Plecarea lui Hu Jintao lasă nerezolvată criza din Partid

Liderul Partidului Comunist Chinez (PCC) va lăsa în urmă, după retragerea sa, singura ocazie din timpul mandatului său de zece ani de a face un bine real Chinei, prin efectuarea de schimbări importante în Partid. Eşecul lui Hu Jintao de a-şi pune amprenta asupra Partidului poate deschide porţile instabilităţii.

Tentativa fostului şef al poliţiei din Chongqing Wang Lijun de a cere azil politic la Consulatul Statelor Unite din Chengdu în data de 6 februarie i-a oferit lui Hu Jintao ocazia de a-şi marginaliza oponenţii politici care i-au limitat influenţa la fiecare pas.

S-a spus că Wang, mâna dreaptă a fostului şef de Partid din Chongqing Bo Xilai, ar fi dezvăluit modul în care Bo a muşamalizat uciderea omului de afaceri britanic Neil Heywood de către soţia sa, Gu Kailai. De asemenea, se zvoneşte că Wang ar fi dezvăluit probleme de o importanţă mult mai mare: o lovitură de stat pusă la cale de către Bo împreună cu tiranul Securităţii Interne Zhou Yongkang, precum şi implicarea lui Bo Xilai şi Gu Kailai în atrocităţile de recoltare forţată de organe, precum şi în vânzarea cadavrelor victimelor.

Hu Jintao a reacţionat la aceste dezvăluiri prin izolarea lui Bo Xilai cu multă pricepere, privându-l pe acesta de puterea sa şi retrogradându-i prietenii. Procesul lui Gu a fost privit de către observatori ca fiind o distragere a atenţiei de la alte crime mult mai grave, pe care aceasta le comisese.

Totuşi, lui Gu Kailai i s-a dat o condamnare la moarte cu suspendare, care poate fi comutată în pedeapsa cu închisoare pe viaţă, care apoi poate fi redusă pentru bună purtare, iar numele lui Bo Xilai a fost complet exclus din proces. Dacă procesul lui Gu a fost de natură politică, atunci, fie şi-a ratat obiectivul, fie a servit unui scop cu totul diferit. Procesul s-a încheiat prin oferirea unei mustrări de formă a lui Gu şi Bo, lăsându-le puterea intactă, chiar dacă aceasta atârnă de un fir de aţă.

Un alt semn ce indică aterizarea uşoară a lui Bo este că acesta a trecut de singura întâlnire din cadrul Congresului Naţional al Poporului dinaintea viitorului Congres de Partid din octombrie fără să-i fie retrasă calitatea de reprezentant. Aceasta înseamnă că este în continuare protejat în faţa punerii sub acuzare.

Vinovăţia facţiunii

Hu Jintao ar fi putut folosi dezvăluirile lui Wang ca pe o armă pentru continuarea marginalizării oponenţilor săi politici. Facţiunea lui Jiang Zemin a dominat PCC-ul pe tot parcursul mandatului lui Hu Jintao. Acea facţiune a fost caracterizată de decizia lui Jiang de a eradica practica spirituală Falun Gong.

Falun Gong implică practicarea a cinci exerciţii line, meditative, precum şi un mod de viaţă bazat pe respectarea principiilor adevărului, compasiunii şi toleranţei. După ce a fost predată publicului în 1992, s-a răspândit foarte rapid în fiecare colţ al Chinei. La începutul anului 1999 practicau 100 de milioane de chinezi.

Jiang s-a îngrijorat de numărul mare de oameni care practicau – acesta depăşind cifra membrilor PCC, temându-se ca poporul chinez va prefera învăţăturile morale tradiţionale ale Falun Gong ideologiei de Partid.

Recoltarea de organe de la zeci de mii de practicanţi Falun Gong reprezintă cea mai hidoasă dintre crimele facţiunii. Însă, în plus faţă de acest măcel în masă, facţiunea a mai torturat şi îndoctrinat forţat milioane de chinezi, lăsând, totodată, fără drepturi zeci de milioane de oameni. Zilnic, practicanţii au fost arestaţi, jefuiţi, amendaţi şi văduviţi de slujbe şi de posibilitatea educaţiei.

Pentru a face aceste lucruri posibile, facţiunea a condus acţiunea de distrugere a oricărei mişcări ce conducea la crearea unui stat de drept în China şi la reformarea PCC, timp în care corupţia din interiorul Partidului a explodat.

Cu toate acestea, Hu a ales să trateze acţiunile criminale ale lui Bo - oricum ar fi acestea calificate - ca pe un caz izolat.

Şansă ratată

Dacă Bo Xilai a fost implicat în uciderea lui Heywood - avea la fel de multe motive ca şi Gu de a-i dori moartea britanicului - nu se ştie. Însă, în cele din urmă, va ieşi la iveală adevărul despre implicarea lui Bo şi Gu în recoltarea de organe şi vânzarea trupurilor practicanţilor Falun Gong destinată fabricilor din Dalian, care transformă cadavrele în exponate.

Aparent, Hu a ales calea minimei rezistenţe prin evitarea rezolvării problemei vinovăţiei lui Bo pentru crimele comise împotriva umanităţii şi, odată cu persecutarea lui Bo, vinovăţia facţiunii în care Bo era lider.

"Este posibil ca Hu să se fi temut că o dezvăluire completă a crimelor lui Bo ar fi condus la distrugerea ireparabilă a Partidului. S-ar mai fi putut teme şi de răzbunarea aliaţilor politici ai lui Bo împotriva sa, pentru măsurile luate împotriva lui Bo, sau chiar la împiedicarea lui Hu de a acţiona."

Prin tergiversare, Hu a lăsat în urmă vinovăţia facţiunii lui Bo şi Jiang, asemenea unei bombe cu ceas, care va exploda în viitor, cu neştiute repercusiuni.

Prin alianţa cu premierul Wen Jiabao, care se autodescrie ca fiind o voce singuratică a reformei, Hu ar fi putut pune capăt politicii de persecuţie care a vătămat atât de puternic viaţa naţiunii chineze, totodată împiedicând apariţia schimbărilor prielnice pentru ţară şi transformarea Chinei într-o veritabilă mare putere.

În schimb, Bo a fost lăsat fără carieră politică până în momentul de faţă. Acea carieră poate că este susţinută artificial, însă alţii au avut reveniri spectaculoase chiar din punctul eliminării. Să luăm exemplul lui Deng Xiaoping, care s-a ridicat la calitatea de lider supreme, după ce fusese retrogradat de trei ori.

Plecarea lui Hu Jintao

În timp ce Hu se spală pe mâini de problema vinovăţiei facţiunii lui Jiang, acesta pare că se retrage şi din calea oricărei răspunderi. Există zvonuri conform cărora Hu îşi părăseşte toate funcţiile.

Deng Xiaoping şi Jiang Zemin au deţinut controlul forţelor armate şi după ce au renunţat la conducerea Partidului. Această practică a asigurat menţinerea puterii reale de către liderul anterior al Partidului.

După câte se pare, Hu a intenţionat să meargă pe urmele lui Deng şi Jiang. Hu a făcut toate eforturile necesare de a câştiga loialitatea liderilor militari ai Chinei în vederea continuării ca preşedinte al Comitetului Militar timp de încă doi ani.

Însă acum se vehiculează faptul că în loc să păstreze preşedinţia Comitetului Militar, Hu îl pune la înaintare pe favoritul său Li Keqiang, viitorul premier, pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Comitetului Militar. Li nu a avut legături anterioare cu armata, şi nici experienţă militară.

Dacă Li dobândeşte acest post, el nu va avea o influenţă veritabilă, iar posibilitatea supravieţuirii unei lupte politice imediate este îndoielnică.

Recenta retrogradare a fostului şef de stat major al lui Hu accentuează impresia conform căreia Hu este o figură care renunţă la orice tip de putere posibilă.

Ling Jihua l-a servit pe Hu, după opinia majorităţii oamenilor, cu multă abilitate în ultimii cinci ani, având reputaţia de a fi consilierul cel mai căutat şi de încredere al lui Hu. Ling este cel care s-a luptat pentru doborârea ajutoarelor lui Bo.

Ling este înlocuit, în calitatea sa de şef de stat major, de către Li Zhanshu, alegere făcută de Xi. Aceasta este o mutare naturală, întrucât Xi va dori să aibă propriul său om în această funcţie dificilă.

Observatorii se aşteptau ca Ling să devină următorul lider de Partid din Beijing. În acea funcţie, Ling ar fi putut cu uşurinţă fi ales drept candidat pentru Biroul Politic în cadrul viitorului Comitet Permanent al Biroului Politic, organismul supreme al conducerii PCC.

În schimb, la data de 28 august, Partidul a anunţat că Ling a fost transferat într-un post cu o influenţă mult mai scăzută. Acesta va fi conducătorul Departamentului Frontului Unit, agenţie care urmăreşte izolarea inamicilor PCC şi formarea de alianţe cu alte organizaţii, mai ales cele din afară Chinei.

Analiştii chinezi se străduiesc să înţeleagă scopul marginalizării lui Ling Jihua. O parte dintre analişti consideră că Hu a luat această decizie pentru că sporeşte prerogativele Departamentului Frontului Unit. Alţii afirma că Hu se confrunta cu o puternică rezistenţă din partea oponenţilor săi şi pierde controlul.

Desigur, politica regimului chinez se desfăşoară, în cea mai mare parte, în interiorul unei cutii negre şi în absenţa informaţiilor din interior, nimeni nu poate fi sigur de ceea ce se petrece în realitate.

Acum că se apropie cel de-al XVIII-lea Congres al Partidului şi, odată cu acesta, instalarea noii conduceri supreme a Partidului, ce are loc o dată la zece ani, ştirile despre Hu sugerează un vid de putere într-un moment critic.