Perspective privind piaţa europeană: Germania a decis să repatrieze rezervele de aur

Săptămâna trecută a fost liniştită din punct de vedere comercial şi al fluxului de ştiri din zona euro. Câteva informaţii despre Grecia şi despre dezbaterea privind cursul de schimb euro-dolar au încheiat săptămâna.

Cu toate acestea, prea puţine s-au spus despre un aspect foarte important.

În conformitate cu rapoartele anterioare din presa germană, banca centrală germană (Bundesbank) a lansat pe 16 ianuarie o declaraţie oficială, în care a menţionat că va începe repatrierea unora dintre rezervele sale de aur.

Germania va primi 300 de tone din depozitul său din New York şi 374 de tone din Paris. Pieţele nu s-au schimbat deloc la aflarea veştii, atât moneda euro cât şi EURO STOXX rămânând neschimbate în timpul săptămânii.

Bundesbank şi-a depozitat cele mai multe dintre rezervele sale de aur în străinătate - în Londra, Paris şi New York. Acest lucru avea sens în timpul războiului rece, pentru că aurul era păstrat în condiţii de siguranţă în faţa unei potenţiale invazii sovietice. În plus, cele trei oraşe sunt centre comerciale majore şi Bundesbank şi-a putut deplasa cu uşurinţă rezervele sale. Acest lucru ar fi putut fi necesar pentru rezolvarea dezechilibrelor comerciale din cadrul sistemului Bretton-Woods pentru cursul de schimb sau pentru a obţine valută străină în cazul unei crize monetare naţionale.

Bundesbank schimbă direcţia

După căderea Zidului Berlinului în 1989 şi introducerea bancnotelor şi monedelor euro în anul 2002, cele mai multe dintre motivele menţionate mai sus au devenit irelevante. Ameninţarea unei invazii a fost eliminată după prăbuşirea Uniunii Sovietice.

De asemenea, nu mai avea sens să se păstreze aurul în Paris şi, eventual, să-l schimbe pentru o anumită monedă, din moment ce Germania şi Paris folosesc acum aceeaşi monedă, euro.

Şi totuşi, în toţi aceşti ani, Bundesbank nu s-a gândit la repatrierea unora dintre rezervele sale de aur. De fapt, aceasta a respins directiva unui organism guvernamental de supraveghere care cerea evaluarea şi aprecierea tuturor rezervelor germane de aur.

Într-un discurs ţinut de un funcţionar Bundesbank în New York, în noiembrie 2012, el a subliniat "relaţia excelentă dintre Bundesbank şi Rezerva Federală din SUA" şi a spus că Bundesbank avea destulă încredere în Rezerva Federală cât să nu considere necesar un audit. Nici măcar cei mai fervenţi susţinători germani ai tranzacţionării în aur nu s-ar fi gândit atunci la repatrierea efectivă a aurului german.

Deci, ce a determinat această schimbare radicală? Bundesbank a declarat că, având în vedere sfârşitul războiului rece şi uniunea monetară cu Franţa, ar fi logic să repatrieze nişte aur.

În plus, în Frankfurt a devenit disponibil un "nou" seif. Se speră că această iniţiativă va "consolida încrederea pe plan intern", din moment ce există o presiune în creştere din partea guvernului şi a cetăţenilor pentru repatrierea aurului.

În ceea ce priveşte momentul exact al anunţului, se poate ca oficialii să fi aşteptat un moment de calm, în contextul crizei euro şi a fluctuaţiilor pieţelor mondiale. Dacă asta este ceea ce s-a dorit, atunci momentul nu putea fi mai bine ales.

Unele aspecte ciudate rămân prezente

Raţionamentul oficial privind mutarea aurului nu prea are sens.

În primul rând, Bundesbank a ştiut de zece ani că nu mai are nevoie de Paris, asta întâmplându-se în 2002, în momentul în care a fost introdus euro. În al doilea rând, argumentul conform căruia seifurile erau pline ca urmare a emiterii bancnotelor şi monedelor euro ar fi avut sens în 2003. Acum suntem în anul 2013, iar trecerea la euro s-a finalizat cu succes cu mult timp în urmă.

Câţiva economişti cred că Bundesbank şi-a dat seama că ar avea nevoie în ţară de cea mai mare parte din rezervele sale de aur, dacă euro va dispărea, în cel mai rău caz posibil. Deci, Germania este precaută şi are de gând să îşi retragă aurul din Paris, pentru orice eventualitate.

Dacă euro va dispărea cu adevărat, Germania va avea nevoie de mai mult decât rezervele din Paris şi cele din Frankfurt, care însumează circa 42 la sută din toate rezervele sale, pentru a relansa o marcă germană credibilă.

Acesta este probabil motivul pentru care ei au decis să retragă şi o parte din aur din New York, SUA deţinând în prezent 45 la sută din aurul german.

Intervalul de timp relativ lung până în 2020 este surprinzător, având în vedere că mutarea a 674 de tone metrice este uşor de efectuat. Ca o comparaţie, Venezuela a reuşit să îşi mute tot aurul său (160 de tone) din Europa în patru luni, la sfârşitul anului 2011. Mutarea unei sume de circa 4 ori mai mare nu trebuie să dureze mai mult de 2 ani.

Pentru că anunţul ar putea fi considerat o schimbare bruscă, acest lucru ar putea fi interpretat ca o concesie pentru partenerii îndelungaţi ai Germaniei, oferindu-le suficient timp să se pregătească. Pe de altă parte, acesta va alimenta în continuare speculaţiile cu privire la cât de multe lingouri "gata de livrare" sunt de fapt disponibile în New York şi Paris şi că este posibil ca acestea să fi fost împrumutate pe pieţele de aur. Dacă lucrurile stau aşa, atunci va dura ceva timp pentru rezolvarea cererilor de garanţie.

Săptămâna viitoare nu ne aşteptăm la nimic nou de la factorii de decizie, dar urmăriţi cu atenţie ratele şomajului din Spania şi indicii managerilor de achiziţii, care evaluează situaţia economiei europene.