motiv pentru care numărul balenelor nu a crescut după interzicerea vânării lor

Interzicerea vânării în scopuri comerciale a balenelor, intrată în vigoare în anul 1986, a fost un pas important împotriva vânării necontrolate a unora dintre cele mai maiestuoase animale de pe Pământ. Cum mai existau doar câteva specii reduse la mici fracţiuni din populaţiile lor iniţiale, s-a aşteptat ca, de îndată ce moratoriul a intrat în vigoare, populaţiile de balene să îşi revină. Dar în deceniile care au urmat, doar unele specii au făcut-o.

Există multe motive posibile pentru această situaţie, incluzând poluarea chimică, schimbarea climatului, zgomotele produse de oameni şi pierderea cunoştinţelor culturale în rândul balenelor, care îi împiedică pe urmaşii lor să se întoarcă în habitatele naturale. Un alt risc, evidenţiat de un nou studiu asupra balenelor albastre de lângă coasta Californiei, arată că balenele pot fi ucise sau rănite atunci când sunt lovite de nave de mare tonaj. La majoritatea populaţiilor nu se ştie cât de mare este această problemă, dar pentru unele este, cu siguranţă, un motiv puternic pentru stagnarea refacerii lor.

În ultimii ani, deseori s-a raportat sosirea în porturi a unor nave de mare tonaj ce aveau înfipte în carenele lor carcase de balene mari. Bineînţeles, acesta este doar cazul navelor ce ajung în porturi pentru că, într-un număr necunoscut de cazuri, balenele sunt lovite şi lăsate la voia întâmplării în largul mării fiind, uneori, găsite din întâmplare.

De fapt, impactul asupra navei este atât de nesemnificativ încât echipajul îşi dă seama că s-a întâmplat ceva numai atunci când intră în port. Dar de ce are loc creşterea numărului unor astfel de cazuri? Cauza faptului că un număr mai mare de balene pot fi lovite se datorează noilor nave mai periculoase (tehnologia modernă este de obicei mai silenţioasă) sau deoarece balenele se deplasează pe rutele maritime mai aglomerate şi mai periculoase? Nu se ştie exact şi, din acest motiv sunt atât de importante studii precum cel publicat în jurnalul PLOS ONE.

Ladd Irvine, cercetător la Universitatea de Stat din Oregon, şi colegii săi au ataşat etichete conectate la sateliţi la 171 de balene albastre pe o perioadă de peste 15 ani, începând din anul 1993. Pentru studiul balenelor, aceasta constituie o bază de date imensă, reprezentând o investiţie masivă, privită din punctul de vedere al timpului alocat cercetărilor, care oferă o înţelegere foarte explicită asupra modului în care îşi folosesc balenele habitatul.

Cercetătorii au descoperit două zone intens folosite de balene: în Golful insulelor Farralon, lângă Golful San Francisco, şi în nordul Insulelor Channel, lângă Los Angeles. Prezenţa balenelor în acele zone nu a fost constantă pe întreg cuprinsul anului, fiind concentrată între lunile iulie şi octombrie, atunci când balenele urmăresc bancurile de krill, alimentul lor de bază, care se acumulează după ce planctonul de primăvară înfloreşte în aceste ape productive. Unele balene s-au întors în aceleaşi locuri în aceeaşi perioadă, de-a lungul mai multor ani, sugerând faptul că acestea s-au bazat mai degrabă pe cunoştintele acumulate şi pe instinctul de orientare, decât pe abilitatea de a urmări prada. În acest fel, se semnalează rolul important pe care îl joacă cunoaşterea habitatului în vieţile acestor animale.

Comparând hărţile care ne arată distribuţia balenelor cu cele ale liniilor comerciale folosite de navele de mare tonaj de-a lungul coastei Californiei, problema este clară. Liniile comerciale trec prin unele zone intens folosite de balene, expunându-le pericolului de a fi lovite de nave. Liniile comerciale sunt, în mod tipic, plasate acolo unde sunt intens folosite şi convenabile, căutând cea mai mică distanţă dintre două puncte. Nicio companie de transport maritim nu îşi va schimba rutele şi nu-şi va genera costuri suplimentare fără dovezi clare ale unei probleme. Exact acest tip de dovezi sunt furnizate de studiul asupra balenelor.

Este greu de înţeles, într-o epocă în care cartografiem suprafaţa planetei Marte, cât de ignoranţi suntem în legătură cu aceste creaturi ale oceanului. Cum ne dăm seama cât de multe balene albastre există în neospitalierul ocean din sud? Uneori tehnologia poate ajuta, precum etichetele conectate la sateliţi folosite pentru acest studiu. Liniile comerciale maritime din Boston amplasate pe coasta maritimă estică americană sunt echipate acum cu balize acustice care raportează detecţiile de balene aflate în pericol într-un timp suficient ca ele să poată fi evitate, cu speranţa că vor fi reduse semnificativ numărul de victime provocate de loviturile carenelor.

Bineînţeles, putem afla mai multe – e nevoie doar de bani. Restricţiile sunt economice şi politice şi nu este vorba de lipsa tehnologiei sau a ingenuităţii. Savanţii acumulează dovezi care ar putea să ne ajute să apreciem cât de multe beneficii ne pot aduce populaţiile de balene. În calitate de prădători mari, balenele structurează ecosistemele în care trăiesc, ele oferă servicii de ecosistem prin reciclarea elementelor nutritive şi carcasele lor uriaşe alimentează timp de ani de zile ecosisteme întregi situate la adâncime. Chiar şi excrementele lor joacă un rol vital în fertilizarea apelor de suprafaţă, sărace în elemente nutritive.

Habitatele marine cu populaţii de balene sănătoase ar putea fi, de fapt, mai productive decât cele fără balene, aceasta demonstrând că are sens să investim în salvarea balenelor.

Luke Rendell primeşte fonduri din partea Alianţei Marine pentru Ştiinţă şi Tehnologie din Scotia (masts.ac.uk) şi din partea Fondului Leverhulme. Acest articol a fost iniţial publicat pe site-ul http://theconversation.com/uk